234 matches
-
animale întregi, de exemplu boi. Există, de asemenea, morminte cu vite, de multe ori în perechi, conținând ofrande funerare. Au fost descoperite, de asemenea, înmormântări secundare în morminte megalitice. Includerea de animale în mormânte este văzută de către (Marija Gimbutiene în lituaniană) ca un element cultural intruziv. Practica sati sau a sacrificiul femeilor la moartea soțului, practică ce Gimbutas o consideră prezentă în această societate, este, de asemenea, văzută ca un element cultural extrem de intruziv. Susținătorii Marijei Gimbutas și ai "ipotezei sale
Cultura amforelor globulare () [Corola-website/Science/321671_a_323000]
-
consemnat că stăpân al Volovățului boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot un nobil maramureșean din suita lui Dragoș Vodă. În 1421, după ce Papă a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre Alexandru cel Bun și prințesa lituaniana Rimgailla, o catolică înfocata, domnitorul face o generoasă danie fostei sale soții, constând în târgul Siret și Volovatul:" „Cu satele și cătunele, cu morile și cu heleșteiele, si cu vămile, și datoriile și cu dările, cu produsele și veniturile și
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
compilația "The Crickets", al cărei titlu a fost tradus apoi în engleză ca „The Haunted Castle”. În 2009, compozitorul lituanian de muzică clasică contemporană Giedrius Alkauskas a scris o piesă muzicală pentru voce bas și pian, inspirat din traducerea în lituaniană a poemului „Palatul bântuit” realizată de Aleksys Churginas.
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
Aušra Miklušytė-Fridrikas (n. 30 aprilie 1967, în Varėna, RSS Lituaniana) este o fostă handbalista austriacă și campioană mondială în 1990. A jucat mai întâi pentru Uniunea Sovietică (165 de selecții), mai târziu pentru Lituania (86 de selecții) și ulterior pentru Austria (133 de selecții). Fridrikas a fost votată cea mai
Ausra Fridrikas () [Corola-website/Science/328050_a_329379]
-
a fost desemnată "cea mai valoroasă jucătoare" la Campionatul Mondial din 1999, desfășurat în Danemarca și Norvegia, unde a participat cu națională Austriei, cu care a câștigat medalia de bronz. Aušra Fridrikas s-a născut în Varėna, pe atunci RSS Lituaniana, Uniunea Sovietică, actualmente Republică Lituania. Prima echipă majoră la care a evoluat a fost Egle Vilnius, cu care Fridrikas a câștigat Cupă EHF în 1988. După un scurt stagiu la Măr Valencia, în Spania, Fridrikas se transferă la campioană Austriei
Ausra Fridrikas () [Corola-website/Science/328050_a_329379]
-
1307), Grodno și Brest (1315), Vitebsk (1320), Minsk (1326), Pinsk și Turov (1336) și altele. Vasali ai lui Gediminas au devenit și o serie de cneazi ruși. În Volânia din 1340 a domnit chiar fiul său, Liubartas. Deasemenea o tradiție lituaniana spune că fondator al Vilniusului ar fi Gediminas, care-l menționează pentru prima data in scrierile sale, în 1323: acesta construind la confluenta Vilniei cu Neris o cetate din lemn, ulterior mutându-și aici reședința, aceasta în cele din urmă
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Alexandru I - în poloneză: "Aleksander Jagiellończyk"; în lituaniană: "Aleksandras Jogailaitis" - (5 august 1461 - 19 august 1506), a fost Mare Duce al Lituaniei și Rege al Poloniei. A fost al patrulea fiu a lui Cazimir al IV-lea. A fost ales Mare Duce a Lituaniei la moartea tatălui său
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
dovezi că acesta ar fi avut un fiu, ceea ce a dus la o ramură supraviețuitoare a Iagellilor, cu toate că acest lucru nu e concludent. Este important de reținut că Alexandru a fost ultimul conducător al Dinastiei Gediminids care au menținut limba lituaniana ca ancestral al familiei. De la moartea sa, limba poloneză a devenit exclusivă pentru familie. În 1931, în timpul renovării Catedralei Vilnius, a fost descoperit sarcofagul uitat al lui Alexandru, și de atunci este expus în catedrală.
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
- în poloneză: "Zygmunt II August"; în lituaniană: "Žygimantas III Augustas I" - (1 august 1520 - 7 iulie 1572) a fost rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, fiind singurul fiu a lui Sigismund I cel Bătrân, acesta urmând-l pe tatăl său sub numele de Sigismul al
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
Ana Iagello - în poloneză: "nka"; în lituaniana: "Ona Jogailaitė" - (1523 - 1596), a fost regina a Poloniei din 1575 până în 1586. A fost fiica regelui polonez Sigismund I cel Bătrân, și soția lui Ștefan Báthory, rege ales al Poloniei. A fost aleasă regina, împreună cu logodnicul ei, Ștefan, iar
Anna Jagiello () [Corola-website/Science/330690_a_332019]
-
polonezi pentru alegerea sa. În cele din urmă a ajuns în Polonia și a fost încoronat în 1447 după termenii săi. Devenind rege al Poloniei, Cazimir s-a eliberat de controlul Lituaniei iar în 1447 el a declarat ca nobilimea lituaniana să abiă drepturi egale cu șleahta poloneză. În timp, Cazimir a fost capabil să-l elimine de la putere pe Cardinalul Oleśnicki și pe grupul său, bazându-și propria putere asupra taberei mai mici a nobilimii de mijloc. Cazimir a revolvat
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
a devenit mai tarziu cetățean american și a fost recompensat cu Premiul Internațional Neustadt din 1978 pentru Literatură și în 1980 cu premiul Nobel în Literatură. Czesław Miłosz s-a nascut pe data de 30 iunie 1911 în satul Szetejnie (Lituaniana: Šeteniai), Kaunas Governorate, Imperiul Țarist (acum districtul Kėdainiai ,județul Kaunas, Lituania) la granița dintre două regiuni istorice lituaniene: Samogitia și Aukštaitija în centrul Lituaniei. Că fiu al lui Aleksandru Miłosz (d.1959), un inginer civil și al lui Veronica, născută
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
două regiuni istorice lituaniene: Samogitia și Aukštaitija în centrul Lituaniei. Că fiu al lui Aleksandru Miłosz (d.1959), un inginer civil și al lui Veronica, născută Kunat (d.1945), urmaș al unei familii nobile Siručiai, Miłosz vorbea fluent limbile: poloneză,lituaniana, rusă, engleza și franceză.[8] Fratele său, Andrzej Miłosz (1917-2002), un jurnalist polonez, translator de literatură și subtitrări de filme în limba poloneză, a fost un producător de filme documentare care a creat primele filme documentare despre fratele său. Miłosz
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
vorbea poloneză, exact atât câte familii din Finlanda vorbeau suedeză și cele din Irlanda engleză, deci eu sunt un poet polonez,nu lituanian. Dar peisajele și poate spiritul Lituaniei nu m-au abandonat niciodată".[11] Miłosz și-a oficializat copilăria lituaniana în românul scris în 1955 Valea Issa și în , and în memoriul din 1959 Native Realm. În tinerețe Miłosz a ajuns să adopte, așa cum a și spus, o "spozitie mai degrabă științifică ateista", deși mai târziu a juns să se
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
la credință catolică.[13] După absolvirea Gimnaziumului Sigismund Augustus în Vilnius, a studiat dreptul la Universitatea Ștefan Batory și în 1931 a călătorit la Paris, unde a fost influențat de către vărul sau îndepărtat Oscar Milosz, un poet francez de descendentă lituaniana și belgiană. În 1931, a pus bazele grupului poetic Żagary alături de tineri poeți că Jerzy Zagórski, Teodor Bujnicki, Aleksander Rymkiewicz, Jerzy Putrament și Józef Maśliński.[14] Primul volum de poezie al lui Miłosz a fost publicat în anul 1934. După ce
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
moștenitorii lui Vytautas: în cazul în care Vladislav murea fără moștenitori, boierii lituanieni puteau alege un nou monarh. Din moment ce nu a fost produs încă nici un moștenitor de către nici unul dintre ei, actul era imprevizibil, însă forma legături între Polonia și nobilimea lituaniana și o alianță defensivă permanentă între cele două state, consolidând Lituania împotriva unui nou război cu Teutonii, în care Polonia nu prelua oficial nici o parte. La sfârșitul anului 1401, noul război împotriva ordinului a suprasolicitat resursele lituanienilor, care s-au
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
țări, dar doar în moneda euro. Un alt avantaj este faptul că nu există o limită zilnică de transfer iar utilizatorii pot avea conturi personale dar și pentru afacerea lor. Site-ul firmei poate fi consultat în 6 limbi: Letona, Lituaniana, Engleză, Poloneză, Rusă și Română. Un avantaj oferit de TransferGo este că clienții transfer local sau regional bani în contul bancar TransferGo iar apoi compania face plata în contul bancar al destinatarului. Capitalul TransferGo vine de la fondurile capitalului de risc
TransferGo () [Corola-website/Science/337032_a_338361]
-
Ioan a demonstrat simpatii clare în favoarea Bisericii Catolice creând conflicte între nobilime și clerul suedez. Acesta a reintrodus un număr de tradiții catolice care fuseseră abolite în trecut. Politica sa externă era afectată de legăturile familiale cu Uniunea statală Polono - Lituaniană, unde fiul său devenise regele Sigismund al III-lea Vasa în 1587. În 1604, regentul Carol este recunoscut de Stare ca regele Carol al IX-lea al Suediei. Scurta sa domnie a fost marcată de o perioadă neîntreruptă de război
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
(n. 23 februarie 1925, Perloja, județul Alytus - d. 11 mai 2011, Vilnius) a fost o dramaturgă și traducătoare lituaniană. A urmat studiile secundare la Utena, Biržai și Alytus, apoi a lucrat la școala din Perloja (1943-1945). A studiat apoi limba lituaniană la Institutul Pedagogic din Vilnius (1945-1949), apoi a predat la Institutul Pedagogic din Šiaulių (1949-1953), la Institutul de
Petronėlė Česnulevičiūtė () [Corola-website/Science/335347_a_336676]
-
o ocupau anterior. Conform ipotezei monedei bătute la Șehr al-Djedid, reiese că în a doua jumătate a deceniului al șaptelea (anii 1376-79) orașul era independent față de hanul Hoardei de Aur, actul de nesupunere bineînțeles că deranja centrul. După asediul comun lituaniano - tătar al Kievului (1369) se pare că au loc niște negocieri între părți. Astfel pentru a-i pedepsi pe nesupuși, hanul dă dreptul lituanienilor de a intra pe pământurile ce-i aparțineau "de jure", însă nu "de facto". Conform unui
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
suntem noi românii lași, mincinoși și trădători. L-au vândut pe Sarbu pentru un pumn de gologani ( de fapt mai mulți pumni ) Acum cei care au rămas să-l slujească pe actorașul ratat și s-au făcut frate cu telecomandă lituaniana își calculează ieșirea din scenă cu prețul unor sume cu multe zerouri. Ce rămâne însă în urmă ? O masă de angajați speriați, timorați și un brand pe care alții s-au chinuit să-l distrugă din exterior dar care va
Septimiu Sârâțeanu, atac dur la noua conducere a PRO TV () [Corola-website/Journalistic/101942_a_103234]
-
pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez, dar acesta a fost abandonat în ideea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mai îndepărtată ca pronunțare. Armeana răsăriteană e mai apropiată de armeana clasică în privința pronunțării. Numărul total de vorbitori de limbi baltice nu este mai mare de cinci milioane de oameni. Acestea sunt vorbite în zona Mării Baltice - mai ales în Lituania (lituaniana, samogițiana) și Letonia (letona, latgaliana), și unele zone limitrofe din Belarus și Polonia. Samogițiana și latgaliana sunt considerate de obicei ca fiind dialecte ale lituanienei, respectiv letonei. Există, de asemenea, limbi baltice dispărute, printre care: galindiana, curoniana (secolul al XVI
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
de cinci milioane de oameni. Acestea sunt vorbite în zona Mării Baltice - mai ales în Lituania (lituaniana, samogițiana) și Letonia (letona, latgaliana), și unele zone limitrofe din Belarus și Polonia. Samogițiana și latgaliana sunt considerate de obicei ca fiind dialecte ale lituanienei, respectiv letonei. Există, de asemenea, limbi baltice dispărute, printre care: galindiana, curoniana (secolul al XVI-lea), prusaca veche (secolul al XVIII-lea), seloniana (secolul al XVI-lea), semigaliana (secolul al XVI-lea) și sudoviana (secolul al XVII-lea). Limbile celtice
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
policija"), subordonată Poliției de Securitate a Germaniei Naziste și Poliției Criminale a Germaniei Naziste. Ea avea să fie implicată în diverse acțiuni împotriva evreilor și a altor dușmani ai regimului nazist. Comandanții naziști au depus rapoarte care lăudau „zelul” batalioanelor lituaniene de poliție care îl depășea și pe al lor. Cele mai notorii unități lituaniene participante la Holocaust au fost (Ypatingasis būrys) de la Vilnius (Vilna, Wilno), care a ucis zeci de mii de evrei, polonezi și alții în . O altă organizație
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]