247 matches
-
o îndeamnă pe Dolores Toma să creadă că situarea în peisaj era de tipul „imersiunii” (op. cit., p. 33). O dovadă putem afla în rândurile lui Del Chiaro: „[...] în mijlocul ei [al grădinii - n.m., D.H.M.], Domnul Constantin Brâncoveanu a clădit o frumoasă loggia pentru a prânzi acolo și a se odihni după prânz în timpul verii, în parfumul florilor diferite, așezate împrejur în straturi” (loc. cit.). 132. Vezi Marie Thérèse Lorcin, „Le «Livre de Trois Vertusț et le «sermo ad statusț”, în L.Dulac
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fortăreață și care nu este deschisă publicului larg. Deși aceste obiective se bucură cel mai mult de prezența turiștilor, totuși nobila Piazza dei Signori reprezintă centrul și inima Veronei. Aici găsim Palazzo del Comune, Palazzo della Prefettura, Palazzo del Capitanio, Loggia del Consiglio sau Domus Nova. Ana-Maria Grad v Info turism v Concurs de schi În perioada 12-13 martie, firma timișoreană „World Media Trans” S.R.L. și cabana „Cerbul” organizează concursul de schi (slalom uriaș) Cupa Cerbul - Muntele Mic, deschis tuturor amatorilor
Agenda2005-10-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283468_a_284797]
-
etaj, se află o loggie cu cinci ochiuri și coloane de piatră sculptată, având deasupra trei ogive, tot sculptate. Proiectul prevedea ca în ogiva centrală să fie amplasat un ceas cu cadranul transparent. Clădirea a fost văruită în roz-bombon, iar loggia era roșie; Gara Iași se afla în contrast cu zona verde (șesul Bahluiului) în care a fost ridicată, scriitorul Ion Mitican asemănând-o cu ""o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite"". Clădirea gării a adăpostit și sediul firmei constructoare: Lemberg-Czernowitz-Jassy
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
patru fețe) având în vârf o fleșă maramureșeană de peste 10 metri înălțime cu o stea roșie cu cinci colțuri (asemănătoare cu cea de la Kremlin). Pentru a susține turnul cu o greutate de 149 tone s-au construit noi reazeme în locul loggiei de inspirație venețiană, iar în pod s-au turnat patru grinzi imense (de 0,70 x 1,40 m) din beton armat, toate aceste elemente de susținere fiind sprijinite pe zidurile vechi. Acel turn destinat a rupe monotonia fațadei lungi
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
prăbușească peste holul central. Lucrările de reparații au fost începute la doi ani după seism, dar au stagnat mulți ani din cauza lipsei de fonduri. S-au acoperit două peroane de călători. Turnul cu ceas a fost demolat în câteva săptămâni, loggia fiind restaurată cu migală, detaliu cu detaliu. La 16 februarie 1980 s-a inaugurat Gara Iași-Nord, clădire care urma să fie folosită pentru trenurile locale de pe liniile Pașcani, Hârlău sau Dorohoi. Apoi, la 21 decembrie 1981, s-a pus în
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
de climatizare (la vilele din orașe și de pe Litoral) x x - - - - - - 1.13. Încălzire centrală 3) x x - - - - - - 1.14. Încălzire centrală sau cu sobe de teracota 3) - - x x x - - - 1.15. Unitățile nou-construite vor dispune de balcoane sau loggii x x x - - x - - 1.16. Oficiu cameristă (unu pen- tru maximum 20 de camere) x x x x x x x x 1.17. Numărul maxim de paturi într-o cameră 2 2 2 3 4 2 3 4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/112108_a_113437]
-
piața se întinde luminoasă și deschisă. Călătorii se îndreaptă spre intrarea laterală a clădirii în formă triunghiulară, duc cufere pe umăr și în mâini, ies tacticoși, în timp ce umbrele se fac mai scurte. În fața intrării principale și a turnurilor încununate cu loggii deschise stau birjele, înșirate de-a lungul spațiului acoperit sub ferestrele arcuite, și acolo își lăsase Herr Leo Schachter, directorul general al Bumbăcăriei, landoul său să aștepte ca să-l ia pe tata-mare de pe peron. În primele zile după sosirea lui
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
elemente arhitectonice deschise, pe ambele fațade. Pentru orice componentă care trebuia modificată sau înlocuită, pentru că se deteriorase, sursele constante de inspirație au fost arhitectura veche românească și cea venețiană, înrudită și ea de la început cu arhitectura palatului, spre exemplu prin loggia lui dinspre lac. Astfel dubla galerie cu coloane de la Vila d^Elchingen a fost făcută după modelul mănăstirii Comana, iar scara care duce la cerdacul din curte, după scările de la Mănăstirea Hurez. Tot astfel, pridvorul și turla cu luminator a
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
vechiul palat brâncovenesc din București, care a devenit centrul grădinii de trandafiri. Pe de altă parte însă, modelul dublei colonade de la Vila d^Elchingen se regăsește la Pescheria ( Noua Piață de pește) din Veneția, creația aceluiași arhitect Rupolo, iar ușile loggiei sunt inspirate de vechi modele de la portalul din San Marco, grilajul de fier forjat fiind lucrat în atelierele lui Umberto Belloto, sub îndrumarea lui Domenico Rupolo. Stofele și mătăsurile pentru interioare erau alese de Martha Bibescu tot din ateliere venețiene
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Peter Nadas și Richard Ford, comentarii de Antoine Compagnon, Ilina Gregori și Mirel Bănică, pagini autobiografice de Maria Banuș, Ion Vianu sau Geo Șerban. Cronicarului i-a atras atenția în mod special articolul De ce Berlusconi? al lui Ernesto Galli della Loggia, editorialist al ziarului italian „Corriere della sera". Textul este o analiză a situației politice din peninsulă, mergând, în căutarea cauzelor, până în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Transcriem câteva dintre subtitlurile articolului: Cauzele dezintegrării regimului politic (a. Imposibilitatea unei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]
-
arid, nimic plicticos, fiindcă informația, în general cunoscută, are parte de interpretări noi, uneori sclipitoare sub condeiul unor specialiști care știu să scrie atrăgător. Ei se numesc Benjamin Lahusen (Carl Schmitt și justificarea asasinării oamenilor lui Rohm), Ernesto Galli della Loggia (Marșul asupra Romei. Preluarea puterii de către Mussolini și geneza fascismului italian), Jacques Rupnik, politolog francez de origine cehă, ce analizează pertinent evenimentele ce au dus la căderea comunismului în 1989, inclusiv „triplul paradox" al loviturii de stat din România. Tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
de piatră, astfel încît înălțimea ei era, pentru un parter, impunătoare. Avea patru ferestre mari la stradă, împodobite fiecare cu câte un mic fronton grec de piatră. Locuința poseda două intrări, pe dreapta și pe stânga, întocmind fiecare câte o loggia pe coloane ionice, la care urcai pe câte o scară cu balustradă de piatră. Acoperișul era de olane, restul pereților - albi, gardul - dintr-un grilaj rar de fier (un cancello sever, neînflorit), iar porțiunea de trotuar, printr-o excepție, era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numele nemțesc, era român curat, dintr-o familie răzășească, și bănuia a se trage dintr-un ostaș al lui Ștefan cel Mare poreclit astfel ori poate de origine străină. Hergot profesa medicina infantilă și trăia în casa albă cu două loggia, împreună cu soră-sa, ceva mai tânără, Erminia, celibatară ca și el. O altă soră, Paulina, se căsătorise cu Conțescu. Erminia fusese cu un sfert de secol în urmă obiectul unei iubiri mistice din partea lui Ioanide, care apoi, instabil, o uitase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
promiseseși că... — Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar atunci, cum se putea ca un om să se simtă trist și bucuros în același timp? Și bucuros, da, căci era fericit pentru că o revăzuse și pentru că o lăsase apoi să scape încă o dată. PARTEA A DOUA 1 Din loggia de la al doilea etaj al vechiului palat al lui Constantin, Flavius Etius și Tonantius Fereolus, prefectul Galiilor, observau doar aparent interesați evoluțiile centuriilor care se antrenau făcând manevre în marile suprafețe rectangulare acoperite cu iarbă din curtea de dedesubt. Niciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
faptului că generalul îl primise în haine civile. în realitate, Etius acum aproape că nu-i mai dădea atenție, întrucât era cu gândul în altă parte. Totuși, nu se hotăra să întoarcă spatele splendidului peisaj ce putea fi admirat din loggia. Contempla gânditor norii mari și albi ce străbăteau fără grabă azuriul pastelat al cerului din Narbonense sau, privind spre miazănoapte, dincolo de zidurile și de turnurile înconjurătoare ale palatului, observa întrețeserea compactă de acoperișuri ale caselor foarte îngrijite din Arelate, întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
porni să bată cu putere. — Satul! spuse Emerentianus întorcându-se spre Cilonus. Pare a fi un incendiu! — Sus! strigă Hippolita. Pe terasă! Traversând din nou tricliniul, țâșni prin coridor și, de acolo, pe o scară largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui cea mai apropiată, se prăbușise în interiorul zidurilor înconjurătoare, iar bârne incandescente se legănau și cădeau într-o masă de praf și scântei; și din pars dominica se ridicau flăcări înalte și vălătuci de fum. Aripa în care se găsea loggia de la care, doar puțin mai devreme privise, împreună cu oaspeții săi, incendiul din sat, se prăbuși cu un tunet chiar sub ochii ei. Prădătorii ce intraseră primii în villa deschiseseră poarta de la curte tovarășilor lor din afară, iar acum, în perimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aruncând o ultimă privire tavanului boltit și zugrăvit, întruchipând drumul lui vodă făcut cu nouă ani în urmă la Adrianopol, spătarul își conduse nepoata într-o trecere intermediară dând înspre galeria care unea cerdacul de deasupra intrării de la răsărit cu loggia dinspre apus ce dădea spre lac. — O clipă, se scuză doamna Stanca, aș vrea să mai văd o dată lacul și lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întinzi mâna. Aci însă mirajul este adevărat, Doamne, minunat sunt ridicate zidirile acestea”. Ștefan nu se sătura, privea când în apă, când spre clădirea adevărată; petele de umbră ale spațiilor deschise păreau și mai negre în contrast cu albul coloanelor învârtite ale loggiei și ale celor două foișoare. — După Paște, când s-o retrage doamna cu curtea la Târgoviște, o să rămân aci cu Măriuța mea, îi comunică el intendentului, făcându-i semn că poate să pornească vâslitul înapoi. — O fi crescut domnița de când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
duce spre civilizație, trebuia să trec prin satul țigănesc, conceput ca peste tot, câteva rânduri de corturi din țoale, după ele palatele vopsite prăzuliu, citron, frez, fără nici o fereastră spre partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru a o pedepsi puțin pentru tupeul de a fi scris Un experiment florentin. Dar, la Începutul lui mai, se Înduplecă și se duse la Roma. Constance locuia singură Într-un apartament de la etajul al patrulea, cu intrare personală către loggia de sticlă de pe acoperiș, căreia Îi spunea „salonul cu vedere spre cer“. În acest adăpost Însorit, decorat cu plante și umbrit de tulpini lungi de iederă, Îi oferi ceai și Îi ascultă Înțelegătoare neliniștile referitoare la mersul romanului. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în inginerie al unei republici islamice. În copia de mărimea unei pagini de carte, nu regăsi scuturile gravate ale cuceritorilor și nici pliurile din mantiile infantelor. Dar Godun păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între gheare un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub arcadele loggiei albe, care strălucește în lumina necruțătoare și pe sub care se vede pustiul unui cer sec de deasupra nisipurilor. Învăță chiar atunci, pe loc, că în lumi ca aceea culorile erau vii precum sângele proaspăt curs. În tablou, regăsi aceeași amiază
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu pricepea ce să facă: Eleonor îi dispăruse din ochi și el însuși era un intrus între scuturi și coifuri, între prăzi de război și care de luptă, însă observă de îndată că dincolo de figurile din prim-plan și de loggia cunoscută, pe care o încălzea soarele, nu era nimic. Sub arcade, acolo unde cerul părea că se leagă cu podișul fierbinte, era marginea lumii și decorul tot se vărsa în vid. „Pe toți sfinții, nu-i nici cât o insulă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]