1,388 matches
-
ce bea până la sfârșitul morții... Era mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără discernământ peste tot. Adevărat. Ești cel mai sărac OM, DOAMNE! Lipit, Mioara! Și toată Ființa Sa lucea de sărăcie, captată de stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile de la marginea orașului. Adăpostiți de noapte, acoperiți de liniște, mânați de bucuria atingerii. Nemoartă, nevie, se lipea strâns de umărul meu. Frumoasă și nepământeană, Zeița mea îmi respira în brațe pe liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Brăilei. O are s-a murdărit lumea? Sau noi am astupat-o cu noroiul săpăturilor noastre crezând că vom da de aur? Cert este un lucru: planșele sunt la locul lor, cam putrede pe margini, virușii vremurilor au ros straturile cândva lipite bine, din moment ce prin vopseaua scorojită văd dincolo de nașterea mea. Tu, bineînțeles, cu imaginația ta inconfortabilă, emiteai deducții de genul: trăim sub ruinele produse de un cutremur neștiut, dar nu ne dăm seama. Sau: suntem morți demult și ne visăm trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau să le țină piept, toate, dar toate scoțând sunete diferite în funcție de puterea vântului pe care un scriitor ca Nilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mărunt compromis, se enervează Curistul. — întotdeauna e vorba doar de una singură, se dezmeticește Roja cu gîndul la Tușica, Angelina și Delfinaș. — Din toate trei, abia dacă ai fi putut face una ca lumea, zice Părințelul. — Le-am adăugat, lipit, înnodat, dar tot nu merge, ce s-a dus odată pe apa Sîmbetei, e bun dus, n-are nici un rost să-ți mai pierzi vremea prostește, să speri degeaba, cum fac unii, spune șoferul. — Roja, ar trebui să-ți fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra sa pe un suport din lemn făcut special, din loc în loc erau lipite bucăți de polistiren, pe care cu ace de gămălie sau piuneze oricine putea să posteze tot felul de informații legate de această lume a hazardului. Tradiții, rezultate, accidentări, arbitri, formule de echipă sau tot felul de alte impresii. Trebuie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tare e implicat Părințelul în toate astea? Lua plicul, îl lipea de masă cu fața în jos și îl netezea de cîteva ori cu dosul palmei. Apoi îl întorcea pe partea care îl interesa și îi cerceta cu atenție marginile lipite. Aproape pe fiecare muchie găsea fie cîte un pliu, fie cîte o bulă mică de aer care îi ușurau munca. Foarte rar se întîmpla ca sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plafon. Reuși totuși destul de rapid să ajungă la firele care duceau la contact și le smulse pe fiecare atent să nu producă vreun scurtcircuit. Fără să mai stea deloc pe gînduri, le apropie unul de altul, dar nu le ținu lipite decît foarte puțin, pentru că aproape instantaneu simți sub el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se repezea vijelios spre cârdul de rațe adormite și găini moleșite de căldura soarelui de vară, scoțând țipete ce se voiau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de neștiința lui, așa credea Valerică și nu știa cum s-o readucă la starea anterioară, când simțea că plutește printre norii sidefii, s-a Întors cu spatele la el, cu o mișcare de maestru a adus cele două mijlocuri În poziția lipite, au continuat dezmierdările fără vorbe, mâna fetei a căutat și a găsit ceva, și s-a Întâmplat altceva, ca un cutremur pozitiv, toată cunoașterea și realitățile palpabile ieri și-au pierdut conturul și consistența, lucrurile scăpând de sub control au luat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de asigurarea integrității naționale a țării, clasa muncitoare, țărănimea cooperatistă, bla, bla, ba. Somnul venea repede și aproape toți așteptau să se culce, din motive adesea foarte diverse. Va și cu Maricuța adormeau unul cu picioarele la capul celuilalt, strânși lipiți și cu mijlocurile aproape unite, cu mîngâieri nereținute, iar părinții, urmăreau cu atenție momentul când amândoi copiii dormeau duși și continuau ... cu restul, obosiți și de una și de alta dar și mulțumiți de rezultatele de peste zi. Iarna, abia instalată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dormea profund cît era necesar. Frămîntările sale erau legate de o anume inechitate între el și Roza, nevastă-sa. Eu fac un duș și gata, sînt curat, dar Roza poate stă în pat, la taifas, cu piciorul pe el și lipită ca o bandă de scotch, gîndea el cu amărăciune. În lunga sa singurătate, martor atent la un film derulat în iureșul autostrăzilor, Daniel n-avea timp pentru trecerea în revistă a vieții sale. Istoriile trăite, din care în multe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în patul ei cu ușurință. Vestea s-a răspîndit repede și Lara constituia materialul didactic pentru toți cei care reușeau să-și șteargă nasul singuri. Oamenii n-o blamau și o ajutau cu ce puteau și ei, că erau săraci lipiți pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-a venit timpul... ,,Nedrept ești, Dumnezeul plantelor, te risipești până și-n rădăcina de brusture, în spinii salcâmului, în puful păpădiei; Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic mai albastru decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera cerdacului. O bătaie de clopot vestește disponibilitatea palatului de a primi oaspeți. Pe ușă, mușchii de copac indică asfințitul. Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele sparte, palmele arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de Întortocheată pe dinăuntru, În vîrful verticalei L-ului mare de tipar carevasăzică, fumega o bucătărie de vară tot a noastră, a familiei primarului. De-a lungul părții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind înscrise în veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare în capitolul 11, foarte departe. Luca trimite însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul lui Iahve” din Exod și la tema esențială a împietririi inimii, care apare explicit și la Marcu. În ceea ce privește „degetul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soarele în cap... De ! Cine i-a pus să urce ?! Unul singur parcă merge pe loc drept... mai stă din când în când și-i așteaptă... L-am zărit și eu când ăsta, al meu, de talpa căruia stăteam ca lipită, se așeză jos să se odihnească. Privea și el spre celălalt, dar nimeni nu scotea o vorbă. Mă uitam și eu : nu părea cine știe ce de capul lor : parcă erau toți oameni ai apei sau... cum le-or fi spunând oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unii țărani din comună, cât și pe cei din satele învecinate. Proiectul ar fi foarte bun, tovarășe Casapu, spunea tocmai atunci președintele sfatului, dacă n-ar fi o mică problemă: vărăștenii și obedenarii ăștia care vor întovărășire agricolă sunt săraci lipiți pământului, vai de maica lor, și pe deasupra, puturoși și bețivi... Pe lângă ăștia, mai sunt și țiganii spoitori de la Dobreni, care nici n-au pământ, dar nici nu vor să-l muncească!... Dacă s-ar găsi alții să dea cu sapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric și răcoare. De undeva, din beznă, se auzeau din când în când doar mârâituri de câine. Mă durea totul : șalele, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pâlpâie, este aplecată deasupra paginii de hârtie pe care creionul, nu prea bine ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii date de vârstă, o floare unică protejată de o prelungă și elegantă ciuboțică verzuie. Septembrie 1951 în Brodocul nostru din Baraba Nu am avut timp toată primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe categorii un teanc de lucrări-test de la clasa respectivă. Să știi, Pușa, că și la română se descurcă foarte bine! A completat colega de-alături. Mai alaltăieri o lăuda și Cristina pentru testul la biologie... Păcat numai că-s săraci lipiți pământului! Și mulți, și mărunței nevoie mare! La I-IV sunt vreo trei, la a VII-a și la a VIII-a, câte unul. Se pare că ar mai fi și pe la treaptă, dar aceia încă n-au venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
colegii de el... Vedeți poate găsiți o posibilitate pentru ceva ajutoare, dar cu discreție că altfel nu putem fi siguri că vor primi. Sau mai bine chemați-o pe mama care-i spălătoreasă și lucrează cu ziua prin târg. Săraci lipiți pământului, dar cu demnitate, fetelor... De aici și disponibilitatea pentru învățătură, dar și ambiția de a fi mereu în frunte. S-au aciuat la Mereni, în casa părăsită a Zgâienilor încă de astă-vară, îmi zicea tata lor când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se îndreptaseră spre restaurant. —Hai să mergem și noi, îi spune Cecilia. Mergem!o ia de mână Matei. I-o sărută ca ea să uite sperietura și iar i o sărută că-i făcea plăcere. Îi cuprinde apoi mijlocul, mergând lipiți unul de altul, așa cum le plăcea lor. Apropiindu-se de restaurant, Cecilia îl face atent: —Să nu ne dăm în spectacol, că aici nu avem intimitatea de la Gârla Mare. A iubi este rușine? o întrebă el, strângând-o și mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]