4,644 matches
-
Adele — LĂCRĂMIOARA MARIA HRUBARU-ROATĂ Dr. Falke — GEORGE COJOCARIU Dr. Blind — TUDOR FLORENȚA Ida — ANA MARIA DONOSE Frosch — IULIAN SANDU (invitat Teatrul Muzical Nae Leonard Galați) Iwan — VICTOR ZAHARIA Alfred — ANDREI FERMEȘANU (debut) Frank — PETRE BURCA (invitat Opera Națională Română Cluj-Napoca) Liliacul - libretul de Karl Haffner și Richard Genée, după nuvelă Le Reveillon de Henri Melhac și Ludovic Halévy, a avut premiera la Viena, la Theater an der Wien, la data de 5 aprilie 1874. În România, prima reprezentație a avut loc
Opera Națională Română Iași vă invită la spectacolul Liliacul [Corola-blog/BlogPost/97557_a_98849]
-
prima reprezentație a avut loc la 20 martie 1891, la Teatrul Național din București, sub conducerea artistică a lui George Stephănescu. De atunci opereta a fost pusă în scenă de principalele companii artistice din România. În creația lui Strauss, opereta Liliacul se situează și astăzi printre cele mai valoroase lucrări aparținând acestui gen. Succesul de care s-a bucurat de-a lungul vremii s-a datorat în primul rând muzicii inspirate și pline de prospețime. Opereta clasică a celui mai popular
Opera Națională Română Iași vă invită la spectacolul Liliacul [Corola-blog/BlogPost/97557_a_98849]
-
rând muzicii inspirate și pline de prospețime. Opereta clasică a celui mai popular și iubit compozitor al Vienei anilor 1874 reușește în același timp să dezvăluie și să sublinieze intrigă unei farse ingenios ticluite și pline de haz. La Iași, Liliacul s-a jucat prima dată în anul 1963, în regia lui Jean Rînzescu. Prețul unui bilet este de 30 de lei (stal), 20 de lei (balcon) și 50 de lei (lojă). Rezervări se pot face la Agenția Operei (0332 888
Opera Națională Română Iași vă invită la spectacolul Liliacul [Corola-blog/BlogPost/97557_a_98849]
-
Literatura > Eseuri > SĂPTĂMÂNA ÎNGERILOR Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Sfârșitul lunii octombrie aduce în fiecare an, odată cu sărbătoarea de Halloween, un iz malefic, împrumutat de peste ocean. Vrăjitoare, schelete, vampiri, lilieci, pisici negre și dovleci rânjind răutăcios, te pândesc din vitrine, din școli, din grădinițe, din florării și te miri de unde mai apar. Ca să mai echilibreze atmosfera neagră, unele organizații nonguvernamentale au venit cu propunerea de a sărbători în săptămâna 27
SĂPTĂMÂNA ÎNGERILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383793_a_385122]
-
există o conexiune aproape similară. În următoarea piesă, numită “Gustând din măr” facem cunoștință cu P1, P2, cu Litră și cu Zamă. Decorul sugerează un tunel. Tunelul copilăriei, de fapt, un labirint, plin de capcane. Atmosfera e specifică peșterilor, cu lilieci, roci, gropi, fundături și un râu subteran. P1 și P2, s-au rătăcit pe aici și încearcă să găsească ieșirea. Motivul mărului ispititor este folosit de cei doi prieteni ca mreajă pentru a călători înapoi în copilărie. Și această piesă
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
laborator - Triculescu, poreclită Doamna T. (ca în ,,Patul lui Procust”); colegul de bancă din clasa a V-a, blond, cu ochelari; Andrei (,,Cu Andrei viața a fost un cântec”); Dan, singurul care îi intuise feblețea pentru trandafirii galbeni și pentru liliacul alb, speculată sentimental prin dăruirea frecventă a unor astfel de buchete; Șerban (,,Don Juan modern”, a cărui deviză supremă este ,,Carpe Diem!”); părinții (,,Când scriu despre părinții mei <...> aș vrea să mă așez în genunchi. Nu, nu ca în fața lui
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
lung. Acum mulți ani. Era un curaj!”; Când m-au dus la școală, la șase ani, nu voiam să încep caietul de la un capăt. Eu voiam să scriu la mijloc! Și de ce, mă rog, cu cerneală? Mie îmi plăcea culoarea liliacului, sau culoarea roșie (n.n. definitorii pentru cei din Zodia Leului). Și scriam cu cariocă roșie literele și bastonașele. (Nichita Stănescu, în clasa întâi, nu înțelegea cum cuvintele rostite pot fi scrise - și refuza să le învețe... Comparația e ca o
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
și dor” prezintă povestea de viață a interpretei de muzică populară Elvira Lerințiu, fiică a Bihorului, model de pasiune pentru cântecul popular românesc și de sacrificiu pe altarul artei. Au fost prezentate în continuare cele două cărți ale Elenei Buică: “Liliacul înflorit la poarta înserării” și “Frumoasele vacanțe”. În ceea ce privește prima carte, autoarea însăși explică cele două metafore din titlu. În ciuda trecerii anilor care o apropie de poarta înserării, își păstrează frumusețea și vigoarea spirituală asemenea unui liliac înflorit. Elena Buică, româncă
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
cărți ale Elenei Buică: “Liliacul înflorit la poarta înserării” și “Frumoasele vacanțe”. În ceea ce privește prima carte, autoarea însăși explică cele două metafore din titlu. În ciuda trecerii anilor care o apropie de poarta înserării, își păstrează frumusețea și vigoarea spirituală asemenea unui liliac înflorit. Elena Buică, româncă stabilită în Canada, a mulțumit proniei cerești că a ajutat-o să ajungă până la această vârstă, și-a exprimat dragostea și fascinația față de savoarea și frumusețea limbii române, mai ales în varianta ei populară și a
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
din 21 martie 2016. Haiku fereastră plină - muscate ofilite pe pervazul ei cerul limpede - broască sare pe pietre în gârla mică verde de smarald - prin iarbă licuricii sclipesc în noapte cerul plin de nori - femei acoperite în câmp cu paturi liliac înflorit - deasupra cocorii trag brazde noi pe cer muzică verii - printre zece degete privesc azi cerul ... Citește mai mult Haikufereastră plină -muscate ofilitepe pervazul eicerul limpede -broască sare pe pietreîn gârla micăverde de smarald -prin iarbă licuricii sclipesc în noaptecerul
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
nu are rochie lungă. Are o fustă albastră, plisată (am mai văzut eu la fetele mari de la horă). Are și bluză. Ce albă e! Iar la gât are ceva...ca o fundă mare, mare. Și e mov...ca florile din liliacul nostru de la poartă. Uite că s-a apropiat și zâmbește la mine! Mmm! Ce frumos miroase! Exact ca liliacul nostru primăvara, când mă agăț de crengile lui și nu mă mai satur să-i miros florile. Mmm! - Acesta-i băiețelul
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
și bluză. Ce albă e! Iar la gât are ceva...ca o fundă mare, mare. Și e mov...ca florile din liliacul nostru de la poartă. Uite că s-a apropiat și zâmbește la mine! Mmm! Ce frumos miroase! Exact ca liliacul nostru primăvara, când mă agăț de crengile lui și nu mă mai satur să-i miros florile. Mmm! - Acesta-i băiețelul bolnav? Ce blând vorbește!...Dar de unde știe că am fost bolnav? Aha! I-a spus domnu’ Arsu că trebuie
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
director! După ce au plecat tata și domnul Arsu, domnișoara Iulia m-a așezat pe un loc liber din banca a doua. Apoi s-a așezat lângă mine în bancă... Eu am început să tremur și să mă bâlbâi. Floarea de liliac mă îmbătase cu parfumul amețitor, mai ales când delicata-i mână mi-a atins cu degetele ei fine palidul meu obraz. Mi-a spus să scot tăblița, condeiul și m-a întrebat cum mă cheamă. I-am spus numele cu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
delicata-i mână și mi-a plimbat-o ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată: - Vai, ce bastonașe frumoase a scris băiatul acesta! Și a arătat tăblița la toată clasa. Însă invidioșii
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
vedetă părăsită, totuși mă lăsa să mă chinuiesc cu bastonașele întoarse. Mai trecea din când în când pe lângă banca mea și... ca să mă consoleze, îmi mai punea mâna pe creștet, însoțind-o cu un zâmbet discret, purtat de petale de liliac. Apoi îmi șoptea: - E bine, prietene, faci bastonașe frumoase! Dar pe mine nu mă mai mulțumea. Voiam să stea lângă mine și să-mi mai țină mânuța în mâna ei. De aceea am luat din nou condeiul cu mâna stângă
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
condeiul în mâna dreaptă! A venit din nou la mine: de ce mă superi, dragul meu? Vrei să mă dezamăgești? Cu obișnuitul calm, mi-a pus din nou în mâna dreaptă condeiul și mi-a dirijat mânuța câteva secunde. Parfumul de liliac mi-a învăluit năsucul, șoptindu-mi discret în nări: - Parșivule! (ce nu face omul pentru un pic de parfum, chiar și când este o mogăldeață!). Am mai încercat stratagema cu mâna stângă, însă domnișoara Iulia imediat striga la mine: - Hei
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
clopoțelul. Eu, însă, m-am dumerit că toți copiii din clasă erau „prietenii” domnișoarei Iulia, că trebuia să fie secret, care secret era spus în mare taină de toți, la toți. Nu îmi rămânea decât să respir adânc parfumul de liliac atunci când domnișoara Iulia trecea pe lângă banca mea și-mi zâmbea șoptindu-mi: - Ce mai faci, stângaciule, tot mai vrei să mă superi? Nu, nu voiam deloc s-o supăr. Era doar „prietena” mea: zâmbeam complice și mă străduiam să scriu
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
un interes deosebit pentru numeroși austrieci, care vor să viziteze „Țara lui Dracula”, pentru că au angajate la curățenie, sau pentru îngrijirea unor bătrâni, românce venite să muncească în Austria. Vizitatorii erau invitați, să guste țuica românească de prună și vinul „Liliac”, produs de viticultori austrieci în podgoriile din Transilvania și să asculte melodii populare românești interpretate de un grup folcloric din Țara Oașului. „KULINARIK MESSE”, din Hala B, a oferit vizitatorilor sute de specialități culinare: brânzeturi, preparate din carne, băuturi, dulciuri
Standuri româneşti la „MESSE WIEN” [Corola-blog/BlogPost/93706_a_94998]
-
plăcută și datorită faptului că fiind începutul lunii mai, aerul era înmiresmat, deoarece natura care se trezise la viață, împodobise pomii și grădinile cu flori și verde crud. La Slobozia îi aștepta un mic colț de Rai, în curtea cu liliac și pomi fructiferi plini de flori. Casa, proaspăt reconstruită și dotată cu mobilă nouă, le umplu sufletul cu bucuria unui început bun de căsnicie, ceea ce făcu să sporească mai mult iubirea din inima lor. Tinerețea și bucuria lor făcea să
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
cireșul înflorit, înveșmântată-n alb, în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de noi, tăcute umbre, ne însoțeau până în toamnele arămii
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
-ți vorbească, Pe portativul vieții dansul unei muze În cuvinte nerostite să-ți zâmbească. In fiecare zi sărută-mi fruntea cu petale Trubadur hoinar în verde frac Dizolvă-mi noaptea rece cu soare În parfum de lămâiță și flori de liliac. Valentina Geambașu 17.04.2016, Foto internet Referință Bibliografică: ÎN FIRCARE ZI / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN FIRCARE ZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382186_a_383515]
-
eu completez: nu mă poate trimite soția în vecini după lapte, ca, pana cand viu înapoi, s-a acrit; trebuie să stau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean, chiar dacă l-am vazut numai ieri. Aici totul devine eveniment: dispariția liliacului alb, trilul ciocârliei care urcă la cer, orăcăitul broaștelor, boala unei vaci, moartea unui cal pentru care trebuie să săpi o groapă că pentru împăratul. După mine, viața firească este numai la țară, unde și ploaia îmi este apropiată. - Credeți
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
strofe, poemă de sorginte simbolistă, dar de croi preeminescian, anume: "Sufleu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,/ Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,/ Strajă a singurătății, trist veghează pe colină,/ și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc..." Or, cum în celelalte două strofe, sufletul său fusese, pe rând, echivalat când cu o "mare moartă", când cu o "floare rară", ca și cu o "cântare-ndepărtată" sau cu o "candelă", în fine, care "se stinge pe-un
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
sîntem noi dacă elementele din a căror combinație am apărut sunt vechi de cînd lumea? Pe deasupra, ideea că suntem alcătuiți din niște cărămizi care vor exista foarte bine și după descompunerea noastră, intrînd în tulpina unui copac, în gheara unui liliac sau în pielea unui șarpe nu are darul de ne ridica simțitor nivelul respectului de sine. Dar dacă realitatea, așa cum ne-o înfățișează fizica actuală, e atît de nemîngîietoare, măcar teoria ei să aibă consistența unei doctrine impecabile. Cu alte
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]