797 matches
-
androgeni corticoterapie în doze mici, interferon-α (intoleranță la chimioterapie) - splenectomie - indicație dificilă, cu riscuri, efectuată doar în centre specializate Resurse terapeutice în studiu: pomalidomid și inhibitorii de JAK. SINDROAME LIMFOPROLIFERATIVE LEUCEMIA LIMFATICĂ CRONICĂ Definiție epidemiologie Boală clonală medulară a celulelor limfoide caracterizată prin acumulare progresivă de limfocite mici, imunologic incompetente în măduvă, ganglioni limfatici, splină, ficat, alte organe. În majoritatea cazurilor proliferează limfocitul B. Se caracterizează prin coexistența fenomenelor autoimune urmată de imunodeficiență umorală și celulară. Este considerată un limfom nonHodgkin
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
invaziei medulare și splenomegaliei - tratament de perspectivă: grefă de celule sușă - tratamentul complicațiilor: corticoterapie în anemia hemolitică, Ig i.v. în infecțiile determinate de hipogamaglobulinemie, splenectomie în anumite situații etc. LIMFOAME Definiție, epidemiologie, etiologie Limfoamele sunt proliferări clonale ale celulelor limfoide de origine extramedulară. Reprezintă patologia oncologică cea mai frecventă din hematologie (45%). Majoritatea limfoamelor nu au etiologie cunoscută. Se discută rolul virusurilor (HIV, Epstein Barr, HTLV1, hepatitic C), implicarea Helicobacter pylori în limfomul gastric, rolul deficitelor imunitare și radiațiilor ionizante
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
asocierea mai multor citostatice în doze optime o administrare în cure repetate chirurgical: biopsie, laparotomie + splenectomie, excizia radicală a adenopatiilor - terapie în studiu - transplantul de celule stem hematopoietice. LIMFOAME NONHODGKINIENE Definiție, epidemiologie Limfoamele nonHodgkin (LMNH) sunt proliferări monoclonale ale celulelor limfoide. Sunt mai frecvente decât boala Hodgkin. Incidența este mai mare la bărbați și la rasa albă, crește cu vârsta, expunerea la radiații și substanțe chimice (benzen, coloranți, azbest, arsenic, cauciuc, îngrășăminte, insecticide). Se discută și rolul virusurilor, asocierea cu anumite
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
imunofenotipare pentru precizarea exactă a tipului de limfom. Stadializare și clasificare Stadializarea este similară cu boala Hodgkin. Clasificarea internațională (REAL) stabilește 3 mari categorii de limfoame. Fiecare categorie are subtipuri specifice în funcție de aspectul histologic și imunohistochimic. În funcție de clona de celule limfoide care proliferează, LMNH este cu celule B (cel mai frecvent) și T. Tipurile de limfom sunt: - cu grad redus de malignitate: ex. LMNH limfocitic cu celule mici, leucemia cu celule păroase, boala Waldenström etc - agresive (risc intermediar): ex. LMNH prolimfocitare
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
o variantă a celei clasice, este cea descrisă de Gardner și care-i poartă numele. Particularitatea sindromului Gardner este reprezentată de varietatea manifestărilor extracolonice: chiști epidermoizi, fibroame, osteoame, anomalii dentare, anomalii diverse ale scheletului, polipi gastrici, duodenali, intestin subțire, hiperplazie limfoidă ileală, tumori desmoide și tumori ale ficatului și căilor biliare. Studii recente au demonstrat că pacienții cu polipoză adenomatoasă familială clasică au frecvent stigmate sugestive pentru sindromul Gardner, susținând ideea că cele două variante reprezintă aceeași entitate. -O altă variantă
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
trofic pentru mucoasa intestinală (287). În cursul cirozei, secreția biliară, a IgA și a mucinei sunt scăzute, ceea ce favorizează translocația. Ca și completare la mecanismul de apărare al mucoasei intestinale se asociază un „organ” limfatic cunoscut sub numele de țesut limfoid asociat intestinului „GALT” considerat cu proprietăți imunologice cele mai eficiente. El este alcătuit din: - plăcile limfatice ale lui Peyer;limfoidele laminei proprii incluzând celulele dendrice; - limfocitele interepiteliale;nodulii limfatici mezenterici (MLN). Monocitele și celulele dendritice din mucoasa intestinală au receptori
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Ca și completare la mecanismul de apărare al mucoasei intestinale se asociază un „organ” limfatic cunoscut sub numele de țesut limfoid asociat intestinului „GALT” considerat cu proprietăți imunologice cele mai eficiente. El este alcătuit din: - plăcile limfatice ale lui Peyer;limfoidele laminei proprii incluzând celulele dendrice; - limfocitele interepiteliale;nodulii limfatici mezenterici (MLN). Monocitele și celulele dendritice din mucoasa intestinală au receptori specifici (TLR) recunoscuți de liganzii bacterieni. Cei mai importanți receptori specifici sunt notați TRL 2, 4 și 9. Liganzii bacterieni
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
hiperplazia seriei albe (în timpul maturației leucocitului în formare, acidul ribonucleic, conținut în citoplasma și nucleolul lui, este eliminat din citoplasmă și astfel se produce creșterea metabolismului purinic). În leucemiile acute și cele mieloide, durata de viață este scurtată; în leucemia limfoidă ea este mărită și de aceea hiperuricemia este mai puțin frecventă. Chimioterapia acestor afecțiuni, prin distrugere a globulelor albe, eliberează acid dezoxiribonucleic și astfel uricemia crește brusc; eficacitatea chimioterapiei în leucemii acute și limfoane maligne, impune tratamentul preventiv al hiperuricemiei
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
de-a se mobiliza rapid la contactul cu același antigen pentru care reclamă nivele reduse de semnale și factori costimulatori. O parte din limfocitele de memorie sunt rezidente în mucoasă fiind capabile să răspundă prompt, altele se află în organele limfoide loco-regionale unde pot să se diferențieze clonal. În raport cu funcțiile efectorii, limfocitele T helper se divid în subseturi cu rol pro- sau antiinflamator:subsetul Th 1 - care sintetizează TNF alfa, IL 1, IFN, RANTES (regulated on activation normal T cell expressed
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
doua fază este mediată de macrofage și limfocitele T helper care procesează și prezintă antigenele virale limfocitelor citotoxice și limfocitelor de memorie. A treia fază este atributul celulelor de memorie mobilizate din ganglionii locoregionali. Aceste celule prolifereză clonal în organele limfoide în urma contactului cu antigenele virale. Clasic, memoria imunologică era asociată numai răspunsului imun adaptativ. Recent, a fost semnalată participarea răspunsului înnăscut la memorie, prin celulele NK. Celulele NK au o serie de proprietăți comune cu limfocitele citotoxice iar acest aspect
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
T citotoxice care sunt celulele efectorii ale răspunsului imun celular. Limitarea infecției HPV la celulele epiteliale face ca inițierea răspunsului imun să fie realizată de către celulele dendritice epiteliale Langerhans. Semnale de la keratinocitele infectate cu HPV nu pot ajunge la organele limfoide regionale încât activarea răspunsului imun depinde de celulele Langerhans fără a avea răsunet sistemic. Observațiile clinice au arătat că numărul celulelor Langerhans este semnificativ redus la situl infecției HPV (Zimmermann H.R., și colab., 1999) ceea ce sugerează un mecanism de eludare
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
de-a se mobiliza rapid la contactul cu același antigen pentru care reclamă nivele reduse de semnale și factori costimulatori. O parte din limfocitele de memorie sunt rezidente în mucoasă fiind capabile să răspundă prompt, altele se află în organele limfoide loco-regionale unde pot să se diferențieze clonal. În raport cu funcțiile efectorii, limfocitele T helper se divid în subseturi cu rol pro- sau antiinflamator:subsetul Th 1 - care sintetizează TNF alfa, IL 1, IFN, RANTES (regulated on activation normal T cell expressed
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
doua fază este mediată de macrofage și limfocitele T helper care procesează și prezintă antigenele virale limfocitelor citotoxice și limfocitelor de memorie. A treia fază este atributul celulelor de memorie mobilizate din ganglionii locoregionali. Aceste celule prolifereză clonal în organele limfoide în urma contactului cu antigenele virale. Clasic, memoria imunologică era asociată numai răspunsului imun adaptativ. Recent, a fost semnalată participarea răspunsului înnăscut la memorie, prin celulele NK. Celulele NK au o serie de proprietăți comune cu limfocitele citotoxice iar acest aspect
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
T citotoxice care sunt celulele efectorii ale răspunsului imun celular. Limitarea infecției HPV la celulele epiteliale face ca inițierea răspunsului imun să fie realizată de către celulele dendritice epiteliale Langerhans. Semnale de la keratinocitele infectate cu HPV nu pot ajunge la organele limfoide regionale încât activarea răspunsului imun depinde de celulele Langerhans fără a avea răsunet sistemic. Observațiile clinice au arătat că numărul celulelor Langerhans este semnificativ redus la situl infecției HPV (Zimmermann H.R., și colab., 1999) ceea ce sugerează un mecanism de eludare
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
celulelor imunitare, îndeosebi a limfocitului T. Hipofiza, este glanda endocrin ă centrală în coordonarea activității endocrine, iar în conjuncție funcțională cu hipotalamusul realizează un adevărat endocrinostat, esențial pentru viața individului. Chiar apendicile cecal, invocat încă de neodarwiniști, este un organ limfoid cu rol în apărarea digestivă locală și cu potențial de refacere a structurii cecale în anumite circumstanțe. Iată așadar că ființele viețuitoare în general și speciile care populează pământul, depășesc cu mult cadrul prin care materialismul a încercat să le
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și parazite. Însuși, organismul uman poartă pe suprafața pielii și a mucoaselor sale un uriaș număr de microorganisme de ordinul a 1014, cifră care depășește numărul propriilor sale celule estimat la 1013! Sistemul imunitar, denumit și sistem imunocitar sau sistemul limfoid, deoarece limfocitul este celula sa esențială, deși are aparența unui organ difuz, cu componente răspândite în tot organismul și în care se află în interacțiuni multiple, complexe și perfect coordonate, un număr imens de celule (estimat la 2•1013), și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prezente printre elementele figurate ale sângelui sau printre componentele tisulare din diferite organe. În anumite componente ale sistemului imunitar are loc o densificare celulară care poate atinge nivelul constituirii unor organe precum splina, timusul, amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care este înscrisă în programul său genetic și o componentă cu capacitate de răspuns specific și adaptativ, programată tot genetic, dar a cărei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitelor asupra celulelor nonself, pe când, imunitatea umorală se bazează pe sinteza unor molecule efectoare denumite anticorpi sau imunoglobuline, precum și a unor proteine plasmatice cu acțiune nespecifică ce formează setul complementului. Un al doilea aspect al dualității constă în prezența organelor limfoide centrale sau primare și a organelor limfoide periferice sau secundare. Tot astfel, modularea activității limfocitelor se poate realiza fie în sens stimulator, fie în sens inhibitor. Pe de altă parte, există un răspuns imun primar și un răspuns imun secundar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se bazează pe sinteza unor molecule efectoare denumite anticorpi sau imunoglobuline, precum și a unor proteine plasmatice cu acțiune nespecifică ce formează setul complementului. Un al doilea aspect al dualității constă în prezența organelor limfoide centrale sau primare și a organelor limfoide periferice sau secundare. Tot astfel, modularea activității limfocitelor se poate realiza fie în sens stimulator, fie în sens inhibitor. Pe de altă parte, există un răspuns imun primar și un răspuns imun secundar. Elementele moleculare esențiale ale răspunsului imun sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
răspunsului imun și asemenea epitopi vor domina răspunsul imun. Cum găsesc limfocitele antigenele țintă și unde are loc maturizarea lor? Limfocitele sunt celule peripatetice: ele se dezvoltă din celule stem imature, localizate în măduva osoasă adultă, de unde migrează în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul limfocitelor B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și adaptativă (sistemul imunitar „clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale (primare) și periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar și a unui răspuns imun secundar;- dualitatea structurală (două perechi de catene polipeptidice) și funcțională (bivalența) a moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sistemului imunitar asigură supravegherea organismului, recunoașterea moleculelor și a celulelor nonself, față de care reacționează. 1.2.1. LIMFOCITELE Sistemul imunitar este reprezentat de țesuturi derivate din mezoderm, a căror principală componentă celulară este limfocitul. De aici derivă denumirea de sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reacționează. 1.2.1. LIMFOCITELE Sistemul imunitar este reprezentat de țesuturi derivate din mezoderm, a căror principală componentă celulară este limfocitul. De aici derivă denumirea de sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a căror principală componentă celulară este limfocitul. De aici derivă denumirea de sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe ale corpului uman cum ar fi pielea și plămânii. În figura 1.10 este redată dezvoltarea limfocitelor T și B din celulele stem
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]