450 matches
-
religios, repartiția populației era următoarea: 1.698.465 protestanți, 269.196 romano-catolici și 13.877 mozaici. Număul de polonezi (mazurieni) și lituanieni (Lietuvininks) a scăzut de-a lungul timpului datorită germanizării. Polonezii se concetrau în sudul regiunii (Masuria, Warmia), în vreme ce lituanienii se concetrau în nord-est (Lituania Minor). Națiunea prusacă s-a germanizat complet de-a lungul timpului și, de aceea, vechea limbă prusacă a dispărut. Numărul celor cuprinși în categoria "locuitori ne-germani" reprezintă numai pe acei locuitori care nu erau
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
germane de pe frontul de vest pentru a permite francezilor, belgienilor și britanicilor să oprească ofensiva germană. Una dintre cele două armate rusești a fost aproape distrusă în [[Bătalia de la Tannenberg (1914)|Bătalia de la Tannenberg]], (același loc unde, în 1410, polonezii, lituanienii și rușii îi învinseseră pe [[Cavalerii teutoni]]). Între timp, rușii opriseră ofensiva austriecilor și îi împinseseră către vest, intrând în [[Galiția]] de est, regiunea nord-estică a Imperiului Austro-Ungar. Rușii au oprit un atac de iarnă commbinat germano-austriac în Polonia, și
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
lor au fost deportați. Mutarea în masă a unor grupuri etnice, potențial dăunătoare sovietelor, a fost o tehnică folosită foarte des de Stalin cât timp a fost la putere. Victimele acestor transferuri au fost polonezii (1934), coreenii (1937), ucrainienii, evreii, lituanienii, letonii, estonii (1940-1941 și 1945-1949), germanii de pe Volga (1941), balkarii, cecenii, ingușii (1944), calmîcii (1944), turcii meșketieni (1944), tătarii din Crimeea (18 mai 1944). Un mare număr de culaci, indiferent de naționalitate, au fost relocați în Siberia și Asia Centrală. În timpul
Transferuri de populație în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299914_a_301243]
-
un stat federal, al națiunilor independente din Europa Răsăriteană (Międzymorze) s-a năruit, deoarece Polonia nu a fost în stare să-și îndeplinească îndatoririle pe care și le asumase față de ucraineni, pentru a le sprijini independența. În plus, relațiile cu lituanienii s-au tensionat dramatic odată cu anexarea, de către Polonia, a orașului Vilnius, pe care lituanienii îl considerau drept capitala lor istorică. Pe de altă parte, Tratatul de la Riga a dus la stabilizarea graniței de răsărit a Poloniei. Noul stat polonez a
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
Polonia nu a fost în stare să-și îndeplinească îndatoririle pe care și le asumase față de ucraineni, pentru a le sprijini independența. În plus, relațiile cu lituanienii s-au tensionat dramatic odată cu anexarea, de către Polonia, a orașului Vilnius, pe care lituanienii îl considerau drept capitala lor istorică. Pe de altă parte, Tratatul de la Riga a dus la stabilizarea graniței de răsărit a Poloniei. Noul stat polonez a predat rușilor cea mai mare parte a teritoriilor pierdute în timpul primei și celei de-
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
polonezilor în teritoriile pe care le controlau: confiscări ale proprietăților (pământuri, păduri), persecuții religioase și, până în cele din urmă, deportarea polonezilor în Kazahstan în 1931 - 1934. Populația care trăia între granițele statului polonez, inclusiv aproximativ 6 milioane de ucraineni, belaruși, lituanieni și evrei au fost feriți de totalitarismul stalinist, fiindu-le garantate drepturile asupra proprietății, drepturile civile și cele religioase, pentru următorii 18 ani. Totuși, au existat conflicte interetnice, în special în timpul Marii Crize din 1929. Polonia a primit și anumite
Tratatul de la Riga (1921) () [Corola-website/Science/299292_a_300621]
-
Czartoryski a identificat de asemenea și o amenințâre din partea Prusiei și cerea incorporarea de urgență a Prusiei Răsăritene în Polonia renăscută. Mai presus de toate, el visa să reconstituie - cu ajutor francez, englezesc și turcesc - o federație formată din polonezi, lituanieni, cehi, unguri, români și toți slavii de sud din viitoarea Iugoslavie. În concepția lui, Polonia ar fi putut fi un mediator între Ungaria și slavi și Ungaria și România. Planul lui Czartoryski a părut să fie posibil de realizat în timpul
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
temeau că o Germanie și o Rusie slăbite nu ar fi fost capabile să plătească reparațiile și obligațiile de război, iar balanța de putere în Europa ar fi fost destabilizată în mod fatal de acțiunile unite ale noilor state independente. Lituanienii, ucrainenii și alte popoare care fuseseră invitate să participe la federație se temeau de orice compromis făcut față de mult dorita lor independență. Mai mult, ei avuseseră experința tristă a războaielor și conflictelor de frontieră cu Polonia, (Războiul polono-lituanian, Războiul polono-ucrainean
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
născut Dostoievski însă, a avut un caracter foarte diferit. După cum scrie romancierul în "Jurnalul unui scriitor": «Provin dintr-o familie rusă pioasă [...] În familia noastră, știam Evanghelia încă din fragedă pruncie ». Tatăl scriitorului, Mihail Dostoievski, descinde dintr-o stirpe de lituanieni din regiunea Pinsk. Strămoșii săi, cu rădăcini nobile datând încă din secolul al XVI-lea, sărăcesc și devin parte a castei clericale. Străbunicul lui dinspre tată este un protopop al bisericilor de rit oriental unite cu Roma din orașul ucrainean
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
orașului Vilnius și a regiunilor de frontieră din jurul localitățilr Sejny și Suwałki. O tentativă de lovitură de stat din 1919 orchestrată de polonezi în Lituania a provocat o ruptură și mai adâncă în relațiile dintre cele două țări. Sovieticii și lituanienii au semnat un un tratat de pace pe 12 iulie 1920. Acest tratat recunoștea Vilniusul ca parte a Lituaniei. De asemenea conținea și o clauză secretă care permitea mișcările libere ale forțelor sovietice pe teritoriul lituanian în timpul unui eventual război
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
secretă care permitea mișcările libere ale forțelor sovietice pe teritoriul lituanian în timpul unui eventual război ruso-polonez. Lituanieinii s-au angajat de asemenea să asigure sprijin logistic sovieticilor. Această clauză avea să intre în coflict cu statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
croații Ed Soyka și Milan Trenc, cehii Darryl Zudek, Joseph Salima, Tomi Ungerer, Jan Sawka, Jiri Salamoun, Greg Spalenka și Peter Sis, ungurii Jeno Dallos, George Szabo (editorul revistei de umor "Witty World"), Gabor Papa, Thomas Kovacs și Gyorgy Brenner, lituanianul Stasys Eidrigevicius, estonianul Matt Mahurin, rușii Roland Topor, Mikhail Zlatkowsky și Valeriu Curtu, est germanii Hans-Ulrich Osterwalder, Henrik Dresher și Klaus Stuttmann, bulgarul Valeri Pavlow și românii Saul Steinberg, Eugen Mihăescu, Nicolae Asciu, Tony Avram, Jo Teodorescu, Ion Dogar Marinescu
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Soto, printre cei mai de seamă artiști ai mișcării op-art se mai pot cita englezii Bridget Riley, Jeffrey Steele și Peter Sedglei, americanii Richard Anuszkiewicz și Reginald Neal, venezuelenii Carlos Cruz-Diez și Martha Boto, brazilianul Almir Mavignier, francezul François Morellet, lituanianul Youri Messen-Jaschin, germanul Wolfgang Ludwig, iar în timpurile mai recente elvețienii François Beaudevin și Philippe Decrauzat.
Op-art () [Corola-website/Science/298901_a_300230]
-
este un oraș în Polonia, situat la 70 km de Varșovia. Orașul a existat încă din secolul al X-lea. În Evul Mediu, aici s-a aflat unul dintre cele mai importante castele cu rol de apărare împotriva prusacilor și lituanienilor. Conform legendei, localitatea s-a numit inițial Tusk, dar în urma unui potop care a distrus jumătate din oraș, acesta a fost redenumit Puștusk ("Pół" sau "puł" este un prefix polonez pentru "jumătate"). Cu toate acestea, se presupune că orașul
Pułtusk () [Corola-website/Science/297852_a_299181]
-
fondată o academie care a fost considerată una din cele mai influente școli superioare din Polonia. La 1595 existau peste 600 de studenți care frecventau academia, iar numărul acestora a ajuns la 900 în anul 1696. a fost distrus de lituanieni în 1262 și 1324. În secolul al XIV-lea, orașul a devenit sediul episcopilor de Płock. Orașul a fost din nou ars de lituanieni în 1368, dar după Uniunea de la Krewo, raidurile lituanienilor au fost oprite, iar așezarea a fost
Pułtusk () [Corola-website/Science/297852_a_299181]
-
frecventau academia, iar numărul acestora a ajuns la 900 în anul 1696. a fost distrus de lituanieni în 1262 și 1324. În secolul al XIV-lea, orașul a devenit sediul episcopilor de Płock. Orașul a fost din nou ars de lituanieni în 1368, dar după Uniunea de la Krewo, raidurile lituanienilor au fost oprite, iar așezarea a fost reconstruită. În data de 21 aprilie 1703, în timpul Marelui Război al Nordului, a avut loc la Puștusk o bătălie unde armata suedeză a
Pułtusk () [Corola-website/Science/297852_a_299181]
-
înlocuiesc numai împreună ca înfățișare se situează între iepure și veveriță are ochi negri strălucitori și coadă lungă și pufoasă în urma nemulțumirilor create este nevoit să fugă și a fost înlocuit orașul a fost deseori ținta atacurilor tătarilor rutenilor și lituanienilor și a fost distrus de câteva ori lumile fanteziei sunt mult diferite ele fiind marcate de existența magiei și a creaturilor și raselor diferite de om angajamentul tuturor părților de a utiliza exclusiv mijloace pașnice și democratice este dotata cu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
devenit o armă politică și casus belli pentru cucerirea tuturor teritoriilor rutene ocupate de Lituania și Polonia. Numele a apărut pentru prima oară în literatura medievală în germană și latină; cronicile lui Jan din Czarnków amintesc de încarcerarea marelui duce lituanian Jogaila și a mamei sale în „Albae Russiae, Poloczk dicto” la 1381. Termenul latinesc "Alba Russia" a fost utilizat din nou de către Papa Pius al VI-lea pentru a înființa o societate iezuită în 1783. Bula papală oficială afirma: „Approbo
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
datează din perioada Rusiei Kievene. Din cauza climei reci, hainele au fost făcute în așa fel încât să rețină căldura și erau de regulă făcute din in sau lână. Ele erau decorate cu modele ornamentale influențate din culturile popoarelor vecine: polonez, lituanian, rus, ucrainean, leton, lituanian, și din cele ale altor țări europene. Fiecare regiune din Belarus are modelele sale specifice. Un model ornamental frecvent întâlnit în costumele populare vechi decorează astăzi drapelul Belarusului, adoptat într-un disputat referendum în 1995. Bucătăria
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Kievene. Din cauza climei reci, hainele au fost făcute în așa fel încât să rețină căldura și erau de regulă făcute din in sau lână. Ele erau decorate cu modele ornamentale influențate din culturile popoarelor vecine: polonez, lituanian, rus, ucrainean, leton, lituanian, și din cele ale altor țări europene. Fiecare regiune din Belarus are modelele sale specifice. Un model ornamental frecvent întâlnit în costumele populare vechi decorează astăzi drapelul Belarusului, adoptat într-un disputat referendum în 1995. Bucătăria belarusă este în principal
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
așezare de pe dealul Czwartek. Aici era sediul unui castelan, pentru prima dată menționat în anul 1224, iar cel mai vechi document istoric în care se menționează existența Lublinului datează din 1198. Orașul a fost deseori ținta atacurilor tătarilor, rutenilor și lituanienilor și a fost distrus de câteva ori. A căpătat statutul de oraș în 1317. Cazimir cel Mare, apreciind importanța strategică a orașului, a construit aici un castel zidit în 1341 și a înconjurat orașul cu ziduri de apărare. În 1392
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
Germania a făcut planuri pentru ocuparea Vaticanului și numirea unui „papă-marionetă” în Lihtensteinul neutru. Ca rezultat al semanării Pactului Molotov-Ribbentrop, Lituania a fost anexată alături de Letonia și Estonia, fără să opună nicio rezistență. Acest fapt i-a făcut pe unii lituanieni să treacă de partea germanilor, când Hitler a invadat Uniunea Sovietică, sperând să ajute la recucerirea independenței Lituaniei. Unii dintre colaboratorii lituanieni ai germanilor au fost implicați în comiterea de crime de război prin participarea la Holocaust. În cadrul Armatei Roșii
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Hitler a invadat Uniunea Sovietică, sperând să ajute la recucerirea independenței Lituaniei. Unii dintre colaboratorii lituanieni ai germanilor au fost implicați în comiterea de crime de război prin participarea la Holocaust. În cadrul Armatei Roșii a fost formată o divizie de lituanieni, din rândul cărora au murit, după cum afirmă Krivoșeev, 11.600 de lituanieni. Când germanii au invadat Franța în drumul spre Țările de Jos în primăvara anului 1940, Luxemburgul, în ciuda statutului de neutralitate, a fost ocupată rapid. Luxemburghezii nu au opus
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Unii dintre colaboratorii lituanieni ai germanilor au fost implicați în comiterea de crime de război prin participarea la Holocaust. În cadrul Armatei Roșii a fost formată o divizie de lituanieni, din rândul cărora au murit, după cum afirmă Krivoșeev, 11.600 de lituanieni. Când germanii au invadat Franța în drumul spre Țările de Jos în primăvara anului 1940, Luxemburgul, în ciuda statutului de neutralitate, a fost ocupată rapid. Luxemburghezii nu au opus nicio rezistență și au capitulat imediat. Guvernul Luxemburgului nu a declarat niciodată
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Germania nazistă și [[Cruciadă|cruciadele]] [[creștinism|creștine]]. SS-ul a adunat voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar și musulmani [[bosnia]]ci și [[tătari]]. Propaganda nazistă încerca să acrediteze ideea că ar fi fost o [[cruciadă]] pan[[Europa|europeană]] pentru salvgardarea valorilor europene. [[Fișier:Bundesarchiv Bild 146II-783, Heinrich Himmler.jpg|200px|thumbnail|Heinrich Himmler]] În
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]