130,794 matches
-
la vremea asta - mâncam o feliuță de caș proaspăt (mă săturasem până peste cap de struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri princiare sau numai boierești, aveam senzația că locuința e populată de fantome - se auzeau podele scârțâind și hohote de râs și sunete înăbușite, îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
ușa spre locul acela unde să poată, în liniște, să scrie și să citească. Problema se punea chiar mai acut: fratele Nilă, la care locuise de la părăsirea internatului școlar, trebuia să plece pe front și, astfel, apare și necesitatea unei locuințe. Un singur lucru este cert în toată această istorie: tânărul Preda nu se va mai întoarce la Siliștea- Gumești. Acolo nu-l așteaptă nimic, viața de țăran nu-l atrage, nu e capabil de muncă fizică, n-ar mai putea
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
rupă prada și nu are la îndemână decât relațile cu foștii colegi de școală: cu sprijinul acestora învață să supraviețuiască. Învață să-și caute locuri de muncă pasagere, împrumută bani ( pe care are tentața să nu-i mai restituie), găsește locuințe în medii extrem de sărace. Locuiește împreună cu doi băieț într-o cameră neîncălzită, mâncând pâine goală când unul dintre cei doi nu-și poate împărț porța lui cu el. Soța curelarului, în casa căruia locuiește, deschide câteodată ușa spre camera băiețlor
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
gen Ion Ionescu ( mai puțin ostentația), viguroase și realiste, semnate Marin Preda. Apoi a tot venit pe la mine, mi-a povestit necazurile, i-am mai dat câte un sfat... Acum e în plină iarnă fără palton, fără ghete, într-o locuință mizerabilă etc., etc. De altfel sper să-l descoși matale puțn pentru ca să te convingi că e din o cu totul altă pastă decât B. C., care totuși s-a bucurat de atenția d-tale. E inutil să mai prelungesc această
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
meu apartament, zăream tăcutele vilișoare înșirate de-a lungul liniștei străzii a cartierului. Nimic nu se schimbase în desfășurarea vieții vecinilor din dreapta vilei de peste drum și nici în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era calm, imuabil și lipsit de inedit, nimic nu avea forță să aducă vreo schimbare în peisajul molcom al apartamentului. În acea dimineață, m-am așezat curmeziș în confortabilul pat care ocupa un perete întreg, răsfoind paginile ziarului "Dimineața
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
dezvăluie, prin ricoșeu, amploarea ofensivei iluministe purtate de partid. "Superstițiile se sting, îndărătnicia veche cedează." Destinul individual al deportării/ detenției este identificabil, arheologic, printre rânduri. În elogiul clasicului se întrevede viitoarea energie a noii revoluții agrare și ridicarea blocurilor de locuințe, pe ruinele satelor sistematizate, după un plan rațional, imaginat de urmașii țăranilor înșiși. Coborârea scriitorului în lume se petrece în acest spațiu decorat sărbătoresc. Scenariul de viitor de la 1945 a căpătat substanța cotidianului și fericirea sovietică, invidiată cândva, este acum
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
un oarecare Richard, întîlnit la Sorana Gurian, Virgil Ierunca scrie: Ea pretinde că e profesor la Alliance Française, deși nu e imposibil să fie dintr-o secție a N.K.V.D.-ului"13.) Suspiciuni, deci, niciodată complet înlăturate, chiar atunci cînd strîmta locuință a Soranei Gurian devine loc de întîlnire a unui grup din care fac parte Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și alții. Încă o dată, însă, nu la ele se raportează afirmația făcută mai sus, cu privire la "aranjarea
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
de imaginație. Ceea ce era important și-mi umplea sufletul de o mîndrie și o fericire fără de margini, era numele meu tipărit cu litere mari pe coperta primului meu roman Bogdana, apărut sub sigla editurii Socec în anul 1939. Am părăsit locuința lui E. Lovinescu strîngînd în brațe volumul care răspîndea o mireasmă de tipăritură proaspătă. Îmi venea să opresc trecătorii de pe stradă, să le împărtășesc bucuria pe care o trăiam și care răspîndea în ființa mea un șuvoi de inegalabilă fericire
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
împreunate deasupra capului, un mod de o satisfacere interioară. Un timp de marasm filozofic, inventat de mult de oameni, cu mult înainte ca Beckett să aibă plăcerea nebună să scrie "În așteptarea lui Godot". Rakel și Zoltan deschiseseră deja ușa locuinței lor. Am oprit taxiul și am pornit-o și eu pe jos cu mulțimea de bărbați și femei care se îndreptau spre ușa larg deschisă, ducând în brațe pungi și cartoane pline de flori. Acești oameni, îmi spuneam, observându-i
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
unui pictor ar fi putut să le distingă. "Gigantul" nu era mai mare decât o lalea obișnuită - în jurul lui se foiau fotografii ca în jurul unei vedete. Se zvonea că va fi vândut la o mare licitație pentru ajutorarea celor fără locuință. Am ieșit repede în grădina din apropierea serei, de teamă să nu leșin de atâta miros de pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
într-un decor înfățișînd "o odaie modestă de mahala... un salon de frizerie la mahala... o sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala"... Dar nici restul prozei nu este lipsit de incursiuni în interioarele locuințelor vremii: "o entreé zugrăvită pompeian... salonaș și o cameră de culcare... salonașul intim în cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
ciucurilor de cristal) din tavanul salonului... cu parchet"... Atîta doar că, ne mai fiind constrîns de dimensiunile scenei, depășește cadrul strîmt al spațiilor interioare pentru a urmări peisajul urban în complexitatea sa. Iată cum se recompune, din diverse texte, posibila locuință curentă a sfîrșitului de secol în București (diferită de cea memorată din copilăria ploieșteană):..."o pereche de case în aceeași stradă... în sfîrșit, două case gemene... în centru, pe linia tramvaiului... pe dinafară, șease ferestre mari, ciubuce și ornamente monumentale
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
ce în cele peste trei decenii cît i-a fost cetățean, a locuit la destule adrese, a vizitat rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori, autorități rezidînd în alte multe locuri, a schimbat o serie de locuri de muncă. În tinerețe, a avut locuință în zona Obor și în Strada Armenească, în estul urbei; copiii își aminteau de casa părintească vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
de studii, multe inițial publicate în organe de specialitate, iar împreună alcătuind un impresionant corp al reînvierii trecutului, acela de care, ușor despărțindu-se unii, se aruncă voluptuos, dar nu și cu grație, în neant. Personalitățile evocate retrăiesc dimpreună cu locuințele lor; acolo unde acestea mai există, autorul le-a cercetat cu un simț detectivistic pe care i-l invidiem. Oameni, cinuri, case, nu am găsi, poate, disciplină mai condensată, în ordinea densității informațiilor, decât genealogistica și obligând, în cercetare prin
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
buclele în oglinjoara de poșetă cu mâner de argint. Ce-ar fi să mă însoțești până acasă ca să mai continuăm puțin discuția pe drum? Soțul meu e plecat din oraș și mi-e neplăcut gândul să intru brusc într-o locuință goală după o asemenea după-amiază fantastică. - Dacă ți-e frică să umbli seara singură pe stradă, pot să-ți chem un taxi, se oferi candid Natalia, care auzise numai ultimele cuvinte ale musafirei. Casa goală! La ea nu e niciodată
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
răspunsul Primăriei Sectorului 2 la scrisoarea prin care a solicitat implementarea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor în zona în care locuiește. Trimite primarului tău modelul scrisorii de pe viatadupacolectare.ro și solicită amplasarea publelelor pentru colectarea selectivă a deșeurilor lângă locuința ta! Multe e Andreea Marin Unde e Andreea Marin Iată că vine Este chiar ea. Bubuie mister. Pe cer Unde e copacii? Cum e apa? E caldă? Un ecologist. Pe drum Nu pot să nu observ diferența dintre răspunsuri. Sectorul
Răspuns la scrisoarea Andreei Marin Bănică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82701_a_84026]
-
deconcertase. În acea severitate nu părea să existe loc de zâmbet, mi-am spus, și m-am resemnat la a privi, prin geamul aburit, doar peisaje și clădiri vechi. Dar tânăra femeie se dovedise - și martore erau piațetele medievale, Capri, locuințele primitive de la Matera - nu numai înzestrată cu un umor neobișnuit de fin, ci și o doamnă adevărată, într-o vreme în care oamenii de modă veche sunt considerați de imbecili ori desueți, ori snobi. Stăteam față în față la o
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
transformată într-un aparat perfect de ascultare. întreaga suprafață, de căldare aplatizată și spoită, funcționa ca urechea lui Dionisos, din grota de la Siracuza, captând toate sunetele și transmițându-se automat deasupra apartamentului, într-un alt apartament identic, unde se afla locuința și biroul S. 4; mai pe înțeles, pupitrul ofițerului de cifru și informații al Ambasadei, cel care asigura toate comunicările cu Centrala din București, instalată, undeva, pe strada Rosetti. Aveam, așadar, un pândar modern, la un heleșteu fără pește, și
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
coloană sonoră a evenimentului. Strigarea darului, sârba pe asfalt, hora la bordură și celelalte elemente ale coregrafiei de cartier se desfășoară acoperit, însă percuția lor se simte în cercevele pe o rază de minimum o sută de metri. În fiecare locuință din cvartal pătrund în forță, într-un alai manelist inconfundabil, Liviu Puștiu (Ce suflet ai în tine / De crezi că tu faci bine / Că pleci de lângă mine, / De ce îmi juri iubire / Fără să ții la mine?), Costi Ioniță (Pe pământ
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
prăvăliile alimentare și ieșeau cu pachete subsuoară, singurul lucru care le strica ținuta. Nu stăteau la coadă să nu înjosească uniforma pe care o purtau, și ca să nu audă comentariile mulțimii sastisite. Aveau salarii pe care nu le cunoșteam, aveau locuințe speciale în blocuri construite pentru ei sau alocate lor, aveau în ultima vreme facilități la chirie și la taxe. Și preferau să umble toată ziua în uniforme pentru că-i avantaja. Nu scoteau bilet pe troleibuz și controlorii se mărgineau să
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
-i fusese dat să ființeze). Firește, el a plătit aceasta excluzându-se din cele mai modeste și mai legitime ambiții sociale. Viața lui de ins în margine (păstrându-se, totuși, între limitele largi ale decenței: căci avea o slujbă, o locuință, scria și traducea cărți) îi putea doar sâcâi, prin ,indisciplina" ei, pe ierarhii regimului. Dar ei nu deslușeau discursul poetic mazilescian, intrigați doar de ecoul său crescând printre critici și cititori - oricum, autorul nu le trezea reale temeri, l-au
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
mort, deși el se lupta cu întunericul până la primul ochi de lumină. La ieșire, prin ultima copcă, unii spun că i-au văzut doar scheletul; alții, apa de pe sine precum cristalele solare; numai Scufundătorul spunea că a trecut dintr-o locuință în alta, lăsându-și în fiecare câte o parte din corp: nouă învelișuri în nouă încăperi. Copil, visase un copac cu nouă crengi: în fiecare câte un cuib cu câte un ou. Să așteptăm, ce va ieși? Pasăre sau reptilă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
mai bine asta. Dar Valerian încă nu devenise alcoolic. Deocamdată avea tot viitorul în față și era fericit, mai ales că Mirela acceptase să locuiască împreună, în garsoniera ei. O lună, două, pînă cînd el avea să-și găsească o locuință. Dificultățile au intervenit ceva mai tîrziu, după ce Valerian s-a îndrăgostit de Mirela. Nu are rost să intru în detalii, mai ales că nu le cunosc. Aș putea presupune, aș putea improviza, știu cum se întîmplă, căci am fost și
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
cînta extraordinar și toată suflarea din acel orășel, care nu cred că e mai mare decît Cîmpulungul meu, se aduna să-l asculte. Dat fiind că nu existau nici hoteluri, nici bani de ajuns, cei mai mulți am fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începînd cu mobila și tablourile și sfîrșind cu antichitățile așezate în firidele adînci ale ferestruicilor - era în perfect acord
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
dintre acesta și Codruța. În schimb al doilea, Ioana-Iustin-Anton, se multiplică. Anton fiind și el căsătorit, se formează un nou triunghi, Ioana-Anton-Iulia. Anton își aduce metresa din provincie la București, unde o instalează într-o slujbă comodă și într-o locuință discretă și cochetă, o Ťgarsonierăť ce este un fel de aurită colivie a amorului lor clandestin. Cînd Ioana, de felul său o intelectuală cu frămîntări cronice de conștiință, se plictisește de viața de ibovnică rezervată în exclusivitate unui amant nu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]