262 matches
-
Trebuie să spun imediat că succesul nu mi se datorează decât în mică parte. Ea mânca și se îngrășa din pricină că era nefericită și singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe și podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sarcina mea tainică. - Vom împlini întocmai ceea ce dorești, a spus. Peste două nopți va fi lună plină și o vom deshuma pe Romilde. Rabinul Methibtha a prevăzut că așa o să se-ntâmple, corpul femeii fiind înfășurat nu doar într-un lințoliu, ci și într-un sac dat cu smoală. Și ce-ar urma după aceea? A trebuit să mă gândesc și la asta, și, în cele din urmă, am găsit o soluție. - O s-o punem într-o ladă, din cele folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea de mucegai ce se simte în celulele unei temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem legământ față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos cartea, netezi banderola care se Îndoise În cădere, o puse calm pe tejghea și Își pironi privirea În aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas printre dinți. Dă-i drumul. Vorbește. - Asta nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
una cu piciorul. Într-adevăr ea era moartă... Haina ei cea neagră se răslățise pe pământ... ochii cei mari se-nchisese și, cu toate durerile, un zâmbet amar, dar sublim, înseninase fața ei cea moartă, fără sânge, albă ca pânza lințoliului. Mînele, unite drept asupra acelei inimi ce-o rupsesem c-un glonte, nu lasau a se vedea rana, și pe haina cea neagră curgea un șir de picături de sânge. Era frumoasă astfel... acea martiră sântă, albă. Și vergină, zăcând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungele lui maluri de papură pintre cari curg oglinzile lui mari, cari reflectă lumea 3 ceru lui și pare că apele lui, mișcîndu-se una peste alta ca lințolii de cristal mișcător, sună în adânc cântarea cântărilor. Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la mal... Regele se dete jos palid și adâncit și se pierdu în umbra naltelor bolți de frunze a grădinelor, trecu în lumina lunei și umbra lui se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca [un] chip scris cu cărbune pe un lințoliu alb. În fruntea grădinei cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu șiruri de coloane sure, cu bolți urieșești... Erau atât de mari acele zidiri încît regele păru un gândac negru, ieșit în lumina nopții, care suia scările
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce se ridicau peste câmpia crucilor și a mormintelor, luna, ce trecea atât de palidă și dureroasă... și, de departe, orașul, cu conturele lui fantastice, cu case și turnuri, cu ferestele-i mute ce ascundeau mistere, și peste toate un lințoliu transparent de lumină albă... Numai un brotăcel trezit în iarbă sărea cu piciorușele distinse... "Tla, tla", țipa el în lună și trezi un țânțar ce adormisă * pe pielița lui cu: Bzzz! Tla! Acest duo solitar nu era întrerupt de nimic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
somnul lui mortuar * parcă mai * ***, încet, ca un sunet de vioară subțire și dulce, vorba: amor... apoi nu simți nimic... nimic... In mijlocul paraclisului negru și nalt era zidit catafalcul îngreuiet de un sicriu și asupra întregului era aruncat un lințoliu de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de catifea neagră cusut cu stele de aur... în noaptea solitară arde o singură făclie... nici un preot nu murmură cu glasul măsurat * rugăciunile morților, numai cîte-o rază se fură asupra înălțărei mortuare și din formele ce transpar cunoști că sub lințoliu e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt chip de femeie. Rochia ei neagră foșnește uscat asupra pietrelor bisericei, un fin văl de dantelă îi acopere fața palidă... un bătrân o urmează, cu mina
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inimă, care desprețuia femeile, căruia moartea-i părea o mântuire... O femeie, doamnă, n-ar fi putut să cuprindă inima acestui om superstițios, mândru, sărac... al acestui nebun, c-un cuvânt... - Pentru că inima virgină nu cunoaște amorul... Ea ridică colțul lințoliul [ui ] și descoperi un frumos cap de marmură-nvinețită, un surâs de o nespusă beatitudine era pe buzele [lui]... - O, Angelo! zise încet, ai știut tu ce-i amorul, ca să-l desprețuiești...? Ți-a mângâiat vodată urechea acelea dulci și întunecoase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea... O lumină-ncoace!... Paraclisul mic se împlu de oameni... - În metaforă vorbind, omul nu poate fi viu și mort totodată, zise d-nul doctor Dreyfuss. {EminescuOpVII 259} Celalalt s-apropie, dete lințoliul jos... - Acasă cu el și-n pat, da nu-n biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
groapa bombei, îi netezi fundul cât a putut și el cu lopata apoi i- a coborât pe rând așezându-i alături. Puse păpușa, înnegrită acum de sângele închegat lângă fetiță, își dezbrăcă încet cămașa și o așeză ca pe un lințoliu deasupra fețelor morților. Spuse singura rugăciune pe care o știa încă de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei. Când soarele sta să apună la marginea stepei, terminase. Se așeză pe marginea șanțului în care sângele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de altă parte, în universul superstițiilor, al credinței nestrămutate în simbolul calului alb, în întoarcerea morților, în puterea lor asupra celor vii. O înfrângere asumată, al cărei semn este șalul alb pe care îl tricotează și care îi va fi lințoliu atunci când se va sinucide împreună cu Rosmer, aruncându-se de pe același podeț, în același iaz în care își aflase moartea Beate. Iar cel ce va trage învățămintele dramei va fi, nu întâmplător, Brendel, omul pentru care casa familiei Rosmer este o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de răbdare și de lentoare. Repararea ori reunificarea cere timp. Această imagine onirică este legată de lunga așteptare a lui Ulise, în timpul căreia Penelopa brodează lințoliul lui Laerte (vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii, a lanțului și a sforii. Dar, datorită fineții sale, constituie elementul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în cazul textelor care dovedesc ceea ce un comentator al ultimului volum scris de Indira Spătaru numea "bovarism cultural" maladie, într-adevăr, din ce în ce mai cultivată de poetele noastre: "Ore fixe când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai afla/ ore ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de adineaori, mândră și încrezătoare, se zbuciuma gâtuită de întuneric. Trecură astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mișca de mult. Amurgul acoperea întreg pământul, ca un lințoliu negru... ― Ce facem, doctore? izbucni deodată generalul, ursuz. Nu vezi că s-a întunecat? ― Datoria, excelență, răspunse medicul liniștit, cu ochii la ceas. ― Ce datorie?... Constată! Asta-i datoria dumitale! zise generalul mai îndîrjit. Doctorul ridică din umeri, se apropie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unde fusese reflectorul, Bologa văzu prin binoclu mulțime de viermișori negri zvîrcolindu-se neputincioși. Iscoada din văzduh însă se stinse repede, și tot atunci tunurile amuțiră singure, fără ordin, sătule parcă și mulțumite. Întunericul și tăcerea înfășurară pe Apostol ca un lințoliu aspru, în vreme ce ochii lui, cu pupilele largi, se chinuiau într-o așteptare fără scop. În fundul sufletului însă simțea clar cum pâlpâie dragostea de lumină, blândă, mângâietoare... Apoi iar auzi, de astă dată chiar la spatele lui, glasul locotenentului de infanterie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mare și astăzi vă zugrumă. Spun popii de-o vecie unde oricare vină Găsește-a ei osândă și binele răsplata - Și mii timizi de frică și de-o speranță vană Trec înșelați pe lângă isvoarăle vieții. {EminescuOpIV 62} iar dacă un lințoliu, piroane de sicriu Răsplata sunt virtuții? Răbdarea cine-o are, tîrască-se-nsetat, Voi soarbeți picătura de timp ce o aveți, Aici fiți mari, puternici, aici fiți fericiți - Aici spirit, curagiul și pumnii au valoare. În mână de vei prinde-a istoriei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi se sting. - Nimicul, lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, vei crede c-ai învins! Căci dacă ești Arhanghel al morții cei bătrâne Atunci ești drept - căci numai ea este dreaptă-n lume, Și cei ce o servesc - căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
barba-n vânturi, fruntea ninsă, Rece suflă, -n nori aruncă, vocea-i turbure și plânsă, Îmbătat de mândre stele și cântat de-al mării-acord. Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la noi potcoave De la iepe de mult moarte - Pune-te de-nvață dragă: Nu știi carte, nu știi carte. 48. LUNA ESE DINTRE CODRI (cca 1874 ) Luna ese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceață învăscută. Ce gîndește? - numai norii Lin se-mbină, se desbină Ca fășii de gaz albastru Ca și aburi cu lumină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns în lințolii străvezii de fire, se zăreau în desimea pânzei. Dar nu mă temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul s-a ridicat oblic în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe pământul nimănui, unde viața se oprește și moartea nu vine încă. Atunci când neputința îți pătrunde în mâini, în priviri, când simți că nu vei reuși și catafalcul acela de cearșafuri verzi își arată chipul său cel mai crud: sub lințoliul de pânză se află un om care pleacă. Aud bipul de alarmă al monitorului. Tensiunea scade. Alfredo urlă: — Repede! Este în stop!, și masca i-a alunecat pe bărbie. Alerg spre tine, spre inima ta. Ghearele mele de tată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]