12,623 matches
-
tot ce oferise Editurii Cartea Românească în anii ’70 fusese respins de cenzură. Poate și din cauza tirajului mic și a lipsei de publicitate, Neumele lui Daniel Constantin nu s-au bucurat de ecoul meritat, fiind prea puțin comentate, deși viziunea lirică, unică în felul ei, după cum scria Monica Pillat, îl individualizează puternic în poezia română actuală. Editarea unei selecții din scrierile sale de sertar, intitulate Terfelogul (în- tr-un interviu cu Ileana Verzea, publicat în 1999 în revista "Lupta" de la Paris, al
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
această atmosferă de mister verbal ( virtuozitatea e tangentă la abscons), poezia dobîndește o alură de descîntec straniu, e o "descîntotecă" de murmurat în neștire, deschisă spre largul sufletesc. În cadrul bogat al seriei ’60, Ileana Roman se dovedește posesoarea unei voci lirice inconfundabile, meritînd o mai atentă prețuire.
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
de puțin respect pentru adevărul ebraic ca în «Psaltirea pre verșuri tocmită» a lui Dosoftei." Dan Buciumeanu recurge, la câte exemple descoperă, pentru a pune în valoare măsura lui Dosoftei de a stăpâni sensul psalmilor lui David și "ingenuitatea lui lirică" de a-i atribui lui Hristos aura voievodală a descinzătorului din "țara dorită" a moșilor săi. "Nenumită", precizează Dan Buciumeanu, dar "o realitate vie" în mintea și sufletul poetului. Pentru ca, în Notă, Dan Buciumeanu să insiste: Se poate vorbi de
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
dimineți/ Dă grijuliu peste doi nori grăbiți pământul/ Ca să țâșnească spre a-l lumina..." Finalul scade vertiginos, chiar dacă îmi place surâzătorul buchet de fire fericite. Acum, Poezie pentru ochi cuminți pare, chiar poate fi un detaliu semnificativ într-un portret liric mai amplu și mai profund, dintr-un viitor poem-amalgam: "Privirile ei învăluitoare ca mătasea fină/ Maro închis// Orgoliul nu are loc în adâncul lor/ Orgoliul este pentru ochi precum cerul sau iarba/ Cu mistere călătoare în timp/ Și ecouri de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
scris cu siguranță serii de poeme. Voiam să explorez migrarea, depărtarea, comunicarea... S-au amestecat toate la un loc. Dar, spre deosebire de roman, The Distance Between Us e cel mai greu text pe care l-am scris vreodată. Presupune concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de clasificări
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
departe la fel ca în proză, care se schimbă rapid la impactul cu India, Africa, China, Europa. Prin urmare, sunt poeți minunați în Anglia de azi, dar sunt și multe șanse ratate. Poeți a căror operă o prețuiesc: John Burnside (liric, ritmat, studiat); Alice Oswald (moștenitoarea lui Hughes); Menna Elfyn și Gwyneth Lewis din Țara Galilor; Michael Donaghy (e drept, american); W.N. (Bill) Herbert (remarcabilă imaginație); poeții importanți: Douglas Dunn, Geoffrey Hill și Tony Harrison. Și încă n-am menționat Irlanda
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
slova de veghe rămâi față-n față/ Și inima curge, inima-ngheață", cu alte cuvinte, dacă e greu să fii poet când condițiile sunt propice și suferința își face excelent lucrul ei de la sentimental spre liricul fie și superficial, dar liric, poetic, expresiv fie și doar naiv, sărăcuț, sortit nimicului, atunci cum va fi când inima va zburda de fericire, când fiind în centrul lumii, în spectacolul ei cu împliniri pe toată linia? Vorba dvs., „când ești tumult de ape/ dar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
ontologic ce indică intuiția originarului unitar, a ansamblului ale cărui părți rămîn tainic solidare. Bunăoară un amestec de modern și arhaic, de urban și bucolic, dincolo, s-ar zice, de-o intenție de poetică, precum o respirație generoasă a organismului liric. Lucrurile diferite sub raportul naturii și al vîrstei lor își răspund cu dezinvoltură. Sufletul copilului se vădește prea analitic, fiind precumpănitor spontan-sintetic: "prima dată muri pe șezlong la știrile de seară/ înainte de a trece pe HBO plopii/ băteau în geam
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
orice procedeu: „tu ești atât de frumoasă / încât / azi e joi / iar mâine / o să fie / marți"(tu - întotdeauna...) sau „cerșeam de băut / cerșeam de fumat / cerșeam de futut / deasupra: / cerul pizdărit de stele"(între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui limbaj poetic inimitabil, de cealaltă, intertextualitatea savantă, perfecțiunea prozodică, alternarea, pe parcursul aceluiași volum a unor formule lirice diferite, cu respectarea strictă a particularităților fiecăreia. În spatele fiecărui vers al lui Foarță se ascunde (cel puțin) un clin d’oeil, unul sau mai multe semne camuflate pe care cititorul le observă sau nu. Oricît de multe astfel de semne
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
au mai rămas destule lucruri ascunse. Caragialeta* și Caragialeta bis** sînt, la prima vedere, niște traduceri din piesele, momentele și schițele lui Caragiale în limbajul poetic al lui Șerban Foarță. Implicit, un portret al României de la 1900 făcut din comentarea lirică a ilustrațiilor epice lăsate de nenea Iancu. În realitate miza este mult mai mare. Dincolo de raportarea la opera lui Caragiale, Șerban Foarță intră în dialog (direct sau aluziv) cu alți poeți români dinainte și de după Caragiale și face o demonstrație
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
În realitate miza este mult mai mare. Dincolo de raportarea la opera lui Caragiale, Șerban Foarță intră în dialog (direct sau aluziv) cu alți poeți români dinainte și de după Caragiale și face o demonstrație de poetică aplicată, trecînd în revistă formele lirice și tipurile de versificație din poezia română clasică. Poemul Mitică respectă întocmai ritmul și rima „Luceafărului" lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu,/ cam
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
extremă "sărăcie" retorică, aproape lipsite de metafore și simboluri, notând gesturi și stări "comune", calchiate pe faptul cotidian cel mai modest și pe mici reverii ale comuniunii cu "semenii", transmit, aproape fără să ne dăm seama cum, o reală emoție lirică. Avem de-a face, de fapt, cu un fel de poezie "minimalistă" (un "precursor" imediat ar putea fi numit mai ales Constantin Abăluță, dar și mai tânărul Andrei Bodiu), de notație a unor stări de nesiguranță de sine, de acută
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
nu părea emfatic, fiindcă nici evenimentele biografice pe care se construiește discursul poetic nu permit, marginale și banale cum sunt, niște "fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa că el este al unui cvasi-adolescent din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în 1923, visând cu timiditate
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
Ateneul Român au publicat recent un album de operă cu trei compact-discuri. Este un florilegiu live de arii, selectat din recitalurile susținute de celebra soprană Mariana Nicolesco pe scene bucureștene, între 1991-2001, ecou al unor memorabile prezențe în mari teatre lirice ale lumii Scala, Metropolitan, Gran Teatre del Liceu, Grossesfestspielhaus din Salzburg, Tokyo Bunka Kaikan, San Francisco War Memorial Opera House ș.a. sau pe legendare podiumuri de concert. Compact-discurile ( aproape trei ore de muzică) reprezintă în sine mai mult decât o
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Francisco War Memorial Opera House ș.a. sau pe legendare podiumuri de concert. Compact-discurile ( aproape trei ore de muzică) reprezintă în sine mai mult decât o culegere de 28 de arii cunoscute, punând la dispoziția auditorului o veritabilă antologie a artei lirice, a artei cântului, a vocalității și interpretării stilistic-rafinate, făcută prin vizorul unei soprane absolute. Pentru că, Mariana Nicolelesco a depășit și așa rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și oferă unui timbru vocal de o culoare nobil înveșmântată în armonice, posibilități nelimitate de expresie, servind în
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
abstract, atît de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Însă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. Însă dincolo de această
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
declanșată în crearea de lumi noi creează bizarerii: "turnul de carne-n forma U" se dovedește a fi "talpa" Uriașului șsic!ț; îngerii vin să plîngă "fără rost" la malul rîului de sînge prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
urșimanii din Carpați (cu varianta de titlu Urșii din Carpați), cel de-al doilea grupaj din volum, e o prelucrare cultă (și pseudo-modernistă) a unor legende și basme populare cu vînătorii vînați și transformați în urși. Cu multe fragmente (cele lirice îndeosebi) în care poezia se ridică ușor deasupra paginii, poemul e o demonstrație, la nivelul său lexical îndeosebi, a felului în care imageria poetică romantică românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
Daniel Cristea-Enache În pofida "incompatibilității radicale" pe care o puncta și argumenta Maiorescu, poeții de calibru pot fi și buni critici literari - cu condiția să nu reducă multiplul liric, polifonia poeziei pe care o comentează, la propria formulă simbolică și stilistică. A cunoaște din interior mecanismele și proiecțiile imaginare specifice genului, a te fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
fi confruntat cu obstacolele și limitele lui reprezintă o treaptă superioară în înțelegerea fenomenului. Detașat și deopotrivă implicat, comentatorul acesta provenit din confreria artiștilor trebuie să găsească linia subțire, dar ferm trasată, între subiectivitatea practicantului și obiectivitatea analistului, între "hipnoză" lirică și diagnostic critic. Esențial este ca din paginile lui metaliterare să apară nu o nouă ficțiune (fie ea și de bună calitate), ci o sumă de radiografii exacte, în care să regăsim structura și statura valorică a creatorilor de poezie
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
de poezie? Calitățile principale ale antologiei sunt efortul comprehensiv ce o însuflețește și stilul elevat, rafinat-intelectual al autorului. Ion Mircea se diferențiază net de "comentatorii" cu stil abrupt, gâfâit, interjecțional și vag agramat, construindu-și minuțios frazele și dublând desfășurătorul liric printr-un adevărat ceremonial critic. Referințele culturale și paralelele cu diverse experimente științifice abundă, dar ele nu distonează în ansamblul antologiei, făcând corp comun cu felul în care autorul înțelege poezia și literatura. De la o anumită înălțime filozofică, într-o
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
sînt niște inscripții funerare, niște semne pe colombarii, niște fișe de bolnavi decedați în spital, păstrate zeci de ani de zile, pulbere de scoici pe țărmul mării. Toți sînt anonimi, uniformi, monotoni, fără nimic individual. Și toți petreceau." Un moralist liric. Unul care știe să se bucure de mireasma portocalelor scumpe, îndată după al Doilea Război, și care totuși, la 10 septembrie 1939, cînd secolul XX începea să-și arate cele mai sumbre din utopii, scria așa: Ah, întunecat ev-mediu, plin
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]