731 matches
-
încercat să-mi dau seama ce o făcea - în afara unui aer vag de autoritate - să semene cu fratele ei; căci adevărul este că Palmer era un bărbat frumos în timp ce ea era aproape urâtă. I-am privit atent obrajii supți ce licăreau ca ceara, părul negru, lucios și unsuros, tuns cu brutalitate. Era un model potrivit pentru un tablou de Goya. Numai linia nărilor și cea a buzelor sugerau, cu o putere de convingere evreiască, un posibil rafinament evreiesc. — Sabia e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată. Apoi trăsăturile i se relaxară puțin și ochii i se făcură ceva mai mari, iar în ei licări o undă de ironie. — Sunteți un erou, domnule Lynch-Gibbon. Cavalerul eternei umilințe. Ar fi greu de spus dacă ați merita să vă sărutăm picioarele sau dacă v-ar trebui o consultație la psihiatru. Rosti aceste cuvinte ca și cum ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau dacă stricasem cu gestul meu un zăvor mai slab. Am deschis ușile larg, cu amândouă mâinile. În fața mea se deschidea o încăpere întunecată în care licărea slab un foc aproape stins. Deja nu prea îmi mai dădeam bine seama ce fac. Mă mișcam ca într-un vis. Obiectele parcă se topeau în fața ochilor mei. Am traversat camera și am deschis o ușă a cărei suprafață albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la egal. Mi-am păstrat expresia severă dar înlăuntrul meu era atâta lumină încât nu se poate să nu se fi reflectat puțin și în afară. — N-am venit să te chinuiesc, răspunse Honor. Era serioasă, dar în ochii ei licărea o lumină ironică. — Înțeleg, firește, că asta s-ar putea întâmpla fără voia ta, am spus. Știu că ai o fire de asasin. Mă cuprinsese un tremur și, pentru a-l stăpâni, am simțit nevoia să mă mișc. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușurare, nu pentru că simțea că ea i-ar supraviețui ci, dimpotrivă, pentru că moartea lui George ar fi însemnat propria-i moarte. Ruby era neagră și monumentală și preocupată; nu arăta nici măcar acele mici semne de bucurie, ca stropii mărunți ce licăresc pe o stâncă, pe care le manifesta de obicei când o vedea pe Pearl. Ruby era total fascinată de noile ei relații cu Alex. Cel puțin rolul ei era cu totul nou. Alex nu știa totul. Ruby nu făcuse încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
podul de fier, silueta uzinei de gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul urmărit de omul acela bizar. Și emoțiile facile pe care le încercase atunci i se păruseră a fi un eveniment remarcabil în viața lui. Imaginea lui Hattie îi licărea acum în fața ochilor, ocupându-și propriul spațiu, radiindu-și propria lumină. Îi vedea părul de argint, cochet prins în ace sau căzându-i pe umeri în două cozi uimitor de lungi sau, așa cum o văzuse la mare, revărsându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de zone de abur, părea geometric, totuși îți crea o impresie de talmeș-balmeș neinteligibil. Conductele mergeau în jos, tot mai jos, la mare adâncime, fără ca nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să le atingă. Își continuă investigația, așteptându-se să descopere o galerie sau un pod, o arcadă, de pe care să poată privi dedesubt sau de pe care, eventual, să se lase până jos, la stânci, ca să vadă apa înălțându-se și licărind în întuneric. Alergă într-o direcție până la un zid de beton, apoi se întoarse în cealaltă direcție până se izbi de alt zid de beton, ca o stâncă. Un semicerc de beton în fața lui nu prezenta nici un fel de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost și eu de față - George face un efort vizibil și mișcător pentru a purta conversația cu succes. Dă dovadă de o însuflețire neobișnuită, încearcă s-o facă pe mama lui să participe și, uneori, ai chiar impresia că mai licărește o scânteie din vechea Alex. Oricum, se creează confuzii, apare pericolul lacrimilor, așa încât Stella are grijă ca aceste vizite să fie cât mai scurte. Doctorul Roach e pesimist cu privire la Alex, dar eu nu-i împărtășesc părerea. Așa cum am mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în stare să alunge o gâscă. La care Sheba răspundea mereu cu o precipitare patetică: Oh, crezi, Barbara? Chiar crezi asta? Cincisprezece În sâmbăta de dinaintea începerii noului semestru, m-am întors de la spălătorie și am găsit beculețul roșu de la robot licărind. Asta însemna că m-a sunat cineva cât fusesem plecată, ceea ce era destul de neobișnuit. La primele două apeluri, Sheba doar îmi repetase numele pe un ton mai degrabă sepulcral, apoi închisese. La a treia încercare, lăsase un mesaj mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din baie mai mult zombi decît om, cu intenția de a-mi lăsa și jegul aici, Înainte de a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva l-a folosit recent. În Întunericul cuptorului, se vede licărind o mînă de jar viu, ca o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plicul de ceai și acoperi vasul, iar după ce stinse focul, rămase cu mîna pe butonul aragazului, căutînd ceva ce se rătăcise În amintirile ei. Dincolo de fereastră, lumina roșiatică a zorilor desena tot mai precis contururile caselor și arborilor, printre care licăreau fragil lumini depărtate. — Poate că am visat amîndoi același vis, deși eu nu Înțeleg și nu-mi amintesc nimic din ce spui dumneata. Cum te cheamă? — Tocmai asta e problema mea. Nu știu propriu zis cum mă cheamă, dar voi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de conștiință sau au o conștiință deficitară, viciată. Dintre persoanele care săvârșesc răul în mod conștient, puține au mustrări de conștiință, regretă în mod sincer plonjarea în apele murdare ale mizeriei morale. Înseamnă că în forul intim al acestora mai licărește o luminiță, o speranță de îndreptare. Altfel stau lucrurile cu persoanele care s-au ticăloșit complet, care nu mai au nimic sfânt, care au devenit pensionari pe viață ai stabilimentelor de detenție. Grav pentru familie și comunitate este când în
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
un grec insular de acum două mii cinci sute de ani; ceea ce contează este acea trăire identică pentru toate făpturile omenești capabile să se bucure de poezie, din orice veac și de orice limbă ar fi, scânteia care mai poate încă licări după acești 2500 de ani." Bucuria de a descoperi similarități peste timp a fost surprinsă și de T. E. Hulme, fiind folosită drept argument pentru demonstrarea constanței umane " Toate plăcerile pe care ni le oferă literatura veche se trag din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să fi avut întreaga ta viață o singură idee valabilă. Scriitori care s-ar curăța cât ai zice pește dacă ar trebui să scrie pentru revistele ce plătesc textele la cuvânt duc vieți de nababi producând scenarii în care nu licărește nici cea mai măruntă geană de inteligență. Corupția morală a Hollywoodului trebuie privită, așadar, din unghiul alterării scării de valori. E posibil, concede Chandler, ca unii dintre acești autori de scenarii să viseze, ba chiar să fie în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de imaginant la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit moartea, încât departajarea devine cvasi-imposibilă. Acționând într-un simultaneism inextricabil, radical, cu antecedențe în straturile ascunse ale Eului însingurat, forța lor de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează conștiința finitudinii; ca atare, discursul liric se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cumpănă a uscăciunii și umezelii; anume soiu de viță și anume alcătuire a țărânii. Soarele aurește cât mai curând acea boabă care se cheamă „grasă de Cotnariʺ, și lumina lui de f oc, ocrotită cu pietate de către învățăceii lui Feltin, licărește din când în când sub bolți pietruite ca un aur misterios. Acest v in armaș e băutura Măriei Sale Domnul Moldovei. Ca ori c e lucru scump, nu se potrivește destrăbălării; dramul lui tr ebuie să împlinească puterile minții și virtutea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
caut soluții pentru mai departe. Am câteva discuții serioase cu Ja, mă interoghez sever, mă uit în "oglindă" și surâd, ajungând la concluzia că eu cred în tot ceea ce am făcut până aici... și luminița secretă, din străfundul sufletului, mai licărește încă. Nu e totul pierdut. Voi aștepta toamna. Sâmbătă, 21 septembrie, 2008 Se pare că orice "gestație" umană durează 9 luni. Ne întâlnim, din nou, în Cabinetul de română, la masa ovală. Am inima strânsă și, într-un fel, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
moș cu un coș, în coș un cocoș. Moșul cu coșul, coșul cu cocoșul. Încerce cei ce cer cercei. Pe cap un capac, pe capac un ac. Stanca stă-n castan ca Stan. În luminiș, la lumina lunii i-au licărit luminile luminoase. Capra neagră calcă piatra, piatra-n patru laturi crapă. Fata fierarului, Fănica, fierbe fasole fără foc, fiindcă focul face fum. Am o mâță mătăsoasă căpățânoasă cu cinci mâțoșei jucăuși și frumușei. Invitat la șezătoare interpretul de muzică populară
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
anu și la mulți ani! Dând timpul înapoi! De fiecare dată, în apropierea noului an, ne retrăim existența dând timpul înapoi. Dar amintirea acelei clipe pare schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria Crăciunului n-o poate stinge nimeni, căci licărește ascuns în sufletul fiecăruia. Și, în ciuda timpului care trece, ea nu și-a pierdut încă lumina. Crăciunul va rămâne pentru mine totdeauna casa țărănescă și prăvălită parcă de vreme, unde am simțit cu adevărat bucuria zăpezii și a gusturilor abia
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
În fiecare zi, spune suspinând, mă așez o clipă în fața ușii și privesc spre înalt. Nopțile sunt minunate, acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când vede o stea licărind, ori vreo urmă de ceață între două stânci, Auda și Saparet. Vede în asta un dialog de îndrăgostiți și așa se naște o poezie (în bearneză) care ocupă prima pagină a celui mai recent volum al său. În bucătăria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]