2,404 matches
-
aceste pagini ar fi trebuit scrise la persoana a treia, dar că, dintr-un motiv obscur, s-a produs o deraiere înspre persoana întâi. Și aceasta pentru că, dincolo de logica fetiței mirate, se insinuează la răstimpuri în ecouri vagi, neverosimile, preocupările livrești, filosofice, ale naratorului adult. Astfel, în culisele povestirii se întrezărește adesea ochiul matur al autoarei. Prin urmare, copilăria apare aici în primul rând ca mască, ca exercițiu de îmblânzire a percepției, și mai puțin ca evocare a unei vârste autentice
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
aproape de adevărul acestei Caligrafii enorme ar putea sta geometria, ca atare, poetul caută tăietura ei precisă, siguranța și formele perfecte, cercul, sfera, triunghiul, “sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave, multicolore, dezordonate și speriate” (“Influențe livrești”). Mișcarea dinspre o poetică ambiguă, simțită a fi mai degrabă, confuză, spre o “linie pură” se oprește la întîlnirea cu imperfectul, cu acțiunea fără greș și plină de vitalitate a acestuia. (“Dar imperfectul e timpul viu din trecut”, “numai imperfectul
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
ființa din “vene, nervi și măruntaie”?! “Stau și mă uit la mine/ Ca la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care o trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică a artei sale să se producă invers: dinspre metafizică spre materie și, evident, către înțelegerea materiei ca purtătoare de metafizică. Presimțirea Orei fatale (o
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt, potențînd efectul soteriologic. Formulelor de invocație, vechii tehnici a repetiției, rimelor simple, termenilor livrești li se alătură vocabulele arhaice (moldave, cu deosebire) și cuvintele „retezate”. Dar arhaismul sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează mari albii lirice. Sinteză
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
literar prin lexicul și sintaxa care le locuiesc într-un fel stăruitor și, prin aceasta, semnificativ. Oamenii viețuiesc solitari sau în cupluri care "comunică" rareori direct și de cele mai multe ori la distanță, plini de o secătuitoare îngrijorare afectivă. Romanul este livresc, camusian sau sartrian, prin deturnarea de la ficțiunea mimesis-ului, deși cu referențialitate asumată realist și obiectiv. El apare la noi într-un moment de deschidere spre experimentul structural. Acesta este cam eclectic și strident. El pune în relație directă pe Proust
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
reprezentări onirice. Nici cea de-a treia parte a romanului nu face notă discordantă de la limbajul deja consacrat. „Kenya, mon amour” sau „Doamnele Îndrăgostite vin din viitor” modelează viziuni de o vulgaritatea puerilă. Fric este un roman atipic, mostră a livrescului vulnerabil. A faptului că răspântia ce desparte rafinamentul stilistic de vulgaritate nu a fost niciodată mai fragilă. Rămâne opțiunea autorului să aleagă calea. Și a cititorului să o accepte. Clara Cășuneanu a fost olimpică la limba și literatura română, obținând
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica literară în ceea ce privește abordarea textelor literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea accentului în textul narativ pe procesul narării. S-a considerat că pot exista două linii de dezvoltare a scriiturii autoreflexive: pe de
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
modernitate), Mircea Nedelciu (Un nou personaj principal). Textele fac parte din revistele literare ale vremii, din anchete cu privire la noul val de scriitori și cu modificările care apar în literatura vremii. Termeni precum practică textuală, autenticitate, textualism, prozaism, angajare convențională, narațiune livrescă și culturală sunt redundante în majoritatea textelor. Teoriile vor deveni mai apoi parte integrantă a romanelor, ne- maifiind considerate literatură de gradul II, ci parte a ficțiunii. Este poate și o modalitate de a se sustrage unei asumări directe a
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
de aventuri și n-am vibrat deloc la poezii, nici măcar la "Zdreanță". Am citit Dumas din scoarță în scoarță, Zévaco și Féval selectiv, Edgar Rice Burroughs din greu, Karl May pe sărite, Jules Verne din cînd în cînd. Idealul meu livresc de atunci era un Athos cu mușchii lui Tarzan și cu pletele lui Winnetou, rezistent la băutură, cu priză la fete și bun la fotbal. Lumea spune că între timp am evoluat, dar cu măsură. O lectură rituală a fost
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
un fel de Noe cu arca sa). Este panoramat impactul avioanelor, telefoanelor, radioului, televizorului, automobilului: unele stârnesc, altele irită, altele sunt luate pur și simplu ca bunuri de consum (sau obiecte de lux) prea puțin extraterestre. Săptămâna cărții, adevărat festin livresc în capitală, este scanată prin activitatea librarilor, editorilor, cititorilor și, firește, a scriitorilor, care foșnesc impacientați ori cu grație, participând la ședințe de autografe, dezbateri etc. Ce potrivit ar fi inclusiv astăzi simbolul unei astfel de Săptămâni a cărții: un
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
incitant îl constituie lumea cafenelelor, a jocurilor literare șturlubatice ori înțepate, a bârfelor, șuetelor, anecdotelor literare, a butadelor. Restaurantele, grădinile de vară, localurile, magazinele de delicatese întregesc gusturile și "pamplezirul" scriitoricesc. Jurnalele intime de toate soiurile (și cu toate sosurile livrești, senzoriale, emoționale) îi înfățișează pe scriitorii cu obsesiile și fantasmele lor (nu neapărat interbelice). Capitala se oferă astfel ca viață în roz, pe de o parte, și în negru, pe de alta, după cum dă verdictul Ioana Pârvulescu: inteligență, occidentalism, vitalitate
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
cel puțin remarcabili, dar a știut să și critice (în sensul de a obiecta) și chiar să respingă. Lui Ionel Teodoreanu îi reproșa lirismul de album (Fundacul Varlaamului), cu oricâte menajamente, maestrului său E. Lovinescu, deficiența analizei psihologice și caracterul livresc din romanele Mite și Bălăuca și chiar multele scene artificiale, “de placaj”. Eros în mănăstire de Damian Stănoiu reprezintă o greșeală grosolană contra gustului”, Ion Iovescu, numit în mod exagerat “un Creangă al Munteniei” de către mentorul “Sburătorului”, nu era decât
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Titlul rubricii mele păstrează ambele sensuri ale lui plicare, evidențiindu-le în mod egal: drumul pornește de la pagina tipărită și ajunge tot acolo, într-o „plecăciune” continuă, executată fără vreo constrîngere, doar din impuls irezistibil. Cît privește ambiția ca exemplul livresc să servească și altora - rămîn mai degrabă sceptic: cîteva decenii de exersare a profesoratului m-au edificat asupra limitelor severe ale pedagogiei. Nu adopt însă scepticismul integral. Oameni din specia mea se nasc în permanență, iar rîndurile scrise sub această
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă deznădăjduiesc." Am citat din corespondența lui Balzac! Penultima scrisoare către Doamna Hanska. Iar mai departe, către sfîrșitul epistolei: "... hazardul este un subdrac..."!!! Una din tristețile mele, nu livrești, ci ale vieții, este că nu am citit încă, vai, corespondența lui Flaubert! Se pare că în ea aș găsi o mie și una de satisfacții, o simt, o simt! De unde să iau volumele pe care le-aș buchisi, le-
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în romane cu prieteni frumoși în amurgul fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
preferate // uite că tac” . Sau, și mai direct: “la poarta infernului / semnătura lui dante / e o tristă amprentă”, “cineva ne-a silit să visăm că trăim / și de-atunci murim continuu”. Din imagini ale cotidianului aparent banal, asociate unor date livrești, în contiguitate cu metafore îndrăznețe, cu desfășurări în evanatai de “corelative obiective”, poemele ating totuși o unitate de stare sufletească, o coerență de adâncime, căci mișcarea aleatorie a suprafețelor textuale tinde mereu spre una centripetă, care nu e a cristalizărilor
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
textul devorator”. Zisa “abolire” e, totuși, relativă și discutabilă, căci poemele mizează mai degrabă pe efortul de autenticizare/autentificare a scrisului, care-și asociază cât mai multe date ale trăirii, la nivele diverse, desigur, dintre care nu lipsește nici stratul livresc, al experienței culturale, cu inerenta “artă combinatorie” și gradul de conștientizare accentuat al acestui tip de operații aplicate materiei verbale. Dimpotrivă, noul “portret” al poetei e înrămat într-o realitate deloc cosmetizată ori împinsă în plan secundar, spre un prag
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Masto prezidează imperial coloane, imagini și fonturi, eu privesc cu coada ochiului profilul Ioanei, decupat parcă direct din afișele cu Greta Garbo, și mi se pare că surprind în privirile ei mai mult decît sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact acele idei care par să ne frămînte pe toți, de cele mai multe ori degeaba
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
premiul Asociației scriitorilor din București), "Curtea-de-ape" și "" ( fragmentul publicat mai jos este extras din ultimul volum), scrie o proză estetizantă, de un estetism dus pînă la capăt. Stilul prozatoarei pornind, oarecum, de la un Mateiu Caragiale și trecut prin diverse influențe livrești, ușor morbide și profund intelectuale, este de o frumusețe desăvîrșită. Reproducînd doar o singură frază din Capitis Deminutio și anume: "în tot plumbul momentului, splendoare rămînea profesiunea lui de credință", v-am și introdus în atmosfera extrem de rafinată a cărți
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
dinaintea cărora "se sparie gîndul" vorba cronicarului , nu pot adăuga nici un cuvînt: să fim, totuși, raționali Oricare ar fi motivele acestei penurii, îmi permit să rog îndeosebi pe directorii editurilor care tipăresc manuale să mediteze și la necesitatea asigurării resurselor livrești ale Școlii; cu atît mai mult cu cît este vorba, în cazul lui Ștefan Bănulescu, după opinia mea, de una dintre cele mai incitante creații romanești universale din secolul al XX-lea. N-am găsit, de pildă, la nimeni o
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
bună parte a înțelegerii carții. Sofisticat orchestrată și dând dovada unei reale virtuozități stilistice, fără de care totul s-ar fi transformat în haos, acest (post)roman este o demonstrație multilingvistică (și) la diverse paliere: grafic, textual, informativ - prospectiv, științific, mediatic, livresc, care vorbește, în fond, despre alienarea convențiilor comunicării și despre necesitatea descoperirii unor noi modalități, mai complexe, de percepție a multiplelor realități dezvoltate instantaneu de noile mijloace de comunicare ale lumii actuale. Un fel de ghiveci (în sensul bun) științifico-filologic
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
din cea de-a doua parte a volumului au aceeași vitalitate ca și poeziile, dezvăluind o lume adesea imundă, văzută cu ironie și luciditate tăioasă. Totul pare pus sub semnul "grohăitului de astre," așa cum numea Cioran dragostea în Amurgul gândurilor. Livrescul și anecdoticul fără perdea se contopesc într-o vervă narativă extraordinară, care face aproape imposibilă o abordare critică "la rece". Cititorul este nevoit să se declare vinovat de ceea ce criticii școlii formaliste americane numeau affective fallacy. Dionisiacul acestei scriituri are
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
fost publicat mai întâi în format electronic. Lectura pe hârtie a povestirilor și la zece ani de când au fost scrise nu suferă nicicum. Autorul crede cu tărie în cultura web-ului și în viitorul e-cărților, dar literatura lui este livrescă. (Constatare demnă de reținut pentru o eventuală discuție despre influența mijloacelor calculatorului asupra scriiturii.) Bogdan Suceavă este acel tip de scriitor, destul de rar întâlnit la noi, realmente inteligent, deosebit de cultivat, cu studii serioase, capabil să facă speculații și să topească
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
din dârzenia răzășească: era delicat și cuminte "ca o duducă", studios, "își vedea numai de bucoavne" și nu ieșea să se joace cu copiii. "Primitivul" Sadoveanu își vede colegul ca pe o ființă care-și renega seminția printr-o existență livrescă și orientată în cu totul altă direcție decât cea filoțărănească: "Nu-l puteam dobândi niciodată pentru mine și ai săi; într-o zi era al unui autor antic, în alta al unui franțuz ori englez. N-a dorit niciodată răgaz
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ficțiunii, citesc alte ficțiuni și nu numai. Astfel autorii lor le caracterizează mai bine mizînd, desigur, pe cunoașterea, fie și superficială, de către cititor a cărților pe care le parcurg personajele. În romanele și povestirile românești mediul nu este prea adesea livresc. Totuși personajele mai citesc și discută despre asta. Sigur că principala lectură a eroilor lui Caragiale este gazeta. Pe ei nu-i preocupă atîta "ficțiunea" cît "situațiunea". Dacă se duce dracului rapița, ce să te mai cufunzi în reverii? Totuși
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]