KorAP: Find »[drukola/base=lipovean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...32 >

778 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

Costache Boambă și Mihalache Petrescu se bucurau de respectul întregii populații a orașului 130. După războiul din 1877-1878, populația Tulcei era de 17 948 de locuitori, din care: 7 744 erau bulgari, 5 304 români, 1 876 ruși, 1 736 lipoveni, 324 greci, 394 evrei, 244 tătari, 300 turci, 160 armeni și 976 de alte etnii 131. În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 Babadagul și porturile dunărene din Dobrogea și-au pierdut importanța militară devenind centre comerciale. Unele, precum orașul Karaharman au

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
300 greci, 51 evrei și 15 armeni 560. Județul Tulcea cuprindea 70 de comune rurale și 7 comune urbane. Populația județului Tulcea, în 1880, era de 76 707 locuitori, din care: 22 200 erau români, 21 861 bulgari, 10 058 lipoveni, 6 162 ruși, 6 049 turci, 2 915 tătari, 2 875 greci, 2 471 germani, 1 000 evrei, 788 armeni și 308 de alte naționalități 561. Articolul 26 al legii de organizare a Dobrogei prevedea că "fie care județ se

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
celor 4 menționate adăugându-li-se plășile: Isaccea, cu reședința la Isaccea, și Istrul, cu reședința la Cogealac 590. Populația județului Tulcea, în 1880, era de 76 707 locuitori, din care: 22 200 erau români, 21 861 bulgari, 10 058 lipoveni, 6 162 ruși, 6 049 turci, 2 915 tătari, 2 875 greci, 2 471 germani, 1 000 evrei, 788 armeni și 308 de alte naționalități 591. În același an, conform recensământului realizat de către autoritățile române, populația Dobrogei era de 147

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)592. Din totalul populației turco-tătare din Dobrogea, 27 906 erau tătari și 16 448 erau turci. Rușii și lipovenii trăiau aproape exclusiv în județul Tulcea, unde exista și o pondere mai mare a bulgarilor, în timp ce, turco-tătarii locuiau, mai ales, în județul Constanța, unde reprezentau 57% din populația județului 593. Tulcea era cel mai mare port dobrogean la Dunăre, aici

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Dobrogea, Tulcea era și cel mai important centru comercial și industrial al Dobrogei 595. În anul 1879 populația orașului Tulcea era de 17 948 de locuitori, din care: 6 744 erau bulgari, 5 304 români, 1 876 ruși, 1 736 lipoveni, 324 greci, 304 evrei, 300 turci, 224 tătari, 160 armeni și 976 de alte naționalități 596. Urmare a demisiei din funcție a domnului George Mihail Ghica, primul prefect al județului Tulcea, la 15 decembrie 1879 s-a emis un decret

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
mic port la Dunăre, aici funcționând o școală de băieți 611. La Măcin, port la Dunăre, funcționau în 1880 mai multe școli publice și private 612. Chilia Veche avea o populație de aproximativ 1 200 de locuitori, majoritatea ruși și lipoveni 613. Conform legii de organizare a Dobrogei, din 9 martie 1880, județul Tulcea cuprindea plășile: Tulcea, Sulina, Măcin și Babadag. Plasa Tulcea cuprindea 26 de comune, după cum urmează: Beibugeac, Beștepe, Culica, Cavaibil, Câșla, Cataloi, Dunăvățu de Jos, Dunăvățu de Sus

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
bulgari (19,9%), 9 683 greci (4,5%), 3 147 evrei (2,1%), 3 030 germani (2,6%), 971 armeni (0,7%)698. Din totalul populației turco-tătare din Dobrogea, 27 906 erau tătari și 16 448 erau turci. Rușii și lipovenii trăiau aproape exclusiv în județul Tulcea, unde exista și o pondere mai mare a bulgarilor, în timp ce, turco-tătarii locuiau, mai ales, în județul Constanța, unde reprezentau 57% din populația județului 699. Conform unei statistici realizată la 23 iulie 1880 de către consulul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de articole. Acesta se intitula "Regulament pentru aplicarea legii din 3 aprilie 1882 și modificările apărute în virtutea legii din 10 martie 1884"714 Profitând de prevederile legii din 3 aprilie 1882, între anii 1882-1884 au fost împroprietăriți mulți bulgari și lipoveni, în special, în județul Tulcea. În schimb, în județul Constanța, operațiunile de împroprietărire au fost coordonate de către domnul C. I. Stoicescu, cea mai mare parte a celor împroprietăriți fiind români 715. Conform prevederilor legii de organizare a Dobrogei, județul Tulcea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fondurile statului afară de trei vaccinatori și patru moașe de plăși plătite din casa județului"759. În cuprinsul acestui capitol al raportului, prefectul județului Tulcea aprecia că "vaccinarea anul acesta a mers destul de bine" întrucât "la ea se supun chiar și lipoveni de prin unele sate, numai tătarii de la Taița, comuna Balabancea, plasa Măcin, n-a fost posibil nici într-un mod a-i face se înțeleagă bine facerile acestei operațiuni"760. Ulterior, raportul se referea la starea spitalelor existente în anul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
au încetat a se mai face"775. Refeindu-se la activitatea oficiilor ce eliberau actele de stare civilă, prefectul menționa că "toată populațiunea județului, s-a supus în fine a declara la oficiurile stărei civile (...) nașterea, căsătoria și moartea; chiar și lipovenii cei mai fanatici (...) au început a declara nașterile prin preoții lor"776. În secțiunea dedicată serviciului veterinar al județului Tulcea, prefectul preciza că acesta "se compunea dintr-un medic veterinar (...), și un medic veterinar al zonei preventive (...) retribuiți de stat

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
7 bordeie, două prăvălii și o moară. Biserica rusească, ridicată în anul 1820, era în întregime din lemn. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici slujeau doi preoți și doi cântăreți. În anul 1862 în Ciucurova s-au instalat, alături de lipoveni, coloniști germani. Ulterior, aceștia au construit o biserică proprie 811. În comună se afla și o geamie unde slujea un imam. Școala din Ciucurova a fost construită în anul 1881 de către locuitori. Aceasta avea un învățător și 66 de elevi

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Comuna Jurilovca era așezată pe malul nord-vestic al lacului Golovița, la 20 de km de orașul Babadag. Se învecina la nord cu Enisala și Caramankioi, la vest cu localitatea Canlî-Bugeac, iar la est cu Marea Neagră. Cei mai numeroși locuitori erau lipovenii, dar aici trăiau și: ruși, tătari, bulgari și români. Ocupația principală a locuitorilor era pescuitul. Existau numeroase cherhanale, Jurilovca fiind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "un centru foarte important de export al icrelor negre și al peștelui afumat"820

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Înălțarea Sfintei Cruci". Serviciul religios se oficia în limba rusă de către 2 preoți, un diaco și un cântăreț. În anul 1883 a fost construită în Jurilovca o clădire nouă ca sediu al primăriei comunei. Exista și o școală pentru copiii lipovenilor din localitate. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 941 de locuitori, din care: 1 828 de lipoveni, 61 români, 17 tătari și 5 bulgari 821. Comuna Nalbant cuprindea satele Nalbant și Testemel, fiind așezată pe

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fost construită în Jurilovca o clădire nouă ca sediu al primăriei comunei. Exista și o școală pentru copiii lipovenilor din localitate. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 1 941 de locuitori, din care: 1 828 de lipoveni, 61 români, 17 tătari și 5 bulgari 821. Comuna Nalbant cuprindea satele Nalbant și Testemel, fiind așezată pe valea pârâului Telița, la 20 de km nord-vest de Babadag. Se învecina la nord cu localitatea Telița, la sud cu Armutlia și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-lea, comuna Sarikioi era una dintre cele mai populate din Dobrogea. Aici existau: 536 de case, un bordei, 3 cârciumi, 24 de mori și 111 fântâni. La Sarikioi s-au așezat, în cursul secolului al XIX-lea, numeroase familii de lipoveni plecați din Rusia din cauza persecuțiilor religioase la care erau supuși. Principala ocupație a acestora era pescuitul, dar practicau și agricultura și creșterea animalelor. În comună existau două biserici, ambele construite înainte de 1878. Școala a fost construită în anul 1899 și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
compunea din satele: Baș-Punar, Slava Rusă și Slava Cercheză. Satele Baș-Punar și Slava Cercheză au fost fondate de către cerchezii așezați aici prin 1863 și au fost părăsite de către aceștia în timpul războiului din 1877-1878. Satul Slava Rusă a fost fondat de către lipoveni în anul 1802. Ulterior, aici s-au așezat noi grupuri de lipoveni, astfel că, în anul 1843 acestora li se acorda un firman prin care erau scutiți de biruri de către sultanul Abdul Aziz. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Slava Cercheză au fost fondate de către cerchezii așezați aici prin 1863 și au fost părăsite de către aceștia în timpul războiului din 1877-1878. Satul Slava Rusă a fost fondat de către lipoveni în anul 1802. Ulterior, aici s-au așezat noi grupuri de lipoveni, astfel că, în anul 1843 acestora li se acorda un firman prin care erau scutiți de biruri de către sultanul Abdul Aziz. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 492 de case, 29 de bordeie, 6 hanuri, 8 prăvălii, 9

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
nou pentru una dintre ele. În anul 1897 a fost construit în satul Slava Rusă un sediu pentru primăria comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei Slava Rusă era de 2 487 de locuitori, din care: 1 303 lipoveni popovi, 515 lipoveni bez-popovi, 201 români, 28 evrei și 23 bulgari 829. Comuna Toxof era așezată pe valea râului Casimcea, 43 km sud-vest de Babadag și nord-est de Constanța, și la 10 km est de Cogealac. La sfârșitul secolului al

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
dintre ele. În anul 1897 a fost construit în satul Slava Rusă un sediu pentru primăria comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei Slava Rusă era de 2 487 de locuitori, din care: 1 303 lipoveni popovi, 515 lipoveni bez-popovi, 201 români, 28 evrei și 23 bulgari 829. Comuna Toxof era așezată pe valea râului Casimcea, 43 km sud-vest de Babadag și nord-est de Constanța, și la 10 km est de Cogealac. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de 117 km2, aceasta învecinându-se cu orașul Măcin, spre nord, cu localitatea Greci, spre est, cu fluviul Dunărea, spre vest, iar spre sud cu localitatea Turcoaia. Localitatea Carcaliu avea 3 școli, două dintre acestea fiind frecventate de către copiii locuitorilor lipoveni. Școala românească din Carcaliu a fost construită în anul 1887 și era frecventată de către 25 de elevi 867. În anul 1883 a fost construit sediul primăriei comunei. Biserica din comună a fost construită de către lipoveni în anul 1874 și avea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fiind frecventate de către copiii locuitorilor lipoveni. Școala românească din Carcaliu a fost construită în anul 1887 și era frecventată de către 25 de elevi 867. În anul 1883 a fost construit sediul primăriei comunei. Biserica din comună a fost construită de către lipoveni în anul 1874 și avea hramul "Sf. Treime". Serviciul religios era oficiat de către un preot ajutat de un diacon și un cântăreț. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea avea: 397 de case, 6 prăvălii, 10 mori și 5 fântâni

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
un diacon și un cântăreț. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea avea: 397 de case, 6 prăvălii, 10 mori și 5 fântâni, în timp ce, populația comunei era, în aceeași perioadă, de 2 025 de locuitori, din care: 1 905 erau lipoveni, 105 români și 15 evrei 868. Comuna Cârjelari era situată la 34 km sud-est de orașul Măcin și cuprindea satele: Ac-Punar, Cârjelari, Hasanlar, Jaila și Homurlar 869. Se învecina spre nord cu localitatea Cerna, spre vest, cu localitatea Cuium-Punar, spre

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
475 de case, 8 bordeie, 6 prăvălii, 21 de mori și 59 de fântâni 969. Caraorman era o comună rurală situată pe grindul cu același nume din Delta Dunării. Populația era formată, în cea mai mare parte, din ruși și lipoveni, alături de care trăiau și români. Principalele ocupații ale locuitorilor erau pescuitul și creșterea animalelor. În localitate exista o biserică având hramul "Sf. Dumitru", construcția acesteia fiind finalizată în anul 1875970. În anul 1881, la scurt timp după instalarea administrației românești

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
scurt timp după instalarea administrației românești, a fost înființată prima școală din comună. La sfârșitul secolului al XIX-lea satul Caraorman avea 127 de case și o populație de 829 de locuitori. Dintre aceștia: 632 erau ruși, 104 români, 62 lipoveni și 19 greci 971. Tot pe grindul Caraorman era situat și cătunul Litcovul care aparținea comunei Caraorman. Locuitorii acestuia erau ruși și se ocupau cu pescuitul și creșterea vitelor. Numărul total al locuitorilor cătunului, la sfârșitul secolului al XIX-lea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
comunei Caraorman și au fost înființate în aprilie 1900973. Populația era formată din 80 de români ce locuiau în 24 de case. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația sa era formată din 78 de locuitori, din care: 44 erau lipoveni, 17 români și 10 ruși974. Localitatea Sfântul Gheorghe era locuită de către pescari ruși, fiind situată în Delta Dunării, îa apropierea brațului Sfântul Gheorghe. Această localitate "are forma unui dreptunghiu cu strade drepte, largi și plantate pe la margine cu anini. Casele

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]