532 matches
-
urmă un codaș ce se tot ține de glume Pădure de veghe-și smulge-n iriși bătuți de briza somnoroasă Toporul orei taie leghe de frunze calde... sunt păcătoasă! Ca ultimul om ce mai miroase a mare pășesc în nisipul livid Ca ultima viață ce mai arde la soare mă-nchin mișelește-ntr-un vid Și rog numai vântul să-mi cânte povestea Și murmur cu gândul cuvintele-acestea... Și vreau să scriu... să mai pun de-o iluzie în sufletul meu
MIZANTROP DE SERVICIU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373628_a_374957]
-
medic și, dacă nu are, dă-l pe mâna judecătorilor, să-l împuște ei. Nicolae Breban nu i-a împușcat nici cu indexul, i-a făcut doar haimanale și derbedei pentru daunele deliberate aduse culturii românești. Văzându-i atât de livizi, mai cu seama pe Liiceanu, academicianului i s-a făcut milă de ei și încercând să le dea curaj, un strop de viață aievea, să-i liniștească, le-a spus: a fost o metaforă !! Și a mai precizat că pe
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
schimbat. Prin sufletul meu zboară vrăjitoare, iar inima uscată de griji și resemnare într-un pustiu imens s-a transformat. Trei capete se ceartă pe umeri zi de zi și se întrec, de născociri avide, iar gândurile mele bătrâne și livide, bolborosind, descântă poezii. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1566, Anul V, 15 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372920_a_374249]
-
Poeme > Dragoste > SURPRINDERE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2185 din 24 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Începi să mă surprinzi ca un delict, În iarna incomodă și perfidă, Cu vești ce-mi declanșează un conflict în ipoteza cordului, lividă. Mă-ntorc rănită printre iambii orbi să îți mai scriu cu sânge, un catren. Dar ochii-mi sfâșiați de niște corbi, Alunecă pe șine reci de tren. Mă bântuie în zori, un gând meschin. Mi-e noapte ziua, mă scufund
SURPRINDERE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344809_a_346138]
-
evenimentele din familia ei, pășind mai departe, ținându-și catalogul și culegerea de matematică sub braț spre clasa unde avea curs. Gestul colegului și prietenului său, îi aduse pentru câteva secunde o strălucire în ochi și puțină culoare în obrajii livizi. Nu se simțea singură, părăsită de toți în necazul ei. Nu știa prea multe despre afacerile soțului. Nu s-a băgat în nimic din tot ce făcea el, nici când era un simplu avocat, și nici când s-a apucat
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CANDID Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Domnul acela din oglindă livid De-o veșnicie mă privește candid Ce are cu mine, să dorm nu mă lasă Sora mea mâine este mireasă Parcă adoarme și cade în unde Și somnul l-ar duce și nu are unde Îl spală zefirul și iar
CANDID de ION UNTARU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348800_a_350129]
-
renale, apoi întoarcerea în saloul în care o asistentă se străduia să-i pună o perfuzie, în venele ce se spărgeau, învinețindu-i pe suprafețe întinse brațele. Apoi, din nou, tăcerea aceea nefirească, plutind peste salonul de femei cu fețe livide și buzele pecetluite cu îndărătnicie, ca să nu răzbată niciun geamăt. Era tăcerea așteptării. Fiecare dintre ele știa, că în cazul în care ajungeau în maternitate cu simptome suspecte - nu erau însă precizate suspiciunile - urma inevitabil o „întâlnire” în care se
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
suflet când zbor își ia iubirea. Ploi se-abat și nori încep să plângă-n picur, Răceala și tristețea în jur construind zid, Rămâi uitat de lume, de-alegi să rămâi singur Devii din om o umbră, obrazul ți-e livid. Nu te lăsa păpușă, mânuit de soartă, Deschide larg ferestre-n jurul tău, Ca soare să pătrunda și vise să-ncălzească Căci de o-nchizi în tine, durerea-ți face rău. Privește doar spre cer, spre câmpuri și glicine Căci
CÂND EŞTI LOVIT DE SOARTĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346499_a_347828]
-
la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
aici și cunoașteți această situație. Dar, curios... De ce mă întrebați ce fac aici? Erați obișnuită să mă vedeți zilnic în ultima vreme chiar pe aici... - Mă scuzați...! Ăăă..., aveți dreptate, dar credeam..., credeam că știți..., îngăimă asistenta devenind tot mai lividă, dându-și seama că a vorbit mai mult decât trebuia. - Ce să știu?... Ce ar trebui să știu? Ce s-a întâmplat? Vorbiți odată! S-a întâmplat ceva rău cu fina mea? rosti Emanuela întrebările ridicând tonul pe măsură ce simțea că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid. -Lucico mama,... -Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa? -Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coronița...și o să învăț, să vezi tu.... Față răsucea în mină coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albastrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid.-Lucico mama,...-Ți-a zis și tovarășa diriginta că învăț bine, nu-i așa?-Lucico față...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli...-Și cu goegrafia mea cum rămîne? Știi că-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
eșecul de la editura cu pricina, intră tremurând din pricina nervilor în primul birt (care servea băuturi alcoolice numai după orele 10.00 A.M., firește !) și comandă o votcă Bujor românească. Se întoarse către femeia care îi ceru un foc puțin cam livid la față și - aprinzând bricheta cu gaz - spuse: - Vă rog ! Plăcerea este de partea mea. ******************************* Câteva pahare de alcool, nici el nu mai știa câte, i-au pus capac. Nu numai lui, firește. Se trezi în camera de hotel (Dumnezeule
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1444 din 14 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului păsările zboară din sentiment iubesc acoperișul incendiar al Africii defect norii se rostogolesc pe cerul translucid ca niște epave pe fundul plin de corali al oceanului livid muți colorați alunecoși peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
care securiștii ajungeau la regimentul de la intrarea în Piatra-Neamț. Securiștii nu au ajuns, dar piața era goală. Cele două blindate ale armatei, care ne susținea moral, dispăruseră! Prin Casa Albă cam bătea vântul! Doar o mână de oameni mai rămăseserăm. Livizi la față, dar eram acolo. Personal am cules două kalajnikoave de pe scările interioare. Frica și-a spus cuvântul! Personal i-am înțeles și pe acei oameni care au cedat psihic. Ca și pe cei ce tremurau prin case. A urmat
TABLETA DE WEEKEND (94): O INVITAŢIE ŞI TREI RĂSPUNSURI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376695_a_378024]
-
prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Rostogolit prin raze de aur și de-argint,Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct,Un punct devine Terra, un punct e Galaxiaș-ntregul Univers devine-n mine
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
departe. Se apleacă peste figura lui desfigurată,umplută de sânge, sperând că n-a comis abominabilul. Incearcă să-și adune calmul, aduce o oglindă mică din raftul de la baie și i-o apropie de gură..... Se prăbușește mut lângă femeia lividă, care-l privește-nspăimântată ,căci înțelege că totul s-a sfărșit.... - Trebuie să chemăm poliția ! De Salvare nu mai e nevoie .... - Nuuu..... Mihai ce-o să se-ntâmple acum ? - Nu știu exact ce-o să se-ntâmple ,probabil o să fiu arestat . Îl
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
polar, în care poți s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce promoroacă-nșiră, Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră; Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid, Maica-ta-nghețată îți pune cunună de stele, Etalându-ți candoarea-n aerul translucid Geru-și întinde sclipirea pe ele... Se rotesc clipele, tandru, pe nori amețiți Iar fulgii se-nvârtesc pufoși ca niște pui, În tabloul cu zăpadă-s doi
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
ca să fiu fericită. El părea că se amuză gătind, fiind mai mult preocupat de mine decât de prepararea bucatelor, impresionându-mă cu flerul și dezinvoltura probate în această situație. - Te iubesc! l-am auzit spunându-mi, la un moment dat, livid la față, privindu-mă fix, copleșit de dragostea ce mi-o purta. - Și eu te iubesc, am răspuns automat, având o privire ce trăda probabil atracția mea pentru el. Nu știam ce să ne mai spunem, nu ne mai ajungeau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
de cântăreț, mai adăugase feciorul, chiar și cea de profesor i s-ar fi potrivit! Doamne, ce ochi făcuse bunicul! Din mici și de un albastru spălăcit, deveniseră două puncte oțelii care-l fixau, mai-mai să-l hipnotizeze pe Artemie. Livid la față, cu buzele învinețite, se sculase de pe scaun, încet, încet, parcă nu se mai termina. Când ridicase mâna dreaptă, intervenise Raveca, mama lui Vidu, amintindu-i de față cu toți că el nu primise decât povețe, rar vorbe dojenitoare
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
câmpia inimii mele!`` (Ianuarie gri). O iarnă fantastică în care norul ``emigrează``, supus și el unui destin : ``Unde te duci? Unde clipa ``m-așază``... (Voaluri de abur) Iarna se lasă ``răsfoită`` de priviri... Pare ``clădită`` din umbra cu chipu-i livid, împodobită cu ``înghețata cunună de stele`` (Iarna). Gerul stăpânește deopotrivă teluricul și cosmicul. Anotimpul hibernal se preface în ``tabloul de zăpadă``, cadrul în care tremură începutul de iubire, atras de ``fulgi pufoși ca niște pui ``. Trezirea miraculoasă a naturii după
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Vremuri > DUMINICILE,TOAMNA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1354 din 15 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Duminicile ,toamna, au gust de tămâie, Câmpia respiră dintre lanuri solemn, Sus pe dealuri fură grauri gureși din grâie Cerul sculptează inimi livide în lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
mine la liceeeeeu....! Că uite...na...am luat premiu I ,cu coroniță...și o să învăț, să vezi tu.... Fata răsucea în mînă coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albăstrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid. -Lucico mamă,... -Ți-a zis și tovarașa dirigintă că învăț bine, nu-i așa? -Lucico fată...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămine? Știi ca-mi
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
-și permit De un sfert de veac de viață Ceea ce i-au ispitit.. . Văd copiii la vitrine Zăbovind și salivând: Galantarele sunt pline, Dar postesc poftind în gând... Când și când câte-o gravidă Nu găsește mărunțiș, Are cearcăne,-i lividă Și postește pe furiș... Unii pe la coș aruncă Resturi, coji, firimituri... Postesc cei fără de muncă Hrănind astfel multe guri. Dar și cei cu slujbe proaste, Cei mai mulți, se-abțin, poftesc, Sub cămăși sunt numai coaste, Slabi, bolnavi și triști; postesc... Doamne
LA ROMÂNI E POSTUL MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377800_a_379129]