245 matches
-
pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea lângă fată pe vine, încovoind o codiriște de bici și scărpinându-și talpa cu degetul mare de la celălalt picior. - ...Tu, fa hăi, n-ai spus mâne-ta nimica ? - Cui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
biserică, te rogi de sănătate ori să se îndrepte vita bolnavă și să se ouă găinile. Dacă faci așa, ai loc și-n rai, că nu se trăiește acolo mai rău decât pă pământ. Bătând cu muchea palmei pe genunchi, lingurarul lăsă codiriștea și începu a număra pe degete : Dă îmbrăcat omul la noi se îmbracă cu ce are mai rău. Bea rachiu și i-e frică de Dumnezeu : i-e frică dă ploaie multă, dă secetă, dă foc, dă boală
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lui. Zic, hai să văd și eu cum își bate Lucan fumeia. Ghebosul înălță din umeri. Putea s-o și omoare. Iar eu m-am dus să văd cum are să se întâmple ; ce zice unul, ce zice celălalt... întinzând degetele, lingurarul începu iar să numere : la noi nu-i primblare, nu-i restioran. își bate unul nevasta și hai cu toți să vedem cum o bate. Deodată fata țipă ușor și se strânse de perete. Dintre doi saci ieșise un guzgan
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Dintre doi saci ieșise un guzgan cu coada solzoasă și ochișori lucind bulbucați. Mișcându-și mustățile groase, dihania începu să roadă grăunțele care se scurgeau dintr-un sac. Când, descântând de spaimă, fata zvârli cu ciudă în el un ciucalău, lingurarul zise cu glasul lui moale și mângâios : - Lasă-l, săracu’, asta e munca lui. Hai, fată, toarnă și tu în coș, că-l trezesc eu pe morar. Ghebosul se ridică iar sarcina din spinare i se văzu mai bine. îl
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite și colbăite de ométiță. Din umbră nu i se vedeau decât sprâncenele groase, negre, cu ochi posomorâți. Așezându-se lângă el, lingurarul îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud că vra să cumpere pădurea. - Am auzit. - Da’ cum, netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându-se dintr-o parte, ghebosul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându-se dintr-o parte, ghebosul pricepu. - Aha ! Morarul oftă. - Așa-i. Ești bun cât ești tânăr și în putere. După asta... încruntându-și sprâncenele și sugând din fălci, lingurarul aprinse la lampă o țigară groasă. Din mijlocul fumului se auzi o tuse răgușită. - Mai ai ceva din lefuri ? Morarul nu răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
unde scotocise de mai multe ori. Avocatul: Dar pupăza, unde era? Martorul: Pupăza, n-am văzut-o, dar el, după ce a luat căciula de la gura scorburii, a pus în locul ei o lespede, apoi a plecat mai departe cu demâncare la lingurari. De atunci însă, nu s-a mai auzit pupăza cântând, probabil că a luat-o la întoarcere. Procurorul: Să audiem depozițiile celui de-al doilea martor. Aprodul: Să poftească în sală martorul Ion Bălțatu (martorul depune jurământulă Procurorul: Spune, moșule
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să se mărească. În câteva secunde, așezarea și gospodarii au ajuns la mărimea reală. Știind că sunt invizibilă, am început să mă plimb pe ulițele satului. Cât pe-aci să mă ciocnesc cu Nică, cel care mergea cu mâncare la lingurarii din Valea-Seacă. Lam urmărit. Mergând în pas voios, Nică ajunse la un tei bătrân și umbros. Apoi, numai ce-l văd că se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era Moș Iacob. Butoiul acela n-avea mare importanță; important era, nici măcar tanțul ci, pe de-o parte tănțuitorul; pe de alta, cred și acum că eu, privitorul, eram cel mai important. De pe lume. Moș Iacob al meu era și lingurar. La noi lingurăria nu era monopol al țiganilor (altfel, s-ar fi chemat: rudărie); la noi În Basarabia țiganii erau puțini, chiar dacă Rusul Pușkin fusese impresionat de numărul lor mare - dacă ar fi călătorit În Principatul Moldovei, or În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu gura deschisă (parcă pohtind și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau și fără-solzi) - Însă și găvanele pe care ceilalți lingurari le tratează (!) după canoane imuabile, bătrânul le făcea pe-gură (pe măsură!): găvan de lingură pentru dreptaci, pentru stângaci, pentru gură-de copil; lingură cu găvan de fată-mare, de babă - chiar și găvan pentru gură de mireasă (a doua zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fu sese numit învățător suplinitor într-un sat de țigani lingurari, Argea, undeva sub dealurile Poienii, la puțini pași de mînăstirea Sihastru. Aici se vorbea românește, se muncea gospodărește, cei din Argea fiind foarte căutați la muncile câmpului pentru hărnicia, chibzuința și simplitatea lor frumoasă. Iancu mi-a propus să stau
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. Și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. Și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bisericești ne-am împrietenit și, mai mult de atât, la nevoie îi eram de-a dreapta la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică nu aveam. Și uite că într-o zi moare un locuitor, un lingurar mai înstărit. Era prin luna decembrie, în postul mare și dăduse un ger de crăpau pietrele de frig. Preotul era așteptat de familia respectivă și împreună cu ei m-am bucurat să-l văd coborând când călare când pe jos dealul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mereu înjosit și agresat. Și nu era altceva decât un ostaș credincios al Armatei Române! Oameni și oameni, lume ca vai de lume. În fine, la 31 august 1929, activitatea mea la Dumbrava a încetat. Părăseam un sat de țigani lingurari, un sat pe care l-am iubit, am iubit copiii, am iubit oamenii, m-au iubit copiii, m-au iubit oamenii. Am lăsat-o pe buna mătuță Anița și fiica sa cea frumoasă Maria pe care am învățat-o să
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
exact ca hoții de cai, să vândă toate bunurile din magazie, înlocuindu-le cu altele, aranjate să pară car fi. Colac peste pupăză teriștii eram amestecați cu ceilalți soldați iar umilințele erau aceleași. Intre domnii sergenți era și un țigan lingurar, Oneanca Ghiță de la Argea, dar care, când m-a văzut a luat poziția de drepți, ordonând grupei să-l urmeze ca la onor. Vedeți mă, ăsta-i învățătorul care mi-a pus creionul în mână! D-aia sunt și mai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a apropia mâna tatei să o sărute. Eram la Argea, sat din șatră de lingurari iar Maica Domnului trimisese domnului învățător amintirea primelor lecții și a primilor elevi. Învățător de 15 ani, elevă de 16. Erau împreună și vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tatălui avocatului, era șef de cuib în mahalaua unde se aciuase tânărul Lavrentie. A încercat Iosif chiar să-l dea la școală, dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste deal. Acolo, în sălașul lor, se simțea cel mai bine. Când a mai crescut, s-a aciuat pe lângă legiunea de jandarmi și, până la urmă, l-au trimis la o școlă la Pitești. A făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziceau că nu le-a dat voie episcopul. Mai erau și poveștile cu ăia care se-adunau acolo, nu știu, în nopți de deochi, fără lună, ceva în felul ăsta și țineau sfatul lor acolo. Credințe vechi, dar vezi că lingurarii spuneau că până și preoții credeau în ele, dacă așa o fi fost. - Și taică-tu ce-a făcut? - Ce să facă? Și-a făcut cruce și-am plecat. În trăsură, mi-a spus: „Magda, ține minte întâmplarea de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl ei. Îi venise așa, dintr-o dată, amintirea întâmplării de demult, dintr-un fel de zădărnicie a vorbelor. Mergea lângă el, îl simțea alături, îl cercetase tot timpul cât duraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
putea la fel de bine să fie doar un miros urât. Îmbrăcat Într-o haină la mâna a treia cu model În formă de v-uri paralele și cu coada lui de cal Încărunțită ca un fuior de câlți, arată ca un lingurar care a venit să-și vândă oalele și tigăile echipajului de pe Enterprise. Doi bărbați de la pază cu stații de emisie-recepție emițând pârâituri Încearcă să-l convingă să plece, dar Joe stă nemișcat, Încăpățânat ca un catâr, pe una dintre băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și zise: Apoi bine bărbate eu te-am trimis s-aduci lemne din șopron, tu unde-ai fost? În pădure, ca să fac treabă ca lumea! Fa soră, da tu-l crezi că n-o fost cu fata lu’ Bulincă din Lingurari! Nu știi că umblă teleleaucă prin păduri pe la cantonu’ lu Bejănaru, păduraru’ care Își lasă femeia pentru ea?, spuse Mădălița. Așa-i, ai fost bărbate cu Pelinița?! Femeie ai căpiat! Am Încărcat căruța prea mult, caii au prins nălucă, s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se adunară, Mai întîi fierari Căci ei erau mai mari Și prin țări mai îmblători. Bașa meșterul de potcoave, Începu a grăi înțelepte voarbe, Ca să fac - o biserică sfântă Ca la dânsa toți să se strângă. A doua, Ciurarii și Lingurarii se bucurară Și-ndată strigară: - " No, Bașe, bine - a fi. Începeți voi Că vom ajuta și noi, Și până ce biserica se va găta De paști și de popă ne vom îngrija; De la Bradie Vladica-l vom căpăta. A-nceput Bașa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cari rumanii îl numesc herean - Fără de - acelea nu pot fi paștele. Încă mai trebe șofran Și oțet de un an, Jumătate de acău, Faceți cum vă poruncesc eu". Îndată porniră toți din toate laturile Ca să strângă Paștile: Ciurarii prin sate, Lingurarii prin păduri, Fierarii prin istălaie, Și se strânseră toți de prin sate Cu strânsele bucate, Și le zise unde să sfințească paștile Și unde le va face: Rămâneți pe aici de laturi de sat, " Acolo-i locul mai curat, " Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]