1,490 matches
-
să scrie într-una pentru a se întreține. În cele din urmă orbește și se sinucide. În foarte vastă să opera se pot discerne mai multe serii, care uneori se încrucișează și se confundă: romanul-foileton ("Mistérios de Lisboa" - Misterele Lisabonei, "Livro Negro do Padre Dinis" - Cartea Neagră a părintelui Dinis), românul de dragoste tragic ("Amor de Perdicăo" - Iubire și pierzanie), românul satiră ("A Queda de Um Anjo" - În căutarea unui înger, "O Que Fazem Mulheres" - Ce fac femeile), românul de moravuri
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
desi împărtășește idealurile "„noii școli”" și ale agitației republicane, este totuși un poet singular și fără înaintași, un poet a cărui influență se va face simțită abia mult mai tarziu, poate și pentru că opera să a fost editata postum ("O Livro de Cesário Verde, 1901"). El a reușit, că nimeni altul, să dea o expresie poetica realității obiective și cotidiene. În opera să coșul florăresei, pepenii, merele, lemnul pomilor, uneltele dulgherilor, străzile din Lisabona, vitrinele magazinelor, diminețile de lucru și nopțile
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de artilerie grea atingeau distanțe de circa 1600 de metri iar mitraliile circa 550 de metri. Un tun era de regulă deservit de 4-8 servanți. Artileria se împărțea în funcție de greutatea ghiulelei sau de calibru: 4, 8, 12 sau chiar 18 livre; se pot aminti obuzierul de 24 de livre (trăgea cu proiectile explozive) și mortierul de 15 cm (folosit pentru a lovi ținte din spatele obstacolelor, utilizat aproape exclusv ca artilerie de asediu). Tunurile grele (de 12 livre) puteau trage o lovitură
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
de metri iar mitraliile circa 550 de metri. Un tun era de regulă deservit de 4-8 servanți. Artileria se împărțea în funcție de greutatea ghiulelei sau de calibru: 4, 8, 12 sau chiar 18 livre; se pot aminti obuzierul de 24 de livre (trăgea cu proiectile explozive) și mortierul de 15 cm (folosit pentru a lovi ținte din spatele obstacolelor, utilizat aproape exclusv ca artilerie de asediu). Tunurile grele (de 12 livre) puteau trage o lovitură pe minut, iar cele mai ușoare, 2 sau
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
12 sau chiar 18 livre; se pot aminti obuzierul de 24 de livre (trăgea cu proiectile explozive) și mortierul de 15 cm (folosit pentru a lovi ținte din spatele obstacolelor, utilizat aproape exclusv ca artilerie de asediu). Tunurile grele (de 12 livre) puteau trage o lovitură pe minut, iar cele mai ușoare, 2 sau 3 lovituri pe minut. Artileria era extrem de vulnerabilă și putea fi capturată sau indisponibilizată ușor (prin înfigerea unui cui care bloca sistemul de tragere) și deci trebuia să
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
Aubespine ,soțul uneia dintre pacienții săi , asigurat numirea să , în 1777 , în calitate de medic de gardă de corp a Comte d' Artois , Louis fratele lui XVI-lea , care avea să devină rege Carol X în 1824 . Poziția plătit 2.000 de livre pe an , plus alocațiile . Marat a fost în curând în mare a cererii că un medic instanță printre aristocrația și -a folosit averea nou -descoperit de a înființa un laborator în Marchiza de l' Aubespine's ( considerat de unii a
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
Prin contractul creat în acea zi, ea a renunțat la drepturile ca "nepoată a Franței" și a declarat că la moartea ei, averea va fi moștenită de copii. În compensație, Cosimo i-a garantat un venit de 80.000 de livre. Ea a abandonat Toscana în iunie 1675; Anna Maria Luisa n-a mai văzut-o niciodată. Deși Cosimo era afectuos cu fiica sa, ea a fost crescutăde bunica paternă, Vittoria della Rovere. În 1669, Anna Maria Luisa a fost considerată
Anna Maria Luisa de' Medici () [Corola-website/Science/323676_a_325005]
-
imediat a început să strângă o armată numeroasă care să o zdrobească pe a lor. Totuși, un mare număr de bărbați au refuzat să lupte împotriva lui Mortimer și a reginei. Eduard a pus o recompensă de o mie de livre de aur pe capul lui Mortimer. Isabella a oferit două mii de livre pentru tânărul Despenser. Tatăl acestuia a fugit către Bristol dar orașul și-a deschis porțile în fața armatei reginei. Bătrânul Despenser a fost prins și spânzurat. Eduard, care era
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
pe a lor. Totuși, un mare număr de bărbați au refuzat să lupte împotriva lui Mortimer și a reginei. Eduard a pus o recompensă de o mie de livre de aur pe capul lui Mortimer. Isabella a oferit două mii de livre pentru tânărul Despenser. Tatăl acestuia a fugit către Bristol dar orașul și-a deschis porțile în fața armatei reginei. Bătrânul Despenser a fost prins și spânzurat. Eduard, care era însoțit de Hugh cel tânăr, avea tot mai puțini suporteri. În cele
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
dar, de asemenea, și a unui procent în creștere a populației care s-a simțit șocată de faptul că o regină franceză ar putea avea o reședință proprie, independent de rege. Prețul mare a castelului, de aproape 6 milioane de livre, la care s-a adăugat costul suplimentar substanțial pentru redecorarea acestuia, a asigurat mai puțini bani pentru rambursarea datoriei substanțiale a Franței. Deteriorarea continuă a situației financiare în Franța, deși s-au făcut reduceri în suita regală, a forțat în
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
20.000 de militari au plecat din porturile din Aigues-Mortes și Marseille, cu corăbii care fuseseră construite special pentru expediție. Preparativele finaciare ale expeditiei s-au dovedit mai bune decât în cazul altor cruciade, fiind adunați aproximativ 1.500.000 livre. Cu toate acestea, mulți nobili care au participat la cruciadă au fost nevoiți să se împrumute cu bani, cruciada devenind pe ansamblu una extrem de costisitoare. Cruciații francezi au călătorit mai întâi în Cipru și au petrecut iarna pe insulă, negociind
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
musulmanii. În martie 1250, Ludovic s-a retras spre Damietta, dar a fost luat prizonier pe drum, s-a îmbolnăvit de dizenterie și a fost vindecat de un medic arab. În mai a fost răscumpărat pentru suma de 400.000 livre și a plecat imediat din Egipt spre Acra, una dintre puținele posesiuni cruciate care mai rezistau în Siria. Între timp, soldații mameluci din Egipt s-au răsculat. Turanshah, succesorul lui as-Salih a cucerit orașul Cairo, punând bazele dinsastiei Mameluce, care
Cruciada a șaptea () [Corola-website/Science/306831_a_308160]
-
calitate, care să fie auzit la distanțe mai mari în orașul aflat în rapidă expansiune. Isaac Norris, președintele Adunării Provinciale a Pennsylvaniei, a ordonat agentului de la Londra al coloniei, Robert Charles, să obțină un „clopot bun de vreo două mii de livre greutate”. Sperăm și ne bazăm pe grija și ajutorul dumitale în această chestiune și că ai să-l procuri și trimiți cu prima bună ocazie, căci muncitorii noștri ne-au anunțat că va fi mult mai puțină trudă să ridicăm
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
că nu sunt mari șanse să se obțină un clopot care să sune bine, și a arătat că crăpătura a devenit o caracteristică definitorie a lui. În schimb, s-a turnat o replică în greutate de (câte 1.000 de livre pentru fiecare stat fondator). Metalul folosit pentru clopotul denumit „al Centenarului” conținea părți din două tunuri topite, câte unul folosit de fiecare tabără în Războiul de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
III, București, Fundația pentru Literatră și Arta „Regele Carol ÎI“, 1935. EPpos, ÎI = M. Eminescu, "Poezii postume", vol. ÎI, București, Editura pentru Literatură, 1964. HamH = J. de Hammer, "Histoire de l’Empire Ottoman depuis son origine jusqu’à nos jours", livre ÎI, Paris, MDCCCXXXV (traduit de l’Allemand par J. J. Hellert). HF = Eudoxiu Hurmuzaki, "Fragmente din Istoria Românilor", tomul I, București, Editura Ministerului Cultelor și al Învățăturilor Publice, 1879. LIns = Barbu Lăzăreanu, "Însemnări istoriografice", în revistă "Adam", nr. 114 (anul
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
au comandat, criticul Chaussard a fost cel mai virulent în denunțarea acestei practici: David a trebuit să se apere în presă de acuzațiile că ar avea intenții mercantile. Pictorul nu fixase prețul decât pentru primul exemplar, primind 24.000 de livre de la trezoreria regelui Spaniei. I-a fost mai greu să obțină plata celorlalte trei versiuni comandate de către Primul Consul. Deoarece a solicitat 20.000 de franci pentru fiecare tablou, trezorierul general al guvernului Martin-Roch-Xavier Estève i-a trimis factura lui
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
celebreze noua ordine. Augustin Dupré se inspira pentru compozițiile sale alegorice din simbolistica Antichității (Tablele Legii, Geniul Libertății, Hercule, boneta frigiană, "fasciile lictorilor", balanța, etc. A fost triumful stilului neoclasic. Prima sa contribuție este Ludovicul de aur de 24 de livre, tipul "cu geniu"; aversul poartă încă efigia regelui Ludovic al XVI-lea, cu titulatura ROI DES FRANÇOIS, în ortografia actuală: "Roi des Français", și milesimul 1792. Reversul monedei reprezintă un "Geniu înaripat" care scrie cuvântul Loi, pe o stelă cu
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
DES FRANÇOIS, în ortografia actuală: "Roi des Français", și milesimul 1792. Reversul monedei reprezintă un "Geniu înaripat" care scrie cuvântul Loi, pe o stelă cu deviza LE RÈGNE DE LA LOI și mențiunea AN III DE LA LIBERTÉ. Un écu de șase livre și o jumătate de écu de argint au reluat acest motiv. După proclamarea Republicii, Augustin Dupré a gravat esențialul noii monede "decimale": piesele de 1 centimă, 5 centime, 1 decimă și 2 decime cu Marianne, precum și piesa de 5 franci
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
confiscarea bunurilor imobiliare ale armenilor (între care emblematicul palat din Çankaya, reședința prezidențială turcă până în 2014, spoliat de la familia Kasapyan în timpul Genocidului), conturile bancare și polițele de asigurare au fost confiscate. Guvernul turc a depus în 1916 cinci milioane de livre turcești de aur la , provenind în mare parte din conturile bancare ale armenilor jefuiți. Lista armenilor ale căror conturi au fost confiscate nu a fost dezvăluită nici până astăzi. Potrivit lui în memoriile sale, Talaat Pașa i-a cerut în 1916
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a încercat să fugă, a fost capturat de către Ludovic, trimis la curtea Ioanei și executat în 1226. În 1226, Ioana a semnat un tratat la Melun cu Ludovic al VIII-lea, în virtutea căruia ea urma să plătească 50.000 de livre pentru eliberarea soțului ei. Ferdinand a fost în final eliberat la începutul anului următor de către Blanche of Castilia, al cărei fiu, Ludovic al IX-lea tocmai urcase pe tron. În 1212, Ioana s-a căsătorit cu infantele Ferdinand, iar apoi
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
ani, o vastă cultură, dar era din nou săracă. În timpul căsătoriei sale învăța-se arta de a se face plăcută în cadrul relațiilor suspuse, astfel Anna de Austria, solicitată de prieteni comuni, i-a acordat o mică pensie de 2000 de livre văduvei. După moartea reginei, madame de Montespan, chiar dacă nu era încă favorita regelui, intervine pe lângă Ludovic XIV-lea, iar pensia nu-i este suspendată. Madame Scarron se pregătește să părăsească Parisul pentru Lisabona ca doamnă de onoare a noii regine
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
trebuie să fie o plăcere să fi iubit de ea". În 1673 după ce primii doi copii sunt recunoscuți de rege (numele mamei rămâne în mod oficial necunoscut), ea se mută la Versailles. În 27 decembrie 1674 cumpără cu 150000 de livre, castelul și titlul de Maintenon, unde uneori vor veni și copiii regelui. În timp ce se îndepărta de amanta oficială, regele se lăsa fermecat de guvernanta dulce și disponibilă, pe când cealaltă era colerică și egoistă. Dacă ne luăm după jurnalul regelui, relația
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
instituției create de ea și salvării sufletelor, în mod special salvării sufletului regelui. Cu trei zile înainte de moartea regelui, în 1705, s-a retras la Saint-Cyr. Ducele de Orléans, ca regent, a onorat-o cu o pensie de 48000 de livre. La Saint-Cyr ea a continuat să primească vizite până la moartea sa. Într-o dimineață ea s-a trezit și a văzut un bărbat foarte înalt așezat pe un scaun la picioarele patului. În loc să fie surprinsă, ea știa cine este, iar
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
Henry Jules, Duce de Enghien, fiul capului Casei de Condé, o ramură a Casei de Bourbon. Mama lui era Anne Henriette de Bavaria. Regele Ludovic al XIV-lea i-a dat fiicei sale o zestre generoasă de un milion de livre. La scurtă vreme după căsătoria ei, în timp ce curtea își avea reședința la Palatul Fontainebleau, Louise Françoise s-a îmbolnăvit de variolă. În timp ce soțul ei de 17 ani n-a îngrijit-o, mama ei și bunicul soțului ei, "Le Grand Condé
Louise-Françoise de Bourbon () [Corola-website/Science/320156_a_321485]
-
pe care-l constitue Parisul: decizia cea mai grea și mai decisivă, din punctul de vedere al viitoarei desfășurări a activitatii mele, și pe care n'am putut-o lua în deplină libertate”. Devine secretar de redacție la revista "Le Livre" din Paris (1947 - 1948) și cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (1948). Invitat ca profesor „encargado de curso” la Universitatea din La Laguna (Tenerife, Insulele Canare), va preda aici, din decembrie 1948 până în 1979, limba și literatura franceză, ținând și
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]