1,902 matches
-
comunicării lui sunt: a. contextul social - identitatea, statutul social al interlocutorilor, relațiile dintre aceștia, scopurile comunicării, reprezentările și codurile socioculturale etc.; cadrul fizic al comunicării: locul și momentul enunțării; b. contextul psihologic - supozițiile, intențiile, opiniile, orizontul de așteptare al inter locutorilor; c. contextul lingvistic - referentul/realitatea la care se referă mesajul. Fiecare dintre aceste elemente ale situației de comunicare activează câte o funcție. FUNCȚIA EMOTIVĂ/EXPRESIVĂ/ REFLEXIVĂ denotă capacitatea emițătorului de a personaliza discursul, de a se exprima clar, logic, nuanțat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nolog cotidian: relatarea orală, povestirea, descrierea orală, conversația telefonică, dezbaterile spontane, urările, felicitările, toasturile, anecdotele etc. CARACTERISTICI: - este puternic individualizat, având o componentă afectivă accentuată; actul de co municare cotidiană reliefează gradul de instrucție, cultura, mediul socioprofesional, trăsături ale personalității locutorilor etc.; - ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad diferit, în funcție de factorii situației de comunicare (context, tip de conversație/text, temă, scop, realizare, 35 abilități interlocutive etc.). Calitățile particulare cel mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea, naturalețea și expresivitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
meditațiilor filozofice. În primul caz, perspectiva descriptivă a poetului este disimulată sub aparența unei viziuni nonfocalizate, chiar dacă, prin epitete calificative, prin topică afectivă se întrezărește percepția subiectivă „primară“. În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Act venețian) 1. sinonim neologic: cinstit - onest; a îndura - a suporta 2. Izolând interjecția de restul enunțului, primul semn al exclamării are rolul de a marca intonația ascendentă specifică. Semnul al doilea evidențiază sfârșitul enunțului exclamativ, reliefând implicarea afectivă a locutorului/conotând dezamăgirea, frustrarea. 3. Acest tânăr este fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor Proveditore); verbe la persoana a II a: ești, nai găsit etc.; pronume de persoana
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simbolizează ne garea a ceva ce este cunoscut. O variantă a ei este privirea în sus atunci când cel în cauză se pregătește să spună o minciună. Iar atunci când privește într-o parte, persoana respectivă caută să evite confruntarea cu inter locutorul. A te uita după cineva Dacă cele de mai sus sunt priviri prin care cineva evită confrun tarea, atunci cum sunt privirile prin care o persoană caută con fruntarea cu cineva dorit? Când privești pe cineva ca pe un posibil
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
opunem conceptualul simbolicului. Simbolurile și conceptele ne ajută să desemnăm elementele semnificative ale gîndirii organizate în discurs. Dar, cîtă vreme conceptul vi-zează să închidă elementul desemnat într-o accepțiune restrînsă, simbolul operează ca un generator de sens. Simbolul aprinde imaginația locutorului, în timp ce conceptul îi constrînge raționamentul. Simbolul te îndeamnă să gîn-dești, iar conceptul îți permite să gîndești. Desigur, se poate discuta despre diferențe calitative reperabile între tratamentele conceptuale ce rezervă diversele forme de gîn-dire. E fără dubii adevărat că conceptul științific
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea sub formă de aforisme. Din acest motiv, în Călcâiul cu săgeată, Iubito, mai adu-mi un măr și cu precădere Vorbește-mi, dominanta, așadar și finalitatea discursului liric sunt paideice. Incertul partener al locutorului este solicitat, practic, să interpreteze sensul moral al reflecțiilor sale sau, și mai frecvent, să îl asume fără șovăire: "curând vei înțelege/ ce vreau să spun/ izbit cu capul/ din zid în zid/ îți vei da seama/ că libertatea exterioară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca membru al opoziției... G. van der Linden a evaluat, prin intermediul chestionarelor, nivelul de adeziune a voluntarilor la acest discurs, cerându-le în același timp să-și justifice atitudinea. A constat astfel că atitudinile difereau mult în funcție de apartenența declarată a locutorului. Voluntarii cărora li s-a spus că vorbitorul era membru al Partidului Socialist, considerau discursul ca fiind bine construit, logic și bine argumentat. Ceilalți, cărora li s-a spus că oratorul era membru al opoziției, considerau discursul ca fiind sec
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și gusturile subiective. Studiile lui P. Marchand au arătat că, pentru ca un cetățean să se angajeze politic, trebuie să fie expus, în mod regulat, unui discurs total opus a ceea ce tocmai am descris. Discursul trebuie să fie heterocentrat, în care locutorul folosește rar persoana I, utilizează puține verbe ce exprimă judecata și aprecierea personală, concentrându-se pe un discurs descriptiv în care intervine puțin propria subiectivitate. În acest sens, astfel de emisiuni nu oferă telespectatorului acest gen de discurs și nu
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Streeter și Robert Krauss au dat să asculte unui de 61 de voluntari înregistrări cu indivizi de sex masculin care răspundeau la două întrebări într-un interviu. Participanții trebuiau să asculte fragmentele și apoi să evalueze diversele caracteristici ale eprsonalității locutorului, mai ales credibilitatea, fiabilitatea și calmul. În înregistrări experții au modificat timbrul vocii oratorului, făcându-l cu 20% mai acut sau mai grav. Au constatat că cu cât vocea era mai gravă, cu atât participanții declarau că oratorul este credibil
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
o stare a discuțiilor, definit de altfel drept o "valoare desuetă și suspectă". În concepția lui Lyotard, consensul, în maniera în care este înțeles de către Habermas, ca acord obținut prin intermediul dialogului, presupune validitatea povestirii de emancipare, precum și posibilitatea ca toți locutorii să ajungă la un acord în ceea ce privește regulile universal valabile pentru toate jocurile de limbaj. La fel ca și Rorty, Best și Kellner 122 consideră că în contrast atât cu Habermas, cât și cu Lyotard, există situații în care este bine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-o comunitate determinată"256, astfel încât ansamblul regulilor întemeiază discursul și în cadrul lor el capătă sens. 2) Discursul este orientat. Orice discurs este construit în funcție de un scop, se transformă în timp, stă sub semnul devenirii și este ghidat de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
raport cu situațiile de comunicare specifice, ceea ce presupune luarea în considerare a genurilor discursive și acționale și a comportamentelor non-verbale. 4) Discursul este interactiv. Chiar dacă nu toate formele de discurs sunt interactive, ele presupun o formă de schimb cu alți locutori, fie ei reali sau virtuali. Acest lucru nu înseamnă că interacțiunea orală, în speță conversația, ar reprezenta discursul prin excelență, ci doar că orice enunțare "presupune întotdeauna prezența unei alte instanțe de enunțare căreia i se adresează locutorul și prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu alți locutori, fie ei reali sau virtuali. Acest lucru nu înseamnă că interacțiunea orală, în speță conversația, ar reprezenta discursul prin excelență, ci doar că orice enunțare "presupune întotdeauna prezența unei alte instanțe de enunțare căreia i se adresează locutorul și prin raportare la care își construiește propriul discurs"257. 5) Discursul este contextualizat. Chiar dacă este un truism a afirma că "nu există discurs în afara unui context", contextul nu trebuie înțeles în termenii unui cadru sau ai unui decor, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
operă. Dacă aceasta din urmă este un lucru încheiat, o marfă definitivată, scriitura, în schimb, produce desfătare, fiind sortită să rămână neîncheiată, mereu în formare. Ea excede vorbirea și devine un suplement care se înscrie într-un alt raport al locutorului cu inconștientul. Să concludem cu Barthes, înaintea lui Derrida! că vorbirea este întotdeauna în urma scriiturii. Dacă în lucrările anterioare se favorizează una dintre noțiunile de text, scriitură sau literatură, în Lecția inaugurală a Catedrei de Semiologie literară de la Collège de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dovedit a fi mai mult decât salutară. Iată un pasaj edificator din raportul prezentat în martie 1921: „(...) terenul din Piața Mică, nefiind împrejmuit, este un veritabil focar de infecție, dăunător sănătății publice. Aici staționează în permanență, zi și noapte, căruțele locutorilor ce vin în oraș, producându-se băltoace de urină și mormane de bălegar, iar locutorii din vecinătate depozitează în timpul nopții gunoaiele din curțile lor”. Șapte ani mai târziu, antreprenorul Paveglio Santo a demarat lucrările de amenajare a pieței aflată la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
martie 1921: „(...) terenul din Piața Mică, nefiind împrejmuit, este un veritabil focar de infecție, dăunător sănătății publice. Aici staționează în permanență, zi și noapte, căruțele locutorilor ce vin în oraș, producându-se băltoace de urină și mormane de bălegar, iar locutorii din vecinătate depozitează în timpul nopții gunoaiele din curțile lor”. Șapte ani mai târziu, antreprenorul Paveglio Santo a demarat lucrările de amenajare a pieței aflată la intersecția străzilor BacăuOcna cu I. S. Sturza. În jurul rondului din această intersecție a fost construit
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fără îndoială". Acest articol vine ca un răspuns necesar peste articolul ce apăruse în ziua de 11 ianuarie 1990, analizat în capitolul dedicat discursului justificativ. Cum spuneam în deschiderea prezentului subcapitol, discursul de prezentare este singurul în care jurnaliștii și locutorii (clerici, instituția BOR) au aceeași direcție discursivă. Deseori jurnaliștii lasă să se vadă în umbra condeiului chiar și impresionarea sinelui față de cazurile sau aspectele prezentate. Așa este și cazul redactorului Loreta Budin și al fotografei Codruța Dragotescu care au realizat
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pregătește să urce pe Golgota, se găsesc unii și alții, și tocmai între slujitorii săi, care să-i joace iarăși cămașa la sorți...". Conflictul pare a se fi încheiat, însă discursul media pe acest subiect va lua variate forme, variați locutori. În același număr al cotidianului Adevărul, un titlu mare anunța că la Cluj ostilitățile au încetat: "Ortodocșii și greco-catolicii se roagă, la câteva străzi distanță, aceluiași Dumnezeu"119. În articolul citat, Răzvan Mitroi consemna: După regretatele evenimente de la Cluj din
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cum poate să-L iubească?"(Ioan IV, 20-21). Din această pricină consider că o persoană nu se poate afla în comuniune prin intermediul messengerului sau al telefonului, ci pur și simplu într-o discuție mediată tehnic, tehnică ce dă posibilitatea fie locutorului, fie interlocutorului să creeze o falsă identitate, de multe ori anonimă și străină de problema abordată conversațional. Tehnica poate determina o amputare a sensului discuțiilor dintre oameni. Cei antrenați într-o conversație mediată tehnic nu pot comunica în ansamblul ei
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
la origine, sensul de asemănare (în limba latină imago; în slavă ikona sau obraz) și poate avea mai multe înțelesuri: imagine, reprezentare, chip, portret. Vorbind despre discurs, imaginea ca reprezentare văzută, nu cea imaginată (imaginară), a fost și rămâne întâiul locutor. Susțin acest aspect de prim locutor al imaginii prin aceea că orice este vizibil transmite un mesaj, se află într-un anumit context, temporal și spațial și este supus interpretării. Mesajul transmis de imagine aduce cu sine în discuție imaginarul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
limba latină imago; în slavă ikona sau obraz) și poate avea mai multe înțelesuri: imagine, reprezentare, chip, portret. Vorbind despre discurs, imaginea ca reprezentare văzută, nu cea imaginată (imaginară), a fost și rămâne întâiul locutor. Susțin acest aspect de prim locutor al imaginii prin aceea că orice este vizibil transmite un mesaj, se află într-un anumit context, temporal și spațial și este supus interpretării. Mesajul transmis de imagine aduce cu sine în discuție imaginarul ca aparținând interlocutorului, celui ce primește
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cler și credincioși să existe. Deși destul de sinuos, drumul către un discurs religios recuperat și recuperant este presărat cu multe impedimente ce țin de imaginea unei lumi cu tendințe desacralizante în care va exista mereu o luptă în fiecare dintre locutori, imaginea, în general, oferind un plus în imaginarul religios subiectiv, un minus în imaginarul colectiv (abundența de imagini cu tentă sexuală). Toate acestea se petrec în degringolada secularizării, considerată prima caracteristică a modernității. "Ca parte a modernității occidentale, secularizarea are
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
și noi. Din perspectiva lui D. Sperber și D. Wilson (1978), vom înțelege (1) și (2) doar plecînd de la presupunerea că ei vor să exprime ceva în legătură cu enunțul lor mai degrabă decît prin intermediul acestuia: "reiese [de aici] o atitudine a locutorilor față de enunțul lor" (1978, p. 403). Astfel, ironia se apropie de metalimbaj; B. Basire (1985) notează: Cu alte cuvinte, enunțurile ironice nu sînt "folosite", ci doar "menționate", avînd în vedere că spun ceva în legătură cu expresia însăși, nu cu referentul expresiei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
interpretate "ca menționări cu caracter de ecou: ecou mai mult sau mai puțin îndepărtat al gîndurilor sau al vorbelor, reale sau imaginare, atribuite sau nu unor anumiți indivizi" (1978, p. 408). Este și cazul exemplului propus: spusele atribuite unui alt locutor (desemnat, în cazul nostru, prin pronumele SE) se constituie în ținta privilegiată a acestei atitudini ironice față de enunț. Teoria ironiilor ca menționări permite înțelegerea existenței unor afinități dintre ironie și parodie: atunci cînd vorbitorul vrea să spună ceva despre enunț
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]