10,073 matches
-
pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai mult îi amintea fața soțului ei, răposatul. Ești mecanic de locomotivă, nu? Dacă nu vrei să muncești unde vor ei, te bagă în lagărul de pedeapsă nr. 21, mai îngrozitor ca o închisoare. Buzele-i tremurau nestăpânit, și fața ei avea ceva orb și absent. Tremura toată, asudă și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lor ca aurul dintr-o visterie. Totul era chestie "de iuțeală", cum spunea badea Ghiță, și de nebăgare de seamă. Cocârjat, cu lada de chei franceze în brațe, n-auzea decât pașii lor în urechi și gâtlejul lui, ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o nebunie tot ce se-ntâmpla, nu se mai întâmplase și n-avea să se mai întâmple niciodată. Îl trecură fiori din creștet până-n tălpi. Dacă nu gâfâia ca o locomotivă, era numai de frică să nu fie auzit. O găsi singură, în baie. Se uită la ea și uită de frică. Era prima dată când o surprindea așa, când îi putea vedea sânii mici cât gutuile, și-i putea urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu ne audă Erika! M-a trimis tata să-l caut pe moș Țurcanu și nu l-am găsit. Tu nu știi unde-ar putea fi? Nu știu, șopti străbătut și el de același tremur. A sărit odată cu mine de pe locomotivă, dar ce-a mai făcut, nu știu... CAPITOLUL 10 Noaptea de august ridicându-se uscată deasupra câmpiei, înălbăstrită de puzderia de stele, prigonită de umbre mari, tremurătoare, așternute pe pământ, o luă în primire cu frumusețea ei stranie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa? Ba da, ba da. Cum era îmbrăcat? Prost. Cred că-i ceferist. Soacră-mea, care se pricepe, zice că-i mecanic de locomotivă. Hm! Să nu fie... Ce să fie? Nimic. N-are importanță. L-ai găsit pe Tom? Nu l-am găsit. I-am lăsat vorbă la Comandament. Desigur, făcu ea dezamăgită și-și trase mâinile. Credeam... Eram convinsă că-l întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici mâna să și-o miște. Pielea capului i se răci. Auzi lătrăturile câinilor și, curios! asta-i dădu curaj! Ascultă mai bine. Desluși din nou strigătele nedeslușite, glasurile amestecate care veneau de undeva de la un vagon din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din față, de lângă locomotivă. Se târî pe burtă, ocolind santinelele pe partea cealaltă, ocrotit de întuneric. Pe măsură ce se apropia, nu-i venea să creadă că era cu putință. Auzi din nou câinii, o porni peste linii și numaidecât izbucni zgomotul locomotivei. Parcă-l aștepta pe el. "Ce-o mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o voce aspră strigă ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară. Traseră ușa grea de la vagon. Șocul făcu să-i treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se prinseră de barele metalice și se săltară pe scări. Fascicolul de lumină descoperea, fantomatece, siluetele celor rămași pe peron cu câinii. Nu mai avea de ales. Pândi din întuneric scara care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
șină de tablă din acoperiș! Cu ce dracu s-o desprindă? Cel puțin să se convingă. Și dacă. Dacă ce? Liniștea nu-i spunea nimic. Foșnetul se apropia, creștea, se-ndepărta, dar cât dura, dumnezeule! Nu se mai termina! Zgomotul locomotivei se împrăștia pe câmp, nu se mai auzea nimic, slab, îndepărtat, părelnic bubuiturile în pereții vagonului ca o capcană, ca o amenințare. Taca-taca, taca-taca, taca-taca, taca-taca, îi suna-n urechi: te duc-te-aduc, te duc-te-aduc, te duc, îi duc, îi duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Era atât de bucuros, atât de mândru de sine. Se putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor produs de trecerea peste pod, trenul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strânse sălbatec în el înfigându-și unghiile și scânci rugător: Spune-mi ceva. Te iubesc! șopti el grăbit, și-i strivi fața cu fața lui aspră, țepoasă, căutându-i gura cu lăcomie. CAPITOLUL 13 Din cei aproape zece mecanici de locomotivă și fochiști "sechestrați" de hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe drum în lipsă de altă mână de lucru calificată, pe care Miluță reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un marfar din față, da venea încet. Am întors capul să văd ce faci, neagră cum eram eu, da tu nu mă vedeai, și-ntr-o clipită, când am trecut dincolo de linii, din partea cealaltă a țâșnit fulger un tren rapid. Locomotiva cu ochiurile aprinse te-a luat pe sus, ca pe-o sfârlează. Văileu, te-a luat în bot, și uite așa te-a dus din gară, că m-am repezit pe linie după tine, până dincolo de pod, unde-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bot, și uite așa te-a dus din gară, că m-am repezit pe linie după tine, până dincolo de pod, unde-a intrat dihania-n curbă și te-a zvârlit într-un pom. M-am trezit de spaimă și auzeam locomotiva glăsuind în graiul ei de fier, trecând prin mine cu tine-n botul mașinii. Visul ăsta l-am avut, cu cele trei afurisite de muieri care m-au luat la bătaie și m-a dovedit și m-a pus jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
presus de toate pentru inima ta. Inimă cum are românul nu mai are nimeni." Păi da! Că asta l-a și dat gata! Asta l-a prăpădit. L-am văzut, că se vedea pe el că-i ceferist, mecanic, avea locomotiva băgată-n piele și-n oase și când a dat ochii peste cap ca o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii, și-am început să caut semnele visului. Unde lovește visul? Uite unde-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Sângele îi zvâcnea cu putere în tâmple. Bătăile inimii se amestecau cu bătăile inimii ei și niciodată brațele și trupul lui tânăr, exultând de energie, nu s-au sprijinit de-o povară mai dulce. Îi tremurau genunchii, gâfâia ca o locomotivă sub presiune. Uff! Nu mai pot! Tu știi la ce m-am gândit? La ce te-ai gândit? Mâine să facem nunta. Cum așa? Cum să facem, mâine, nunta? Așa, bine. Ne ducem la biserică, ne cununăm și gata. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o producție însemnată în continuă creștereăajungând la 55 vagoane în 1934), iar din pădurea Bereslogi se aduceau, în gara Heci, mari cantități de produse forestiere, folosindu-se în acest scop, după 1906, o cale ferată îngustă pe care circulau trei locomotive și 80 de vagoane. La Găinești, pe Domeniul Coroanei Mălini, funcționa din 1888, o fabrică de cherestea cu 6 gatere, una de mobilă din fag și brad și una de talaj pentru împachetat. O altă fabrică de cherestea cu patru
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Siretul de Jos și Pașcani. Cu toate acestea s-a dezvoltat foarte încet. În anul 1879, nu erau în Pașcani decât două hanuri și câteva prăvălii. Construirea în anul 1869, a căii ferate și a atelierelor de reparat material rulant(locomotive și vagoane) a dus la formarea târgului din vale. Cu trecerea timpului, ambele centre, cel de sus, Pașcani Târg și cel de jos, Pașcani Gară, s-au extins și populat ajungând în anul 1892, să numere 782 și respectiv 1
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Rotonda. Dacă nu răcnea nevastă sa pe afară, o omora, bătând-o de pereți. Beraru Era un bărbat scurt și gras, dar nu avea burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare avea pantofi bine lustruiți, încât puteai jura că sunt noi. De meserie era învățător și avea un dar aparte de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu motorul tras de boi, se auzea strigătul flăcăilor, cale de câteva poște: Hăis, Joian! Cia, Duman! Aho, Bujor, bă, pune lemn la motor. Transportul motorului dura câteva zile, funcție de distanța de la care era adus. Motorul cu aburi era o locomotivă mai mică, care nu se deplasa pe șine. Principiul de funcționare era același. Adică ... se încălzea cazanul cu aburi, cu foc, focul se făcea cu paie; față de locomotive, unde se făcea cu cărbuni. După transportul motorului trebuia adusă și batoza
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zile, funcție de distanța de la care era adus. Motorul cu aburi era o locomotivă mai mică, care nu se deplasa pe șine. Principiul de funcționare era același. Adică ... se încălzea cazanul cu aburi, cu foc, focul se făcea cu paie; față de locomotive, unde se făcea cu cărbuni. După transportul motorului trebuia adusă și batoza și dura câte o săptămână până când se instala batoza pentru triere. Transportul batozei era mai dificil, batoza fiind mai înaltă se putea răsturna oricând. Rareori se transporta concomitent
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În sinea ei apoi Întrebase: Oare va veni? Dacă te-a văzut destul de bine de la o asemenea distanță...va veni sigur. Sunt frumoasă, mamă? Nu...ești foarte frumoasă. M-ai Întrecut și pe mine...râd amândouă. Un șuier lung de locomotivă și trenul se pune din nou În mișcare. În scurt timp trec pe podul de fier, de la Cernavodă, iar de la Înălțimea ferestrei, Andreea adulmecă parcă mirosul de apă ce curge pe sub pod. Pe mal câțiva copii cu undițe făcute din
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în acele vremuri 5000 de cai. La 27 decembrie 1854 au fost construite și organizate stații de postă în lungul drumului prahovean. În secolul al XX-lea și aici au avut loc transformări importante prin apariția rețelei feroviare ce folosea locomotive cu aburi în anul 1879, pentru ca să fie data în folosință linia electrificată, aceasta porțiune fiind cuprinsă într-un drum de importantă națională și internațională-magistrală 2, dubla electrificată având o gară la Gura Beliei și două halte:la Breaza și la
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se așeză pe o piatră și privi mai multă vreme dungile de sînge ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]