685 matches
-
mare strălucea./ Sub gruel ei un Om zăcea./ -Tu cum de poți să le mai duci,/ Atâtea cruci, atâtea cruci?...(Crucile). Spărturi de beznă s-au năpustit peste marama sufletului lumii, punându-i bocetul în marș. Șoaptele inimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase și luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi de ceară, iar biciul loviturilor, devine o adiere îndrăgostită de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
în mintea lui Neculai Știrbu, care, după un schimb rapid de priviri cu nevastă-sa, rosti cu mânie reținută: - Te pomenești că nenorociții ăștia s-a îmbătat azi-noapte, și acum n-ai cu cine sta de vorbă! În ochii femeii licări aceeași îngrijorare, dar nu spuse nimic, de teamă ca supărarea bărbatului să nu se răsfrângă și asupra ei. În mintea sa însă e clar că cele exprimate de bărbatu-său stau chiar așa. Convingerea asta nu e pură intuiție, ci
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă și aud cum țâncul pământului rămâne singur, fără legănare și strigându-ne să ne întoarcem mereu!... Mai încolo, în față, se aude satul, se văd lămpile începând să licărească a noapte și eternitate!... Stai să vezi! Aproape de poartă, aud vița de vie trosnind în soba de afară. O zăresc pe bunica mestecând mămăliga. Ce mămăligă din păpușoi albi! Îți vine s-o mănânci goală, nu alta! Laptele-i stat
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
Sub amenințarea ciomagului și a cuțitului, au fost escortați până la școala veche. Un grup se afla la poartă, tocmai pleca. - Mergeți înapoi, că l-am adus pe omul cu cheia, i-a îndemnat Gelu. S-a făcut liniște. Doar lanternele licăreau printre ei și se auzeau șoapte de nedumerire. S-au întors cu toții, pe scară aflându-se alții, în frunte cu Dinu Marinache, care reușise să-i rețină pe lăutari. Au intrat cu toții, primii fiind muzicanții. La lumina lanternelor, ultimii intrați
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
an măcar, după seara acelei zile nefaste: - Mia: De fapt, de ce ne-am despărțit noi, atunci? Am zâmbit trist, fără a-mi ridica privirea din pământ, căci mă apropiam de patruzeci de ani și amintirea tinereții mele frumoase, abia mai licărea în mine, de undeva, din acel ungher secret al inimii, de unde, ce-i drept, m-a făcut, totuși, să și tresar și să-i răspund: - Să lăsăm amintirile așa cum sunt, în acel colțișor, în care nu pătrund răutățiile lumii, căci
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
fântână În cumpenele donițelor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei Lăsați-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpănă zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. (ÎI) Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdina, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
Oamenii, ascunși după garduri, sau privind prin ferestrele întunecate, își făceau cruce și blestemau.” Tulburătoare este și scena morții altui membru al familiei Roșiianu, redată cu un acut și impresionant simț al realității. „Într-un colț de cer apăruseră stelele, licărind. Ascuns după o stâncă Roșianu căuta prima stea din proțapul Carului Mare, pe care o alesese împreună cu Mioara, ca steaua lor. Când vom fi departe unul de altul, s-o privim și să ne trimitem gândurile de iubire prin ea
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
prin cojoace, să se strecoare pe sub pânza albă de in care acoperea ciubărul. Când degetele au atins străgheața caldă, umedă, fermă, mi s-a oprit respirația. Am tras mâna afară ușor și-am privit: smicuri de smântână amestecată cu zăr licăreau în lumina slabă. - Ie, îi facut, poț să-l spargi... Am dat jos un cojoc și l-am întins deoparte. Pe celălalt l-am ferit doar puțin, cât să descopere gura ciubărului de lemn. Din pânzătura de in se ridica
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt lucruri de nelipsit... Cred. Între pământ și cer, Iubesc candoarea Oricărui anotimp, Și florile Ce nasc, zâmbesc și mor. Sunt lucruri de nelipsit... Când noaptea albastră Pictată cu stele Licărește-n casa ta, Învață să citești în ele... Iubește ziua înțeleaptă Lumina-i sfântă - Cu patimă să i te rogi: Ea-ți va da puterea Să scrii, să râzi, să plângi. Iubește a nopții dăruire Din asfințit - la răsărit. O
SUNT LUCRURI DE NELIPSIT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344404_a_345733]
-
și fulger, fulger, scaPĂR, De iluzii să mă aPĂR. Și m-aș vrea, neaPĂRat, De mister astâmPĂRat. Sub al vântului arcuș, Ieri PĂRea, pe cer de pluș, Că, sub stea torențială, Norii trag o PĂRuială. Prin a lumii ceață deasă Licărește-o-mPĂRăteasă Și-mi pătrunde până-n os Întunericul PĂRos. În instinctul meu de miere Încolțește o PĂRere Și-n cireșii mei tăcuți Cântă greieri disPĂRuți. Janet Nică Referință Bibliografică: Marea PĂRuială / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 611
MAREA PĂRUIALĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343895_a_345224]
-
condus spre taina cunoașterii teologico-ortodoxe, temei aprofundat și de academicianul Virgil Cândea în Cultura Bisericii- sursa princeps a poeziei eminesciene. Cotidianul Ziua, an. VI, nr. 1702, 22-23 Ianuarie 2000) Meditațiile sale ca un tezaur de pietre prețioase, cu străluciri rubinico-serafice licăresc în conștiințele marilor Români ortodoxo-naționaliști, mângâindu-le inimile cu mărgăritarele fiorului și a lacrimilor de bucurie înaltă, ce susură într-un curcubeu sublim al împlinirilor-esențialul: „Natura, viața, lumea, istoria nu au nici explicație și nici finalitate fără Dumnezeu.” (Ioan Ianolide
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
luludă Opral jekh ćućo limori... Na phenav khanć, kadja sas te-avel Dikhav sar perel o kham and-i raț Amboldimata kaj na avena me să aźukărav Pućhimatenθe manθar bithovdine. # Ai ochii negri, mincinoși și răi Fîntînile cu ape moarte-ascund Pupile negre licărind în fund, Ce ma atrag spre-adînc că ochii tăi. Cînd vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvînt Așa se zbat copacii în furtună; Că pentru fugă crengile-și adună, Dar rădăcina-i leagă de pămînt. De azi încolo
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
amor. Străine-mi par toate din casă, Și-nsingurarea m-a-nvelit, Cu multe gânduri, ce mi-apasă, Pe sufletu-mi greu răscolit. La răsărit îți aștept glasul, Să mă trezești încet, șoptind, Că două stele și-au frânt pasul, Să ne priveacă licărind. Acum doar Soarele răsare, Prin pleoapa zorilor târzii, Sfios, venind din depărtare, Să-nfrunte zile plumburii. Referință Bibliografică: ZILE PLUMBURII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel
ZILE PLUMBURII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344177_a_345506]
-
Care caută comoara ființelor muritoare Și absolutul cosmic. Pașii vieții se duc în negura viitorului Și mă lasă-n preajma singurătății haine, Aruncându-mă pradă deznădejdii profunde, Care mă chinuie permanent. În marea întunecime a minții, O lumină divină-mi licărește palid, Ridicându-mă din bezna gândului meschin, Care mă-nrobise de tot. În parcul verde-mi caut liniștea Și o stea gingașă mă privește strălucitor, Iar ochii mei cei stinși O zăresc cu luare aminte, Făcându-mă să continui traiul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
cristaline și repezi. Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi și stejari seculari. De cum se licărise de ziuă, chemase așa zisa moașă a satului, o bătrânică adusă de spate ca o seceră, uscățivă, de-ți ziceai că dacă nu ar avea pielea, i s-ar împrăștia oasele pe jos, după cât era de străvezie, însă pricepută la
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră că din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfada: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nada?” LOCUL CEL MAI STRANIU În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde - adâncuri, că sub vrejul vitei, Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar stâncă pare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
boarțe,Sătenii-ntârziați, lucire mov,Cu unduiri verzui, fără istov,Văzură și fugiră că din CartePreotul să slujească acol. Firește,Lucru curat nu e cu-acea grămadă:Un somn ciudat acolo te lovește...Pornitu-s-a-n Boemia o sfada:„De ce pământu-n noapte licărește?Dracul o fi? Sau a comorii nada?”LOCUL CEL MAI STRANIUÎn România, locul cel mai straniu,Îl întâlnim sub muntele Băiței:În calde - adâncuri, că sub vrejul vitei,Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar stâncă pare și sipet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră ca din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfadă: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nadă?” LOCUL CEL MAI STRANIU În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Băiței: În calde - adâncuri, ca sub vrejul viței, Se-ntind ciorchini de aur și uraniu, Iar stânca pare și
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
fântână În cumpenele donițelor de fag, Doi ochi ai mei, doi umeri ai mei, Lăsați-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpăna zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând la întâmplare paginile cotidienei biblii ce etalează licărind perfid aceleși atitudini chipuri ipostaze infestate precum ciuma bubonică pe toate programele între pauzele de refacere a strălucirii cu make-up -ul cucernicei invocări a numelui Celui de Sus cu râvna rumegat până ce întunericul strivește pleoapa și-adorm strunind cu greu
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Între spațiu și timp Pup Părul lins Ce iți acoperă gândurile afiliate Buzele ce ți ard Cuvintele rostite în șoaptă Sânul semeț Rătăcindu mi în palmă Gol licărind al placerilor vieții Emanat de formele ce chipul îți poartă Dus Că fluidul din ape Mă scurg fluvial în meandre de șoapte Și curg Inconștient spre abisuri amestecate Abandonându mi tot șirul de gânduri Într un suspin Jenant desbrăcat De
ÎNTRE SPAŢIU ŞI TIMP de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378374_a_379703]
-
știi că se pornește! Unirea este inevitabilă, moldovenii au fost întotdeauna primii. Toate unirile de la ei au pornit”. Eu m-am uitat la ambii prieteni ai mei mai în vârstă și intuitiv, nevrând să-i contrazic, fiindcă undeva în mine licărea acea scânteie de mândrie față de noi, basarabenii, dar...nu știu de ce aveam reserve mari referitor la situația adevărată din RM, mai cu seamă la pasul făcut de Lupu și le zic prietenilor mei: - Aveți o mare dreptate și unul, și
MEDITAŢIE ÎNAINTE DE FURTUNA ALEGERILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379094_a_380423]
-
joc cu ele ? - Nu, copile, nu poți ajunge acolo, este prea sus de tot. Uite, vezi, acolo în înaltul cerului sunt câteva stele ghemotoc. Acolo îi zice „Cloșca cu pui de aur”. Chiar par stele ca de aur ... - Ce frumos licăresc steluțele. Și ce multe sunt, multe-multe, în toate părțile, oriunde te-ai uita! - Da, sunt multe, milioane, miliarde, cât nisip e pe malul mării. Vezi brâul cel mare și lung, ca o cărare prăfuită cu pulbere de aur, trecând pe
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât pe scara realității. Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi licărind splendorile bucuriei. Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne am promis. Deja gândurile ni se amestecau în decizii și urmele pașilor ne căutau sensurile din care puteam reveni unul spre celălalt cu mâna întinsă spre
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
profesie,Să iau bani... mai mult să stau...Și s-ajung la pensie.UNII POLITICIENI VERSAȚI... XII. GABRIELA GENȚIANA GROZA - LUMINIȚA DIN FLOAREA OCHIULUI, de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015. O urmă de vis licărind între pleoape - nicio lacrimă Revenim la Stațiunea cu Băi Termale după o pauză de zece ani. Îl reîntâlnim pe maseurul care îmi liniștise în urmă cu ani, durerile reumatismale. Orb din naștere, la cei patruzeci și cinci de ani, este
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]