938 matches
-
-Ce mai scrie la gazete, dragule ? Domnul mormăie indiferent : -Lasă...pe tine nu te interesează! -Ba, mă interesează, dar n-am timp! Mă informez citind doar titlurile. Domnul pufnește: -Dacă tu crezi că asta e informare... După ce termină, doamna ia ligheanul, prosopul, ciorapii împuțiți și săpunul: -Gata, ”Țicușor”! Acum, citește liniștit! Îndată pun masa. Dar...înainte de masă, spală-te măcar pe mâini!..Te rog!.. Domnul mormăie, afundat în ziar: -Mmm! Doamna, iar cu alergătura(cutremur de gradul opt pe scara...). După
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
ziarele. Nu vii lângă mine? -Eu mai am treabă. Lasă!..La noapte !..Și-i făcu ștrengărește cu ochiul. Oftând, Gigi se sacrifică și plecă singur în dormitor. Iar Silvica...tot cu treburile. Curăță masa, spălă vasele, apoi, la baie...trei ligheane cu rufe, mașina de spălat...Toată alergătura ei era pentru mine cutremurul de gradul opt pe scara...Numai o dată a intrat Silvica în dormitor (bineînțeles, cu treabă), unde l-am văzut pe domnul Gigi răstignit pe diagonala patului, cu fața
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
genunchi de 24 de ore. Se ruga. Am răspuns: „Noi suntem dintr-o familie de pocăiți cu 10 copii. Mama ne-a spus că dacă ne facem casă, o să avem fiecare camera lui. Am cărat o vară întreagă pe cap lighene pline cu pământ și am făcut casă. Eram săraci. Ne-am făcut o casă cu 8 camere, ca să aibă fiecare copil... Până atunci dormeam câte 3 în pat. Când a fost gata casa, mama a spus că jumătate din casă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
gata casa, mama a spus că jumătate din casă o dăm bisericii și n-a luat nici un ban pentru ea. A zis: ‘Vreau să o dau Domnului!'. Noi ne-am supărat foarte tare. Ne gândeam: ‘Noi am cărat pământ cu lighenele, am făcut casa și mama o dă acum Domnului ca să-și facă pocăiții Biserică în casa noastră' ”. Noi n-am priceput atunci ce investiție a făcut mama în viitorul nostru. Am continuat: „Biserica este acum la noi în casă. Adevărul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
venea - nici șansă să renunțe la servieta lui nu era. Și-apoi unde mai găsea el acum o servietă din piele de așa calitate. Ca să nu mai pui la socoteală închizătorile. Se așeză la masă, după ce își spălă mâinile în ligheanul de după ușă și i se adresă Mariei cu o voce caldă. - No, hai și stai jos că am să-ți dau o veste mare. Femeia își termină treaba ca și cum nu l-ar fii auzit, umplu cele două farfurii cu tocana
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
că nu ar strica să se trezească pe la cinci și jumătate, numai ca să- mi strice mie bunătate de somn și s-a apucat să spele câteva zdrențe cu ușa de la baie larg deschisă, cu apa curgând la maxim, cu ligheanele căzute ,,accidental” în mod repetat, de m-a făcut să sar ca arsă din așternut, așa că am ieșit din cameră, scuipând flăcări pe nas, ca un dragon fioros. Dar ți-ai găsit să o impresioneze în vreun fel, perdaful care
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui și vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui și vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
ales din cauza multelor haine de pe mine, văd Frățileștiul! “A treia casă pe stânga, nepoate” și iată-mă-s! Nenea Ionel cu lopata în mână aștepta la poartă. Mă auzise venind! - Ană, tu să ai tigaia încinsă când venim noi și ligheanul cu mălai! Restul e treaba mea, rostește el către casă apoi îmi zice: ia dă sticla aia, să văd cum e treaba! Trei gâlgâituri lungi l-au convins că treaba e bună și am pornit! Am trecut și de sat
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
așteptau! Mi-am privit mâinile, două perne, vinete ca prunele, am privit gheața, pădurea, cerul! Negru, vânăt, fumuriu, alb, cenușiu, toate aceste culori adunate într-un tablou înghețat. Am luat sacii, toporul, lopata și am plecat! Tanti Ana aștepta cu ligheanul cu apă caldă și săpun! - Nu, nu nepoate, întâi bagă mâinile în apă rece, stai cât poți, apoi te speli cu apă caldă, că de nu - plângi de durere! În timpul ăsta el a separat carașii după dimensiuni, apoi din cei
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
din cei mici a luat doi pumni, doar le-a scos mațele, fără să le curețe solzii, fără să le scoată urechile, din cei mari a ales câțiva dolofani, i-a spintecat, curățat, spălat, i-a tăvălit pe toți prin ligheanul cu mălai apoi i-a aruncat în tigaia cu ulei încins! Sfârâieli, aburi, miros! Nebunie! Să vă spun cum am mâncat, troznind în dinți oase și căpățâni? Cum îmi curgea uleiul pe la colțul gurii? Cum îmi lingeam degetele de dulceața
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era delicioasă. Bucățile de pește fript dispăreau văzând cu ochii. Mai aveam pește crud în lighean, de asemenea și jar în grătar, în cazul că nu ne-am fi săturat, sau s-ar fi ivit, inopinat, vreun oaspete. După ce-am scăpat de grija foamei, am strâns restul de mâncare și l-am așezat în coș
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
unei pasiuni recente, filmatul. Ea era regizor, cameraman și reporter în același timp. Stătea la baza pârtiei, filma și după fiecare coborâre reușită lua interviuri: - Cum a fost ? Ți-a plăcut ? Mai vrei ? În afară de săniuțe aveam cu noi și un lighean cu toarte, din plastic, cumpărat special din Constanța. La început l-am cam disprețuit, dar pe urmă am început să studiez problema. - Monica, nu înțeleg de ce vă răsuciți atâta. Se poate cârmi cu picioarele. Fără alte comentarii, Monica îmi întinde
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
cu toarte, din plastic, cumpărat special din Constanța. La început l-am cam disprețuit, dar pe urmă am început să studiez problema. - Monica, nu înțeleg de ce vă răsuciți atâta. Se poate cârmi cu picioarele. Fără alte comentarii, Monica îmi întinde ligheanul. - Arată-ne tu. Până la jumătatea pantei am păstrat controlul. Dar după un dâmb ligheanul s-a răsucit și am ajuns la finiș cu spatele, în hazul general. Bunica îmi ia și mie un interviu, cu voce mieroasă: - Ți-a plăcut
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
dar pe urmă am început să studiez problema. - Monica, nu înțeleg de ce vă răsuciți atâta. Se poate cârmi cu picioarele. Fără alte comentarii, Monica îmi întinde ligheanul. - Arată-ne tu. Până la jumătatea pantei am păstrat controlul. Dar după un dâmb ligheanul s-a răsucit și am ajuns la finiș cu spatele, în hazul general. Bunica îmi ia și mie un interviu, cu voce mieroasă: - Ți-a plăcut ? Mai vrei ? Cătălin are o voce dezamăgită: - Dom'le, și eu care credeam ca
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui și vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > FLORIILE Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 108 din 18 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului E dimineața Floriilor! Ca în copilărie, mi-am pregătit un lighean cu apă neîncepută...și flori („ca să fiți mereu tinere și frumoase” ne spunea, pe atunci, baba China, sora bunicii mele...prin adopție și „ bunica noastră”). „Voi de ce n-aveți riduri, ca alți bătrâni?” întrebam mirată. “Pentru că, în fiecare an, de
FLORIILE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349667_a_350996]
-
cele cumpărate pentru ghiveci: o pusesem cu frunzele în lada de jos, de la frigider. A, să nu uit să cumpăr hrean! Am o rețetă trăsnet, de gogosari. După ce îi curăț, îi spăl și îi tai felii, îi pun într-un lighean mare, de pe o zi pe alta, împreună cu zahărul, sarea, oțetul, boabele de piper, foile de dafin. Fac lista să nu uit fiindcă durerea de masea care nu îmi dădea pace și stresul începuseră să-și spună cuvântul și mă simțeam
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
încleștată și cu ochii închiși. Reușise să-și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce a obosit ori nu a mai fost în stare să o posede, i-a adus un lighean cu apă. Văzând-o că tremură de frig, i-a spus că are voie să se îmbrace și să pună pătura pe ea, după care a ieșit afară înjurând. A adus din mașină două conserve, o pâine, o bucată mare
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
spală japonezul înainte de a-și face rugăciunea la templu. Procedeul a fost studiat și rafinat, până a ajuns să fie parte din viața zilnică a fiecărui japonez. Ce ar face omul alb? El ar băga amândouă mâinile (murdare), într-un lighean și și-ar da cu apă pe față. Ce face japonezul? El nu-și bagă mâinile în apa stătătoare cu care se spală. El ia apa cu o lingură cu coadă lungă, ca un polonic. Gestul nu se face la
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era delicioasă. Bucățile de pește fript dispăreau văzând cu ochii. Mai aveam pește crud în lighean, de asemenea și jar în grătar, în cazul că nu ne-am fi săturat, sau s-ar fi ivit, inopinat, vreun oaspete. După ce-am scăpat de grija foamei, am strâns restul de mâncare și l-am așezat în coș
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
fuga s-o anunțăm pe mama că a venit uncheșul Iacob, cu vitele. Dar mama nu avea entuziasmul nostru la așa veste. Nu-l prea avea la inimă pe Iacob, din motivul că acesta avea obiceiul să ceară găleți și ligheane și le ocupa cu lapte și smântână. Când îi trebuia mamei un vas, iaca, el era ocupat cu laptele lui Iacob! Uncheșul trebuia să facă degrabă rânduială cu laptele, ori să-l închege și să scoată brânză din el, ori
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]