560 matches
-
următoare, Liz a fost Înștiințată să meargă urgent la poștă, singurul loc unde exista un telefon, pentru că părinții ei din Buffallo (În nordul statului New York) Încercau să ia legătura cu ea. După o jumătate de oră, Liz s-a Întors lividă. Și-a scos o țigară și a rupt-o În două. Ne-a privit fix și ne-a spus că mama ei s-a sinucis! Ne-am Întors imediat la Săo Paolo, ca Liz să poată lua primul avion spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dus toți patru la un restaurant de peste drum, ca să așteptăm acolo redeschiderea birourilor. La un moment dat, uitându-se la mine, soțul meu a declarat că renunță să mai cerem azil politic. Mi se făcuse rău. Se pare că eram lividă. Nu mai puteam vorbi. Soțul meu s-a temut că o să mă aibă pe conștiință. Închid paranteza acestei întâmplări și mă întorc la întrebare. Nici prietenia cu Federman, nici cea cu Bellow nu au avut nici un fel de ciment etnic
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
uitării tot ce constituia altădată nobleța sufletească, diavolul Asmodeu se crede îndatorat, c-un zâmbet batjocoritor, să etaleze el nobleța repudiată de generația actuală. Caută alinare între mulțimile moarte de subt pământ. Slăbiciunea, boala și sărăcia nu sunt păcate. Dezolație lividă. Lung îi drumu Clujului Da-i mai lung a Dorului, Drumu Clujului se gată A dorului niciodată. Foarte probabil aceste două părechi de versuri au fost alcătuite de doi oameni deosebiți. Cea dintăiu se datorește unui adevărat poet. Cea de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moarte, doarme țărănește și zace,/ de departe i se văd degetele de la picioare,/ cum stă trântit în plasa lumii, de insectă rapace;/ cu gura-n pământ, parcă ucis în bătăi,/ prin orbite-i putrezesc pietrele ochilor frați;/ pe sfecla feței, lividă, spălată să fie dată la oi,/ se coc tumorile vânătăilor, ca mugurii degerați.” Apare mitul Magnei Mater, sunt invocate Muma-Zeiță, Maica-Mumă, Sfântul Gineceu. Poate fi admirat și chipul poetului, socotit a fi Marele Mut, preot „al unui oracol vorbind în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
echipe de militari. Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văzut urcându-se pe estrada unde se afla fotoliul pre ședintelui și stând îndelung nemișcat, doar petre cându-și privirile agitate peste Adunare; am observat, și le-am atras atenția asupra ei și celor de lângă mine, alterarea trăsăturilor sale, paloarea lui lividă, agitația convulsivă care îl făcea ca, în fiecare clipă, să-și răsucească mustața; era ca icoana nehotărârii, înclinată deja spre o hotărâre extremă. De data aceasta, Barbès se hotărâse; voia să rezume cumva pasiunile populare și să asigure victoria precizându
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
noastră. Sperasem atât de mult de la această misiune, încât am avut senzația că ne cuprinde deznădejdea. Ce s-a întâmplat? După aterizare, avionul s-a îndreptat rapid spre postul de comandă, către care alergam cu toții împreună cu generalul Gheorghiu. Acesta era livid, înțelegând că misiunea eșuase, și căuta deja felul în care avea să raporteze guvernului acest eșec. Faptul era cu atât mai grav cu cât era vorba de primul act de însemnătate vitală pentru România al noului guvern. Pilotul și pasagerul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mai degrabă supuși), însă mediocri și panicați. Autorul amintit îl caracterizează alegoric astfel: „Este ca un șobolan speriat care stă în vizuina lui, alături de ceilalți confrați derutați. Consumă ultimele rezerve. Impune confraților strângerea curelelor și un regim de austeritate. Este livid, morocănos și ofticat”. În contradicție cu stilul de intervenție al managerului prost, categoria denumită de Daniel Gheorghe Luchian „manager deștept” este activă. Caracteristicile acționale ale acestuia în raport cu situația anterioară sunt următoarele: - restrânge activitatea organizației la cote minime; - deleagă responsabilitatea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Otiliei la bișnițarul căminului, biletul de autobuz pe care i-l oferă un necunoscut pe la spatele controloarei, pachetul de Kent cumpărat de la un bișnițar în holul unui hotel și uitat pe biroul de recepție al altui hotel, dezolarea glacială și lividă, ca de morgă, a ambelor stabilimente fiecare dintre aceste detalii e ales pentru puterea sa de a sugera o întreagă lume și, în același timp, pentru puterea sa de a duce povestea înainte. și o duc înainte spre camera de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Margareta, ca și de chitara lui. Să bată caldarâmul Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și nici nu e bine să vezi totul prea clar... Chiar dacă te cheamă Clara! Ți se pare lumea mai frumoasă dacă e mai vag și neclar totul, zău așa! Hai, lasă mă să te dau cu puțin ruj! Ai buzele livide. Ruj, nu! Clatin capul cu încăpățânare. Deja mă simt ca o matracucă, cu rochia galbenă de triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
început de surzenie. Așteptă câteva clipe, dar, neauzind nici o mișcare, descuie cu cheia de rezervă, pe care o purta întotdeauna la ea. Domnul Martin ședea strâmb într-un fotoliu, în pijama. Zăcea acolo cu ochii închiși și cu un surâs livid pe chip, cu sonorul televizorului dat foarte tare. Era nebărbierit. De când îi murise a doua soție, nu prea se mai îngrijea. Purta aceeași pijama veche, verde cu dungi negre, pe care Clara i-o știa de ani de zile. — O să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și amuți așa, cu ochii închiși, în timp ce pe obrajii lui scofâlciți curgeau strâmb și întortocheat lacrimi după lacrimi. Pentru că nu se putuse uita la el, la chipul lui împietrit într-un surâs livid de groază, Clara își fixase privirea pe ceasornicul de pe bufet. Tirada domnului Martin durase zece minute. Zece minute care o ținuseră atât de mult într-o pâclă deasă. Vie ții ei de până atunci îi lipsiseră exact cele zece minute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încruntat, ridicân du-se de pe taburet și apropiindu-se de ea. Spune-mi, Cclara: de ce-ai venit aici? Să mă vezi pe mine sau să mă întrebi dde Edi? Ce cauți aici, la urma urmelor?! Clara înțepeni în fața lui, lividă. — E foarte complicat, Bobo, crede-mă, murmură ea, făcând instinctiv un pas înapoi. Nici nu știu cum să ți explic prea bine... Am o problemă de dislocare... Se uită la el clătinându-se nesigură pe picioare, gata să cadă. — Iartă-mă că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de a se prelinge pe lângă ziduri ca o umbră. Fără nici o legătură cu ce se întâmplase mai înainte, auzi din nou glasul acela: „Mă nenorocitule, du-te mă de te ascunde undeva” și din adâncuri îi răsări pe buzele acum livide un cuvânt care pentru el nu avea nici un înțeles, dar îl repeta mereu: „Trebuia, trebuia”... Două tinere care trecură pe aproape îl auziră, se uitară speriate în jur apoi grăbiră pașii. Țăcăniturile mici ale tocurilor se mai auziră multă vreme
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se apropie prea mult. Se așteptase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cine pictează și credința acelui pictor, vei picta ca și Theo, asta o înțeleg, doar el te-a învățat, dar vei picta cu credință! Liniștea mea de dinainte n-a fost decât liniștea ce precedă țipătul, Nu! Nu! mă ridic livid de pe scaun, urechile mele au auzit destul, sare și el în picioare și încearcă să mă oprească, Mai gândește-te, Daniel! dar eu am sărit deja trei trepte deodată în iarbă și mă îndepărtez grăbit cu caietul lui Theo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Își dădu seama că unchiul său avea de gând să-l ochească, dar nu putea face nimic. Ceilalți stăteau În jurul lui, la fel de nemișcați ca pietrele de pe o tablă de go. Șefului bandiților din Mikuriya i se dăduse șah. Se făcu livid la față. Koroku iradia flăcări de furie nevăzute. Expresia de pe chipul lui Îi spunea lui Tenzo că vorbele ar fi fost zadarnice. — Tenzo! — Da? — Sigur n-ai uitat lucrurile pe care ți le-am spus În repetate rânduri? — Le țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
glisante. Își spunea că, dacă soția lui bolnavă ar vedea frumusețea culorilor și a cerului de toamnă, avea să se binedispună. Doamna Tsukiyama părăsise odaia de convalescență și stătea În mijlocul camerei de primire, cu o expresie Înghețată pe fața ei lividă. Își Încruntă sprâncenele, spunând: — Lasă-le Închise. Nu era tocmai o frumusețe dar, cum era de așteptat din partea unei femei crescute În mediul privilegiat al unei familii bogate, tenul ei avea un luciu fin. În rest, atât fața cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai primesc hrana colivei, își pregătesc atunci răzbunarea, într-un tablou de respirație dantescă, precum puține sunt în literatura română: "Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite [...] și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții". Armata de revenants invadează, într-un contrapunct canibalistic al erotismului celor vii, satul Badislavilor și-i atacă pe locuitorii săi: "Strigoii năvăleau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pură, eritroză secundară, cu agravare la climax. Examenul obiectiv Examenul obiectiv în boala Raynaud este pozitiv doar în perioada crizelor vasomotorii: 1. paloarea sau faza sincopală, faza I inaugurează criza și debutează la nivelul extremităților mâinilor; falangele distale devin palide, livide, ceroase, reci, putând fi afectate și degetele de la picioare, nasul, urechile și bărbia. Se asociază parestezii la nivelul degetelor și chiar abolirea sensibilității tactile. Durata acestei faze este de câteva minute până la 10-15 minute. 2. cianoza sau faza asfixică, faza
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
continuă apoi între Daisy și abia sositul bunic, John Grammaticus, pe subiecte vechi, bănuite uitate. Nici Theo nu poate limpezi prea mult situația. Totuși, adevărata surpriză a zilei e produsă, involuntar, de către Rosalind, ultima ajunsă acasă. Ea intră în scenă lividă, urmată de doi indivizi ce o amenință cu un cuțit. O singură privire îl pune pe Perowne în fața insurmontabilei fatalități. Agresorii sînt Baxter și unul dintre tovarășii de dimineață. "Perifericul" și "refuzatul" nu a putut suporta, la limită, umilința la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
precesii/ Pe scara asta mai din dos, din gresii./ Pe-aici se-ncurcă tot și se-nțelege/ Aici sînt întîmplări dispuse-n lege/ Cocoșii: cresc doar negre siluete,/ Prietenii: vedenii pe-un perete/ Livezile: doar muchii de vîlcele/ Iar frunzele - livide isoscele./ Pe-aici poți să te bucuri, prin lucarne/ De balul semințiilor din carne/ Și să cuprinzi cînd toatele-or să steie/ Turn Babel priponit de căi lactee." Sigur că putem despica simboluri de tot felul, întrebîndu-ne, de pildă, ce
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]