586 matches
-
românești, va mai colabora la „Epoca”, unde se servește și de pseudonimul Bedecu, „Convorbiri literare”, „L’Indépendance roumaine”, la care folosește și semnătura Théodore Florésco, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Adevărul de dimineață”, „România ilustrată”, „Noua revistă română”, „Rampa”, „Scena”, „Literatorul”, „Gândirea”, „Universul”, „Cultura poporului”, „Universul literar” ș.a. În 1896 editează „Revista sportivă”, iar în 1913, împreună cu N.D. Cocea, pune la cale reapariția ziarului „Rampa”. În 1911 acceptă să facă parte din comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1995 beneficiază de o bursă de studii la Arhivele Vaticanului. Colaborează cu cronici literare, eseuri, note de călătorie la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Ateneu”, „Dacoromania” (Freiburg), „Apostrof”, „Orizont” „Literatorul”, „Caiete critice”, „Viața românească”, „Minerva” (Bistrița), „Telegraful român” (Sibiu) ș.a. Redactează studii introductive, prefețe, postfețe pentru ediții din scrierile lui Al. Vlahuță, Tudor Arghezi, Octav Botez, George Lesnea ș.a. Debutează editorial în 1972, cu antologia de texte critice Zaharia Stancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
iar altele în „L’Indiscret”, „La Chronique amusante” ș.a. La București ziarul „L’Indépendance roumaine” reproduce din caricaturile sale. Ca poet format sub influența lui Al. Macedonski, Ș.-E. e prezent în „Carmen”, „Revista ideii”, „Revista literară”, „Noua revistă română”, „Literatorul”, „Revista albă” (Geneva, Paris, 1904-1905, 1906). În „Sămănătorul” din 1907 D. Anghel și St. O. Iosif „îndrăznesc” să publice Simfonie, „versuri de o bizară și îndrăzneață frumusețe”. A mai colaborat la „Revista celorlalți”, „Flacăra”, „Simbolul”, „Insula”, „Floare-albastră”, „Seara”, „Facla”, „Mișcarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
Nicolaescu (1983-1990), Nicolae Oprea (din 1990). Comitetul de redacție este alcătuit din Al. Cerna-Rădulescu, Șerban Cioculescu, Augustin Z. N. Pop, Gabriel Țepelea, Ion Popovici, Corneliu Marcu, Ioana Girardi, Mihail Moșandrei. Periodic, revista editează și un număr de suplimente, „Biblioteca Argeș”, „Literatorul”, „Almanah Argeș”, „Poesis”, „Anticipația”, consacrate creației literare, îndeosebi poeziei, dar și scrierilor în proză. Revista își propune, cu formulări turnate în tiparul ideologic al momentului, să fie „locul de dezbatere amplă și pasionată a tuturor realizărilor și direcțiilor ce se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
de tâlhari în locuința lui din București. C. debutează cu versuri în „Lumea nouă literară și științifică” din august 1896. Publică apoi schițe, nuvele și poezii în „Foaia pentru toți”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Moftul român”, „Convorbiri critice”, „Flacăra”, „Rampa”, „Cosinzeana”, „România”, „Literatorul” „Sburătorul” ș.a. O culegere de schițe satirice, Urmașii Romei (1904), este urmată de alte cărți de versuri și proză: Din lumea gândurilor (1905), Ca fulgu la vânt... (1906), Farmec (1913), Spre zări albastre (1915), Dorina (1916), subintitulată „Însemnările unei fete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
critice” (1907, 1908), se apropie de „Vieața nouă” și de cercul lui Ov. Densusianu. Timp de zece ani, își publică poeziile reprezentative mai ales în revista lui Densusianu (1907-1917). După război, intră în cercul lui Al. Macedonski și publică în „Literatorul” (1918), precum și în „Universul literar”. În 1919, fusese admis membru al Societății Scriitorilor Români. În 1937 înmănunchează o parte din versuri în Destăinuiri, volum distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Simbolismul lui B. este apropiat de maniera lui Panait Cerna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
I, 193-196; Al. Iacobescu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, CTC, 1938, 1-2; Ștefan Baciu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 132; Perpessicius, Opere, VII, 321-325; Petru Comarnescu, Traducerile din Baudelaire ale lui Șerban Bascovici, RFR, 1940, 11; Bote, Simbolismul, 146, 148; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968, 120-124; Ciopraga, Lit. rom., 444-445; Micu, Scriitori, 105-106; Nae Antonescu, Șerban Bascovici, RL, 1991, 1; Dicț. scriit. rom., I, 205-206; Șerban Bascovici, DCS, 100. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
București. Preferat al lui Al. Macedonski din ultima generație de discipoli, S. intră în cenaclul acestuia. Debutează, sub pseudonimul Adrian Alexandru, în 1904, la „Pleiada”, aflată sub auspiciile marelui poet, pe care îl cunoscuse în 1903. După război, la reapariția „Literatorului”, în 1918, S. devine prim-redactor al revistei. Alcătuiește unicul număr (4 aprilie 1912) al publicației „Grădina Hesperidelor”, iar la Arad înființează și conduce revista „Salonul literar” (15 martie 1925-15 mai 1926). Colaborează și la „Românul”, „Românul literar”, „Vieața nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
absolvit în 1988) și Facultatea de Litere, secția română-bulgară, a Universității din București (licența în 1994), unde ulterior va trece un master în litere (1996). Se afirmă în presă, fiind șef de secție la cotidianul „Ora” (1994), redactor la revista „Literatorul” (1994-1998), secretar general de redacție la „Caiete critice” (1998-2001), redactor-șef adjunct al cotidianului „Cronica română” (2001-2002). Concomitent, din 1998 este cadru didactic la Faculatea de Litere bucureșteană, Catedra de istoria literaturii române. Debutează la „Luceafărul” în 1991, iar editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
Gheorghe Lazăr” din capitală (1975) și a Facultății de Filologie a Universității bucureștene (1979), este profesor de gimnaziu la Crevedia, apoi, din 1983, profesor de liceu în București, funcționar al Uniunii Scriitorilor, iar după 1989, redactor-șef adjunct la revista „Literatorul”, redactor la revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru în cenaclul Junimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
fenomen de imitație a școlilor simboliste franceze, ci manifestarea unei atitudini estetice moderne, născută din tentativa de a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
veacului al XIXlea (1886, manifestul lui Jean Moréas), sa manifestat ca o reacție antiparnasiană, descinzând din poetica lui Baudelaire, Verlaine și Rimbaud. Simbolismul românesc, al cărui teoretician a fost Alexandru Macedonski (autorul mai multor articole programatice pu blicate în revista Literatorul, precum „Poezia viitorului“, 1892), este o mișcare literară cu trăsături originale, pregnante. Reprezentat în etapa a doua - a cristalizărilor formale - de Ștefan Petică, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Mihai Săulescu ș.a., simbolismul românesc își descoperă abia în a treia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
, Aristide (sfârșitul sec. XIX), poet. Fiu al unui proprietar de moșii în Ilfov și Vlașca și frate cu Constantin Cantilli, C. a făcut parte, ca și acesta, din cenaclul „Literatorului”. În 1896, foarte tânărul C. lua apărarea prigonitului Al. Macedonski într-o scrisoare deschisă către C. Mille. Publică versuri în „Revista literară”, „Revista poporului”, „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara” (semna Aristcant) și editează, în 1898, împreună cu D. Caselli și I. Costin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]
-
Vlașca și frate cu Constantin Cantilli, C. a făcut parte, ca și acesta, din cenaclul „Literatorului”. În 1896, foarte tânărul C. lua apărarea prigonitului Al. Macedonski într-o scrisoare deschisă către C. Mille. Publică versuri în „Revista literară”, „Revista poporului”, „Literatorul”, „Liga ortodoxă”, „Țara” (semna Aristcant) și editează, în 1898, împreună cu D. Caselli și I. Costin, „Viața nouă”, foaie fără o orientare literară precisă, la care au colaborat întâmplător G. Coșbuc, Al. Obedenaru, M. Sadoveanu, Ion Theo (Tudor Arghezi). Este directorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]
-
meu; le urmează compuneri când instrumentaliste, când parnasiene, când purtând amprenta elegiei eminesciene. Macedonski elogiază cutezanța cu care tânărul „rupe” tehnica versificării, însă acesta nu suportă amestecul „peniței” patronului său literar și părăsește cenaclul macedonskian. Colaborează totuși la sateliți ai „Literatorului”: „Revista modernă” (1897) și „Viața nouă” (1898, semnând Ion Th. Arghezzi). Leagă prietenii trainice (nici ele scutite de încercări) cu Gala Galaction și N. D. Cocea, cu V. Demetrius. Nevoia unui refugiu în fața privațiunilor cotidiene, aspirații spirituale și artistice (să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
redacția de poezie și critică (1975-1984), „Orizontul” (devenită „Columna”; 1984-1986) și „Literatura și arta” (din 1986), la care este redactor-șef. Colaborează cu articole de atitudine politică, studii, eseuri, versuri la „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Cronica”, „Moldova”, „Glasul națiunii”, „Literatorul”, „România literară”, „Totuși iubirea” ș.a. Versurile sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, bulgară, sârbă, engleză, franceză, spaniolă, turcă etc. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Boris Glavan” (1977), Premiul de Stat (1988), Marele Premiu „Nichita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
2001 e numit consilier la Președinția României. Debutează cu versuri, ca elev, în „Astra” (1971), iar primul volum, Vară de amiază, îi apare în 1978. Mai colaborează cu poezie, eseuri și publicistică la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Literatorul” ș.a. E prezent la Radio România Cultural cu scenariile Întoarcerea din cruciadă, Libertatea de a trage cu pușca, Heraldica iubirii. În 2002 participă la realizarea volumului Portret de grup cu Laurențiu Ulici. Elogii, invocații și elegii, versurile lui S. din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar, la revista timișoreană „Colț de țară”, iar editorial, în același an, cu volumul de proză scurtă Cadavrul ambulant. E prezent și în „Orizont”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Paralela 45” ș.a. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara (1972, 1976) și cu Premiul special al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară (2000). A mai semnat M. Șerban. Cartea de debut a lui Ș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
mizat pe învingător și este convins că ne vom ridica din sărăcie și nevoi. Să dea Dumnezeu să i se împlinească profeția... Noiembrie, 1997 La trei ani de la apariția primului număr al revistei noastre, ne descoperă și cronicarul anonim de la Literatorul bucureștean, care, cu acest prilej, consacră un scurt comentariu Contrafort-ului, intitulat „Dincolo de Prut”. Afișând un ton plictisit și arogant, de om care a înțeles de mult cum stau lucrurile în materie de literatură în Basarabia, cronicarul conchide că totul
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
acuză, de care tot noi am fi responsabili, și anume: „... doi dintre cei mai proști gestionari ai României actuale provin din rândurile refugiaților basarabeni”. Cum să răspunzi unor asemenea elucubrații politico-național-literare?... Recunosc că nu mă așteptam la aprecieri pozitive din partea Literatorului, știind cine dintre „patrioții-martiri” basarabeni le deschide ușa redactorilor săi „apolitici”, însă reaua-credință și patima partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la aprecieri pozitive din partea Literatorului, știind cine dintre „patrioții-martiri” basarabeni le deschide ușa redactorilor săi „apolitici”, însă reaua-credință și patima partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează în principiu trei lucruri: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lucrează în Ministerul Afacerilor Externe. A făcut parte, împreună cu Cristian Popescu și Ioan Es. Pop, din nucleul activ al promoției nouăzeciste, care editează - inițial ca supliment al „Luceafărului” - publicația „Nouăzeci” (noiembrie 1990 - octombrie 1993). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Literatorul”, „România literară”, „Apostrof”, „Adevărul literar și artistic” ori în paginile culturale ale unor cotidiene („Viitorul românesc”, „Curentul”). I s-au decernat premii ale revistelor „Luceafărul” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998). E căsătorit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
șomer un timp, apoi a intrat ca redactor la „Viața Capitalei”. În 1990 este printre cei care editează revista „Academica”. În prezent este cadru didactic la Universitatea „Hyperion”, colaborează cu articole de critică și istorie literară la „Noua revistă română”, „Literatorul”, „Națiunea”. În ambele cărți dedicate vieții și operei lui Eminescu, G. pornește de la imperativul exhaustivității bibliografice. Acest tip de abordare îi permite să izoleze, să analizeze și să comenteze informații despre Eminescu, evitate ori ignorate de cercetătorii de până la el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]