398 matches
-
și au o forță de convingere căreia ne putem cu greu sustrage. Este, mai întâi, poziția autorilor care cred că opera de tinerețe reprezintă contribuția cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cea mai constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
I“ și „Wittgenstein II“. Mi se pare interesant de observat că, referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am fost în stare să-l
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
va trebui să distingem între semnificația unui nume și purtătorul lui.42 Iar posibilitatea de a preciza într-un mod satisfăcător semnificația unor cuvinte nu reprezintă o justificare pentru a vorbi în general de „semnificația cuvintelor“, așa cum obișnuiesc să facă logicienii. „Există multe cazuri în care pot spune că un cuvânt este folosit în câteva sensuri și pot să dau o definiție. Dând o definiție pot doar să vă dau o folosire a cuvântului în termenii altor cuvinte, ale căror folosiri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ajuns să vadă lucrurile în acest fel, preocupări ca aceea de a identifica o „formă generală a propoziției“ își vor pierde orice putere de atracție. Pe măsură ce se desprinde de supozițiile și ideile călăuzitoare ale Tractatus-ului, Wittgenstein înclină să considere viziunea „logicianului“ asupra limbajului, acea viziune pe care o acceptase în mod neproblematic, drept o perspectivă idealizantă, care ipostaziază anumite trăsături și face abstracție de altele, cele care nu pot fi integrate în scheme simple. În Tractatus este acceptată în mod tacit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în filozofie dificultăți pe care nu le avem în viața curentă sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi noi fapte, de exemplu că apa este constituită din hidrogen și oxigen, în timp ce în filozofie noi cunoaștem de la început toate faptele de care avem nevoie.26 2. În ce constă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea raporturilor lor intelectuale și personale putem distinge în mod schematic trei perioade: o primă perioadă, foarte scurtă, în care Wittgenstein a fost discipolul și colaboratorul logicianului Russell, precum și prietenul său apropiat, o a doua perioadă, în care producerea manuscrisului Tractatus-ului și reacția lui Russell față de acest manuscris vor conduce la o delimitare clară a pozițiilor, și a treia perioadă, perioada ce urmează întâlnirilor lor din 1919
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul rând pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe Russell ca logician. Dar deja în perioada discuțiilor lor asupra Tractatus-ului i-a fost clar cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rămas însă o enigmă. În autobiografia intelectuală, pe care a publicat o după moartea lui Wittgenstein și după apariția Cercetărilor, Russell nu-și ascunde nedumerirea că Wittgenstein a putut să nesocotească cea mai de seamă dintre înzestrările sale, talentul de logician. Pe Russell îl surprindea nu numai că nu a găsit nimic interesant în Cercetări (ceea ce se spune aici afirmativ i s-a părut banal, remarcile critice neîntemeiate), ci și interesul pe care l-a stârnit această lucrare în lumea filozofică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
politice sunt dependente de o Întreagă „arhivă” comunicațională, respectiv de intervențiile publice pe care actorul politic le-a cumulat În timp, fie că sunt rezultatul inițiativelor proprii, fie că se datorează Însușirii experienței politice ale comunității, socio-umane, de exemplu, de logicianul ieșean Petru Ioan - propunem un model relațional al acțiunii politice, prin antrenarea a șase variabile, care reprezintă tot atâtea coordonate pentru descifrarea discursului politic. De altfel și Shannon și Weaver propuneau În 1949, dar dintr-o altă perspectivă, comportamentalistă, tot
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
inclus Pisicile sunt muritoare, deci Socrate este o pisică și are patru labe, la fel ca un cîine care, prin urmare este și el o pisică de fapt "pe la două după-amiaza, oare ce făcea Socrate?"... Între silo gismul aiuritor al Logicianului lui Ionesco și silogismele amărăciunii lui Cioran, ar fi, poate, un loc și pentru pisica lui Schrödinger, metaforă a paradoxului perfect, imagine a neputinței realului (cel puțin a realului care ne e accesibil prin simțuri) și a atotputerniciei limbajului și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reținem importanța acordată de acest medic și mistic renascentist viziunii imaginale prin evestrum (o sincronicitate ce se manifestă prin străbaterea instantanee a distanțelor, fără intermediari, acceptată și de fizica actuală) și prin gnoză (cunoașterea numită de moderni comprehensiune, iar de către logicieni, cunoașterea cu terțul inclus, cum propunea Ș. Lupașcu prin 1960, a tetradei care exclude sinteza hegeliană producătoare de moarte; tetrada este al patrulea termen, pe lângă teză, antiteză și mediatorul ce menține unitatea primelor două, adică coerența antagonismelor). Paracelsus a extins
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la mânăstirea Antim din București, apoi a fost preot în Banat, până la pensionare. El rămâne și un autor de literatură mai puțin cunoscut. La cei amintiți, sunt citați ca adepți ai ezoterismului, în materiale publicate on line, Anton Dumitriu (1905-1992), logician și filosof, Virgil Cândea, Florin Mihăescu, Roxana Cristina, Andrei Scrima și alții. Întrucât Guénon a tratat și problema satanismului (adoratori ai diavolului), nu-i putem ignora pe vrăjitorii și vrăjitoarele sau "magicienii negri", luciferienii și alții asemănători, care se autoprezintă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
simplu pentru acestea; dar se spune că familiarizarea sporește desconsiderarea, și toți suntem mai mult sau mai puțin familiarizați cu sistemul de numere reale. În momentele noastre de luciditate, foarte puțini dintre noi cred că axiomele particulare pe care câțiva logicieni le-au visat vor crea numerele; cei mai mulți cred că numerele reale există pur și simplu și că încercarea de a găsi un set frumos de axiome cărora să li se potrivească a fost un joc interesant, amuzant și important. Dar
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ani, prea proaspete în minte ca să ne putem amăgi că înțelegem tot ceea ce am dorit să facem în privința relațiilor dintre sistemul de numere discrete și linia continuă dorită ca model. Știm, din analiza nonstandard, dacă nu din altă parte, că logicienii pot crea postulate care pun și alte entități pe axa reală, dar până acum puțini dintre noi au dorit să parcurgă mai adânc această cale. Este corect să menționez doar că există unii matematicieni care se îndoiesc de existența sistemului
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
paradoxal, tot ceea ce puteau demonstra era că matematica este inconsistentă. Marea lucrare de logică abstractă a lui Gödel a avut un impact izbitor. Analizând mecanismul formal al descrierii lui Gödel pentru ceea ce se putea obține prin procedurile pas-cu-pas, strălucitul tânăr logician englez Alan Turing a identificat rezultatele unei astfel de proceduri funcțiile recursive generale cu rezultatele a ceea ce putea fi calculat, în general, pe o mașină. Așadar, cu această analiză și cu impactul pe care l-a avut asupra minților unor
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
matematică se transformau în discuții despre fundamentele matematicii. Sub impulsul unor probleme generate de una din cele mai originale inovații în matematica perioadei moderne teoria mulțimilor infinite a lui Cantor -, o puternică diversitate de opinii se dezvoltă printre matematicienii și logicienii de frunte ca bază legitimă pentru justificarea valabilității cunoștințelor matematice. Au apărut trei curente majore ale ideologiei care se luptă pentru supremație intuiționismul, logicismul și formalismul. Logicismul, formulat pentru prima dată de Frege și popularizat de Russell, a argumentat găsirea
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
supremație intuiționismul, logicismul și formalismul. Logicismul, formulat pentru prima dată de Frege și popularizat de Russell, a argumentat găsirea matematicii prin transparențele adevărului logic. A reieșit că adevărul logic nu este transparent, și acest program, care era mai degrabă favoritul logicienilor decât al matematicienilor, a eșuat. Intuiționismul, fondat și dezvoltat de către Brouwer, nega validitatea celor mai multe raționamente despre procesele infinite, clasice sau cantoriene. Dacă ar fi prosperat, ar fi făcut activitatea matematică în majoritatea domeniilor de o dificultate imposibilă. N-a prosperat
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că sunt analiști, iar despre ceilalți că sunt geometri, nimic nu-i împiedică pe unii să rămână analiști chiar și atunci când fac geometrie, în timp ce ceilalți rămân geometri chiar dacă se ocupă de Analiză pură. Natura însăși a spiritului lor îi face logicieni sau intuiționiști, și nu pot scăpa de asta când abordează un nou subiect. Nu este vorba nici de educația care a dezvoltat în ei una din cele două tendințe și a înăbușit-o pe cealaltă. Te naști matematician, nu devii
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
știe bine că el nu ne-a dat decât o prezentare generală: fapt este, însă, că nu a ezitat s-o publice; și probabil crede că a găsit, dacă nu o demonstrație riguroasă, cel puțin o oarecare certitudine morală. Un logician ar fi aruncat îngrozit un asemenea proiect, de fapt, nici nu ar fi fost nevoie să-l arunce, întrucât așa ceva nici măcar nu i-ar fi trecut prin minte. Dați-mi voie să mai compar doi oameni, care fac cinste științei
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mult să trateze problemele "prin analiză", celorlalți "prin geometrie". Primii sunt incapabili să "vadă în spațiu", pe ceilalți îi vor obosi calculele lungi și se vor încurca. Cele două feluri de gândire sunt necesare în mod egal pentru progresul științei; logicienii, ca și intuitivii, au făcut lucruri mărețe pe care ceilalți nu le-ar fi putut face. Cine ar îndrăzni să spună că ar fi dorit ca Weierstrass să nu fi scris niciodată, sau că ar fi preferat ca Riemann să
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
înclinație. De exemplu, Euclid a ridicat un eșafodaj savant căruia contemporanii săi nu-i puteau găsi vreun defect. În această vastă construcție, în care fiecare piesă se datorează totuși intuiției, putem recunoaște și astăzi, fără prea mare efort, opera unui logician. Nu mințile s-au schimbat, ci ideile; mințile intuitive au rămas aceleași; dar cititorii lor le-au cerut mai multe concesii. Care este rațiunea acestei evoluții? Nu este greu s-o descoperim. Că intuiția nu ne poate da nici rigoare
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
majoritate, prost definite; se credea că sunt cunoscute pentru că erau reprezentate cu simțul sau imaginația; dar aveam doar imaginea lor neșlefuită, și nu o idee precisă pe care să se fi putut baza raționamentul. Aici și-au unit mai întâi logicienii eforturile. La fel și pentru numărul incomensurabil. Ideea vagă a continuității, pe care o datorăm intuiției, s-a rezolvat printr-un sistem complicat de inegalități privind numerele întregi. Pe această cale, dificultățile provenind din trecerile la limită sau din considerarea
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mult mai interesantă decât cea a elementelor izolate, iar un naturalist, care nu a studiat niciodată un elefant altfel decât la microscop, ar putea crede că știe suficient de bine acest animal? Ei bine! Și în matematică există ceva asemănător. Logicianul descompune, ca să spunem așa, fiecare demonstrație într-un număr foarte mare de operațiuni elementare; după ce am fi examinat aceste operațiuni una câte una și am fi constatat că fiecare este corectă, am fi putut crede că am înțeles adevăratul sens
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]