212 matches
-
și numai parțial din calcare și are înălțimi frecvente peste 2000 m. Este bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidență flancurile externe prin varietatea reliefului sau. Alternanta de gresii, marne și conglomerate, neuniformitatea litologica a conglomeratelor au condiționat apariția prin dezagregare și eroziune diferențiala, a unui relief rezidual de turnuri și coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele și Sfinxul . În bazinul superior al Ialomiței domină relieful carstic
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
sunt determinate de formațiunile impermeabile barremian - apțiene. Se poate vorbi de o linie de izvoare ce înconjoară abruptul Bucegilor pe toate lațurile sale. Mai jos de ea toate pâraiele au scurgere permanentă. Marea varietate a factorilor pedogenetici (climă, vegetație, substrat litologic, relief), la care se adaugă aceea a vârstei absolute a diferitelor soluri, a determinat în Masivul Bucegi formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane și alpine. În general, se poate constata o succesiune altitudinala normală a solurilor zonale; în zona
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
5-10 pe suprafețele structurale, la peste 55 pe abrupturile cuestice, menținându-se între 2 și 5 pe podurile teraselor și suprafețelor de nivelare. Ponderea însemnată dețin suprafețele cu pante de 15-25. Versanții cu pante mai mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la sud, pe formațiunile sarmațiene, sunt frecvente alunecările de teren
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
deluroase asemănătoare în zona de contact dar cu evoluție și peisaj diferite. Deci, această limită nu este destul de tranșantă pentru a putea fi observată ușor în teren dar elementele care fac deosebirea sunt de natură: - geologică, deoarece limita urmărește contactul litologic dintre Pietrișurile de Cândești de vârstă Cuaternar inferior (Levantin) și formațiunile subcarpatice daciene și paleogene (eocen) constituite din gresii șistoase, microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
din tot arealul și reprezintă toate bazinele depresionare subcarpatice. Pante peste 50% întâlnim pe abrupturile morfostructurale și la obârșiile bazinelor torențiale. Din acțiunea factorilor modelatori externi iese în evidență energia apelor curgătoare care au modelat fiecare bazin hidrografic în funcție de alcătuirea litologică. De-a lungul timpului, Subcarpații Argeșului au fost supuși mai multor sisteme morfoclimatice care au acționat asupra reliefului când acesta era emers și s-au manifestat în principal prin eroziunea torențială și transportul materialelor pe versanți sau prin descompunere chimică
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
600m, denumită dealul Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte largă din Subcarpații Argeșului și reprezintă cel mai complex sector al acestora atât litologic cât și geomorfologic. În acest areal este inclus masivul Mățău pe care s-au păstrat la nivelul culmii de 1017m conglomeratele burdigaliene, denumite „conglomerate de Mățău”, ridicate pe bolta anticlinală a culmii menționate mai sus. Aceasta apare ca o platformă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
două văi ce o încadrează și ține pe o distanță de cinci kilometri până la Groapa Oii, de unde începe să coboare uniform până sub Dealul Perilor. Caracterul de interferență carpato-subcarpatică a regiunii cuprinse între Dâmbovița și Argeșel este dat de mozaicul litologic în care întâlnim depozite oligocene de marne, argile și șisturi argiloase ce dau forme cu pante domoale, depozite cretacice de conglomerate calcaroase și gresii spre valea Dâmboviței, oligocene la Suslănești și Boteni și eocene la Lăicăi-Oncești. Versantul dinspre Argeșel are
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de bază mai ridicat (670m). Subcarpații Argeșului se numără printre unitățile de relief cu cea mai mare intensitate a proceselor de modelare a reliefului, cauzată în general de coroborarea factorilor geologici, geomorfologici, climatici și nu în ultimul rând antropici. Diversitatea litologică și alternanța acesteia în cadrul aceluiași versant duce la apariția unei mari varietăți de procese cu distribuție spațială specifică fiecărei unități. Efectele apar pe versanții constituiți predominant din marne, șisturi marno-argiloase și grezoase manifestate de cele mai multe ori prin alunecări de teren
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
veche, activă pe valea Priboiului; -La Schitu Golești pe valea Pechii și la Câmpulung la Mărcești Alunecările active; - în bazinul Argeșelului apar monticuli și lacuri de glimee pe versanții cu depozite friabile de gresii și marne; -Mățăul, cu un substrat litologic de marne, șisturi marnoase, gresii, argile sau conglomerate este reprezentativ pentru deplasările în masă; -în bazinul Vâlsanului și al Bughei alunecările au antrenat depozite deluviale cu grosimi de peste cinci metri. Curgeri noroioase au fost semnalate pe Dealul Mățău și pe
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
un sector foarte complex, sub aspectul inundării suprafețelor dintre Dunăre. În afară de suprafețele inundate direct, superficial, de apele Dunării, multe depresiuni dintre dune sunt ocupate, primăvara, de ape prin infiltrații, ca urmare a ridicării nivelului hidrostatic. Aspectul general al reliefului, condițiile litologice precum și diversificarea solurilor favorizează o infiltrare rapidă a precipitațiilor, determinând o diminuare a scurgerii de suprafață în favoarea celei subterane. S-a format o adevărată rețea de bălți, în apropierea Dunării: Balta Carașului, Balta Linului, Balta Coceanului, Balta Bagioaica, Balta Lungă
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
o pseudogleizare a profilului de sol. 1.3. Caracteristicile pedologice ale solului Fundamentul Bărăganului de Sud este format din șisturi cristaline și granite. Cuvertura sedimentară a localității este formată din depozite de loessoide și depozite nisipoase. Din punct de vedere litologic, aceste depozite sunt constituite din loess, argilă nisipoasă, argilă loessoidă, argilă marnoasă, marne, nisip fin și nisip în amestec cu pietriș. 2.1. Regimul climatic, specificități, influențe Regimul climatic este cel temperat-continental cu vânturi frecvente. Vântul predominant este cel din
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
este spre strâmtoarea Bosfor, iar seismele marchează aceste evenimente de mișcare a plăcilor tectonice. Ca urmare a precedentelor mari cutremure din perimetrul menționat, există marile falii seismice, cu sensul general de la vest spre est. Studiind dispunerea acestor discontinuități ale stratelor litologice, seismologii turci preziceau apariția cutremurelor din zona Izmit-Düzce. Ei își întemeiau previziunile pe faptul că în respectiva zonă ar fi trebuit să apară o unire a faliilor situate la est și la vest. Iar ultimile două cutremure (din anul 1999
Cutremurul de la Izmit () [Corola-website/Science/336887_a_338216]