235 matches
-
peste noapte, din caseta revistei, a unui cuplu de mentori parizieni. Alt protest, firește. Este adevărat că, de data asta, redactora-șefă intervenise printr-un editorial intitulat, semnificativ, „Eficiența vechilor procedee”, model de jurnalism onest, demontând, calm și la obiect, noul linșaj de presă și reamintind cititorului tristele practici ale trecutului comunist abia trecut, Încă vii În mintea și obiceiul multora, inclusiv ale unor fervenți anticomuniști, iradiați de metehnele adversarilor. Deloc Întâmplător, revista a găzduit, și ulterior, pe toți cei care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru și către lichele. El fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el nimic sângeros; nu invita pe nimeni la răzbunare și linșaj. Tot ce își propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retrageri pioase. Tonul mâniei lipsea cu desăvârșire din el. Pe unii i-a contrariat mesajul lui: dacă veți avea o cădere pe gânduri și o decentă ieșire din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zece indivizi, înfipți în piață ca niște țăruși. Primarul le întoarse spatele și intră înapoi în primărie. Ideea cea bună fusese fluturarea numelui judecătorului ca pe o sperietoare. O idee aproape genială care făcuse, fără îndoială, să fie evitat un linșaj. Îi rămânea primarului să-l avertizeze cu adevărat pe judecător, ceea ce evident nu făcuse. Mierck sosi în compania lui Matziev în primele ore ale după-amiezii. Își vorbeau deja de parcă s-ar fi cunoscut de treizeci de ani, ceea ce nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și în timpul nopții -, acțiune în cursul căreia m-am ales doar cu o...spaimă zdravănă. Pentru că, sunând la iminentul percheziționat, s-au deschis, aproape odată cu ușa acestuia, și celelalte trei de pe palier, în spatele cărora oamenii păreau, efectiv, puși pe linșaj. Un caz mi se pare destul de relevant sub aspectul „eficienței” activităților pe care le-am desfășurat la Petroșani, dar și al curajului deosebit pe care îl aveau cei cu care ne confruntam. Nu cred ca un alt anchetator s-a
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
abuzuri în exercitarea dreptului la informare al cetățeanului 154. Similar acestei situații, cazul definirii dreptului la propria imagine este unul care comportă riscuri. O abordare prea laxă poate conduce la abuzuri ale mass-media asupra unor indivizi prin supra-mediatizare, urmărire permanentă, "linșaj mediatic". O abordare prea severă conduce la limitarea informațiilor care ar putea fi valoroase pentru determinarea caracterului diverșilor actori publici. Pentru domeniul audiovizualului, problema aceasta este reglementată de către Consiliul Național al Audiovizualului, prin Decizia nr. 248 din 1 iulie 2004
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
s-au sfârșit tragic printr-un act suicidal al elevului. Povestea este de interes public, întrucât ridică problema deontologiei profesionale și a limitelor relațiilor profesor-elev. Chestiunea este însă a limitelor acestei intruziuni, întrucât Corina Vasile a fost supusă unui adevărat "linșaj mediatic", în care s-au prezentat aspecte intime ale relației cu elevul, în care a fost urmărită și filmată peste tot, culminând cu catalogări publice precum "profa de sex"157, "talpa iadului și văduva neagră"158, dar și cu instigări
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
impostura. Pe mulți dintre contemporanii săi i-a pus la zid, aplicându-le eticheta pe care o meritau. În special după episodul CNSAS, din 28 ian. 2008, când a fost acuzat pe nedrept de colaborare cu Securitatea, fiind supus unui linșaj mediatic, în special prin Agenția de știri Newsin, relațiile dintre el și unii scriitori din Iași sau din țară s-au deteriorat, au devenit încordate. Falșilor prieteni, de conjunctură, care s-au folosit de el, le-a întors spatele, i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
împotriva ei declanșează un evantai de reacții în spațiul public: manipulări, scenarii, zvonuri, mituri de un an sau de un deceniu. La rândul lor, instituțiile anticorupție sunt supuse unui regim din care nu lipsesc acuzațiile de agendă politică, revanșă sau linșaj juridic. În tot acest concert de foșnete, strigăte, istericale, pressing mediatic și șantaj, Cristian Ghinea pune în joc argumente și documente. Interviurile lui cu oameni care lucrează în instituțiile anticorupție, dar și cu observatori neutri ai fenomenului fac lumină într-
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i recomandabil să fie plecat din țară sau să nu se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevăr pe care a dorit incul patul să o auzim. În alte cazuri disproporția este și mai flagrantă. Dan Diaconescu a devenit în ochii publicului său o victimă a răutății pro curorilor. Patronul de tele viziune a orga nizat un linșaj mediatic contra procuro rului de caz, care a și făcut plângere la CSM în acest sens. După lamen tațiile lui Diaconescu, s-ar zice că statul român totalitar îl hăr țuiește neînduplecat. Fapt este că procurorul a înaintat cazul în
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
pentru evreii din Berlin. Proiectul Krist, nu așa îi zice? — A, știi și despre asta, nu? Ai avut multă treabă. Nu-mi spune că ești un iubitor de evrei. — Să zicem doar că nu mă dau în vânt după legea linșajului și domnia gloatei. De-asta m-am făcut polițist. — Ca să aperi justiția? Dacă vrei să îi zici așa, da. — Te păcălești singur. Forța este cea care domnește. Voința umană. Și ca să construiești voința aia colectivă, trebuie să i se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se mai poate face nimic. Ieri boala era încă la vecin sau la vecinul vecinului, azi e deja în tine și e prea târziu. Premisele răului, în fiecare captiv, nu doar în călăi? Vânătorii și victima, focul, un fel de linșaj, da, da, și pretextul nu contează, deloc nu contează, ar fi putut fi oricare altul. Prea simplă explicația, prea simplă... Primăvara să fie de vină? Primăvara, ca acum 40 de ani?... Întâlnire întârziată, pentru care nu mai ești apt, uzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau, se topeau exact în direcția opusă Comitetului Central, invers decît ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
închisă, a spus Iocasta din ușă. — N-am venit pentru femeile tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla de Vultur-în-Zbor. — Ne-am gândit la un mic linșaj nevinovat, a precizat Peckenpaw. — înțeleg, a zis Iocasta. Vreți un țap ispășitor. Doamne ferește! a rânjit Flann O’Toole. Dar o analiză simplă arată că toate necazurile noastre au început odată cu venirea lui. îi absolut logic să-i grăbim plecarea mintenaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mulți cei care consideră că fac un efort încercând să-și țină mintea departe de Grimus. Și au nevoie de asta, deși înainte de moartea celorlalți puteau chiar să glumească pe socoteala lui. De aici vine și hotărârea gloatei pusă pe linșaj. De aici și atitudinea doamnei Gribb. Nu știu sigur dacă este chiar atât de îndrăgostită de tine. Are nevoie să iubească, iar asta e mai important. Situația se va înrăutăți, pentru că acum, în momentul în care se vor relaxa, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de salvare În Franța - și el eșuat: o nouă viață, sub un alt nume (Melmoth, vagabondul proscris din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică: renegat, repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu. E Înmormântat la Père-Lachaise, lăsând posterității sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
generația de mîine a mai-marilor țării, care va pune mîna pe conducere în cîțiva ani. 5. Cînd, întîmplător, „se sparge buba”, cade, populist, capul vreunui Moțoc și statul închide dosarul. Iar cînd „Moțoc” este țigan, organele statului dau liber la linșaj. După acest circ fără pîine, dosarul se închide, în așteptarea următorului „eveniment”. în concluzie : problema nu este deci că sîntem conduși de clanuri (țigănești), ci că sîntem apărați de instituții (românești) care sînt parte integrantă a rețelelor de „corupție organizată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care se conturează este cel dintre emoție și artă. Poetul autentic e un soi de clovn metafizic. În artă, ghilotina este sinonimă cu uitarea. Metafizica poate fi armătura care asigură artei durata. Polemica literară trebuie să fie scrimă intelectuală, nu linșaj. Arta autentică trezește în receptor sublimul sentiment al agorei. Mai este arta contemporană un reflex al eternității ? Artistul iradiază lumină fiindcă mâna lui arde în continuarea torței. Cârciuma rămâne locul geometric al consensului artiștilor. Ar trebui să fie considerat artist
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
după ce a fost violat și el, ar trebui să fie eliberat. Ori, deși a fost violat de un grup sălbatic, el rămîne în pușcărie. Nu cred că violatorii din pușcărie vor fi judecați pentru faptele lor. Deși sînt vinovați pentru linșaj, deși culpa lor este cu circumstanțe agravante, fapta lor va fi privită cu o anume îngăduință. Pe undeva și eu simt impulsul să spun "bine i-au făcut!" La o cercetare mai rece îmi dau seama că greșesc. Legea talionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
antichitate legea talionului presupunea o pedeapsă echivalentă, după care se socotea judecata încheiată, în cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința opiniei publice, rostită fără perdea: Trebuia omorît! Trebuia să i se preleveze organele, ca să salveze alte vieți! Eu, dacă eram în locul... îl omoram. Sînge, omoruri, pedepse capitale, singurele sentințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrânețe, campania lor era pe cale să devină o cauză națională. Fata avea cincisprezece ani, eu eram profesor, abuzasem de autoritatea pe care o aveam asupra ei; În plus, era arăboaică. Pe scurt, dosarul ideal pentru o demitere urmată de un linșaj. După vreo cincisprezece zile, situația a Început să se calmeze puțin; era sfârșitul anului școlar și, după toate semnele, Adjila nu vorbise. Dosarul lua o Întorsătură mai clasică. Un prof depresiv, cu tendințe suicidare, care trebuia să-și refacă psihismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trăsătură care ne dă sens, lipsa de sens, absența ridicol inocentă a tragicului, naționalul lasă, dom’le, că n-o fi foc, chiar atunci cînd e, vezi scena cu incendierea caselor. Acum, nu că m-aș topi de dragul țiganilor, Însă linșajul presupușilor asasini ai unui român, Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de scena cu meșterii zidari ai lui Tarkovski, cărora li se scot ochii În pădure. Și mai crudă decît la Tarkovski, tocmai pentru că nu e explicită. Sau, altfel, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mulțime crede că descoperă că un grup oarecare, de negri sau evrei, de pildă, conspiră, o amenință. Ea le inventează crime fictive (omoruri rituale, violuri etc.), ațîță flacăra zvonurilor și sfîrșește prin a se lansa într-un pogrom sau un linșaj. Același procedeu slujește la a clădi legende în jurul unui personaj admirat în mod deosebit. Mulțimile amplifică episoadele frapante pentru francezi, martiriul lui Napoleon pe Sfînta Elena, pentru creștini, crucificarea lui Christ etc. în care eroul nu apare așa cum a fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la cale de către dușmanii tradiționali ai Angliei, Franța și Olanda, mai ales că în acea perioadă avea loc cel de-al doilea război Anglo Olandez. Astfel, familiile de emigranți au ajuns foarte repede victimele mulțimii dezlănțuite, care a recurs la linșaj ca formă de protest. Robert Hubert, un ceasornicar catolic francez bolnav psihic, a pretins că el ar fi declanșat incendiul. Mai târziu s-a demonstrat că nici măcar nu a fost în țară în momentul dezastrului. Însă populația Londrei avea nevoie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]