339 matches
-
prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în mâini. Aerul era încărcat de ură. Laban a dat un pas înapoi. - Fiule! De ce mă ocărăști? a început el dintr-odată să-l lingușească, cu o voce dulce de bătrân neputincios. Sunt aici doar ca să îmi iau rămas-bun de la familia mea iubită, de la fiicele și de la nepoții mei. Suntem rude, eu și cu tine. Tu ești nepotul meu și te iubesc ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunt de-al vostru! ORBUL, PRIMUL BĂRBAT, AL DOILEA BĂRBAT, BĂRBATUL CU TOMBERONUL, OMUL CU SACAUA, FETIȘCANA, VIZITATORUL: — Ba nu! Afară! Afară! — Tu să taci! Ești o lichea! Ai trădat teatrul! Nu ți-a păsat niciodată de noi. — Te-ai lingușit în fața directorului. Știm noi. Ești o cârpă! Nu ești om. — Ce credeai? C-ai s-ajungi celebru cu un rol de nimic? — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! - Rușine! — Stârpitură! — Crezi c-ai să scapi așa de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Crezi c-ai să scapi așa de ușor? — Stârpitură! — Rușine! — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! — C-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic? Ce credeai? Nu ești om! Ești o cârpă! — Știm noi! Te-ai lingușit în fața directorului! — Nu ți-a păsat niciodată de noi! Ai trădat teatrul! Ești o rușine! — Tu să taci! — Afară! Afară! — Ba nu! (Prima parte a invectivei va fi rostită la modul normal; partea a doua își pierde violența și adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
modul normal; partea a doua își pierde violența și adresa și devine o simplă încântare.) RECRUȚII (În cor.): Ba nu, afară, afară, tu să taci, ești o rușine, ai trădat teatrul, nu ți-a păsat niciodată de noi, te-ai lingușit în fața directorului, știm noi, ești o cârpă, nu ești om, ce credeai, c-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic, ți-am spus c-o să sfârșească prost, rușine, rușine, etc. etc. etc. e bine, mamă? MAMA: E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe Aglae, Simion și Aurica, lingușindu-i și sîcîindu-i. Stănică pretinse că nu poate înțelege un cămin fără un document cât de neînsemnat că era ginerele unui artist așa de mare ca Simion. Îi "smulse" câteva tablouri, pe care apoi le aruncă în pod, cerând însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Co. și le va lăsa averea. N-are decât să le-o lase. În definitiv, numai să-mi dea mie pace. Tanti Aglae și cu Aurica mergeau cu perversitatea atât de departe, încît îmi spuneau mereu, față de lume: " Degeaba îl lingușești pe Costache și te zbenguiești, Costache nu te iubește. Eu să fiu, și nu te-aș iubi dacă n-ai fi G. Călinescu copilul meu, din sângele meu." Toate astea mi le spunea când aveam câțiva ani. Nu te mira
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse cu țâțele. - Da matale? se linguși președintele. - Nu vezi? Țiganca îi râse în urechi și răsuflarea ei caldă îl ameți pe bărbat. - Și nu ți-e urât lângă slutu ăla bătrîn? - Care slut? - Buzatu de stai cu el la masă... - Da de ce-ntrebi? Ți-o fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În clipele-n care ochii se ațintesc subit și violent spre cer, toate stâncile munților nu i-ar putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima. Marea răsfrânge mai repede lenevia noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea margini, cum m-aș consola că n-am fost primar? Introspecțiile sânt exerciții provizorii la un necrolog. "Inima
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
treacă de original ", zice un al treilea - și toate aceste individualități croite pe sama mea, atribuite mie, nu au a împărți cu mine nimic. Eu sunt ce sunt, destul că sunt altceva decât ceea ce cred ei. Lauda lor nu mă lingușește, pentru că ei laudă o individualitate care nu-i identică cu a mea - batjocura lor nu m-atinge, pentru că ei batjocuresc un individ pe care eu nu-l cunosc... îi desprețuiesc pe oameni... m-am săturat de ei. Se-nțelege că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
foc cumplit, trăsei o mică sofă roșie față. cu focul, cu cugetarea decisivă de-a astupa soba nainte de-a se potoli focul, astfel încît să mă sinucid cu carbon. Am stins lumânarea și m-am pus în fața flăcărilor ce lingușeau gâtul căminului cu roșii limbe de balaur. Privind în flăcări, cu picioarele întinse și cu capul pe piept, viața mea toată mi se părea un fantastic vis de nebun, fără înțeles și fără țintă, în limbile de flăcări vedeam pare-că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
6,35). „Lăsați-mă - spune același Ignatie Teoforul - să fiu mâncare fiarelor prin care-L pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă lingușiți fiarele ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu.”2 Sfinții care nu au pătimit acest martiriu public, au ales - precum marele Antonie, părintele pustiei - „martirul conștiinței”3. Asceții Bisericii au putut spune, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
zdruncina cu nici un argument. - Are obstinație, marea putere a ființelor ireflexive. - Ghicesc ce vrei să spui, Gavrilcea după tine nu e așadeștept. Într-un fel îți dau dreptate, nu e nici pe departe inteligent cum ești tu, tată... - O, mă lingușești... - Nicidecum. E mai puțin sprinten ca mulți de vârsta lui,apoi n-are cultură suficientă. De pildă, pentru el muzica nu înseamnă nimic, organizează corurile cele mai oribile pentru a "dinamiza", cum spune el, trupa. Artă, literatură nu înțelege, n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevoile fundamentale care asigură starea noastră de confort psihic și care afectate pot declanșa sau perpetua stările conflictuale se numără: • stima de sine. De aceea, ori de câte ori depinde de noi și se ivește prilejul, să lăudăm de fiecare dată (nu să lingușim!) tot ce merită lăudat, să apreciem și să remarcăm tot ceea ce merită, într-adevăr, apreciat și remarcat. • sentimentul importanței. În consecință, să relevăm calitățile deosebite, remarcabile ale celuilalt; să ținem seama de opțiunile lui și să le respectăm. • simțul identității
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
iluzia siguranței. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • fraze lungi (neinteligibile); • exprimă duble convingeri; nu prea precis, evită unele lucruri; vorbește despre mai multe lucruri deodată; limbaj prea tehnic (neinteligibil); reformulează în mod tendențios sau ambiguu; face afirmații gratuite; știe să lingușească; știe să răstălmăcească; știe să argumenteze potrivit intereselor sale. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • privire menită să seducă (fixă, însoțită de zâmbet); zâmbet forțat; neadecvat, inadvertență între gersuri și vorbe; inadvertență între gesturi; • gesturi cu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de actorii, demoralizați, pun asemenea muncă de salahor unde orice idee de arte dramatică e subordonată trecătoarei petreceri, își mai dau atâta silință, deși știu încalțe rolurile. Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură. Cu pericolul dar de-a nu fi aprobați de cetitor, întrebăm ce piesă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
face o întrebuințare dreaptă de puținele dramuri de crieri cu cari i-a înzestrat natura, că acea parte, lăsată în voia liberă a instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Prut" (Meridianul, anII, nr.18 (147), luni, 12 februarie 2001) Tovarișci Varonin, uneori "gaspadin", adică domn era comandirul din spatele Președinției lui Snegur. Cu caschetă rusească, cu telefon portabil la îndemână și câțiva alergători pe lângă el, care-l tot alintau și lingușeau. Când gaspadin, când "bă, m-auzi" și mai ales cu un limbaj cazon, raporta mișcarea trupelor și a mulțimii, când în limba rusă (mai mereu), când în limba română. Era foarte simpatic la vedere, zâmbitor lua măsuri de arestare (pe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
here again. KENT: None of these rogues and cowards But Ajax is their fool. CORNWALL: Fetch forth the stocks! You stubborn ancient knave, you reverend braggart, We'll teach you. Obraznica asprime, portu-și constrîngînd În contra firii-i. El nu stie linguși; Cinstit și franc, în grăi doar adevăr, Și toți îl iau de bun; de nu, e franc. Cunosc felu-ăsta de misei, care-n franchețe-au Mai multă viclenie, măi pervers scop Decît treizeci de sicofanți servili, Ce datoria-și împlinesc
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
si de m-ați ruga, chiar de-ar fi să-mi atrag defavoarea voastră. CORNWALL: Cu ce l-ai ofensat? OSWALD: Eu, cu nimic nicicînd. Stăpînului sau regele-i plăcu Să mă lovească, se-nșelînd, deunăzi, Iar el, sărind și-i lingușind mînia, Prin spate m-a trîntit și, jos, m-a insultat, Dîndu-și atîtea aere de om Plin de curaj, ca regele-l laudă C-a atacat un om care ceda, Si ațițat d-isprava lui mortală, Se năpusti asupră-mi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se face. Iată-mi mănușă, am s-o-ncerc pe-un uriaș. Aduceți halebardele. Frumos zbori, pasăre: -n țintă, în țintă! Nu! Da parolă. EDGAR: Maghiran. LEAR: Treci. GLOUCESTER: Cunosc vocea asta. LEAR: Ha! Goneril, cu o barbă albă? Mă lingușeau că un cîine, și-mi spuneau că am par alb în barbă, înainte să-mi iasă cel negru. Să-mi răspundă da și nu la tot ce spuneam! Nici da, nici nu n-au fost o bună teologie. Cînd odată
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de mai multă demnit ate și onoare brîncovenească. Avem nevoie să stăm mai drepți atît în Biserică, cît și în fața dușmanului, sau a șefului. Să prezentăm faptele noastre, fără prea multe plecăciuni și obediențe inutile. Pe Dumnezeu nu-l putem linguși. Nu putem fura și mîntuirea. 3.16. Noul normal Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii grei ai crizei l-au epuizat. Politicile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu poată plăti haraciul către stăpânire. De spaimă, nopți în șir, nu apuca să închidă ochii, măcar un ceas. Strașnic îl mai muncea acest gând pe care încerca să-l alunge în zadar din minte. Așa că aștepta răbdător să fie lingușit de boieri pentru că avea scoase la mezat câteva isprăvnicii și moșii... Acești ranchiunoși și becisnici erau mușterii lui cei mai statornici. În lăcomia lor fără de margini, agoniseau felurite dregătorii și proprietăți chiar dacă nu le erau de niciun folos. Se împopoțonau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cât însumi mie însumi mi-am făcut? Ba nu! De mine mai curând mi-e silă, De câte săvârșit-am silnicii! Sunt un nemernic. Nu, nu mă mint; nu sunt; Vorbește-te de bine, om neghiob; Neghiobule, să nu te lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]