1,634 matches
-
În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea morților suma tuturor destinelor umane, totalitatea Întâmplărilor efemere. De aceea se Înregistrează orice activitate, gând sau faptă generoasă, orice cotă trecută Într‑un registru, fiece firicel de pământ rămas pe o lopată sau undă care ar mișca din loc o cărămidă dintre dărâmături. Activitatea pe care tata o desfășura după război În cadrul Cadastrelor statului, unde se făceau noi măsurători de teren, care ulterior se Înregistrau În alte cadastre, normal, ca după orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i-ai pune niște meditatori, să lucreze cu el, să-i mai sistematizeze materia. Ei, aș, dădu a lehamite femeia din mână, bani dați în vânt, ce crezi că ăia de le zice meditatori îi poate băga în cap cu lopata? Dacă nu-i merge mintea, geaba! Seara se înfățișă la familia Alexe. Sună la ușă, așteptă mai mult decât de obicei. Îi deschise Alexe, nu părea a fi în apele lui, nu-i răspunse nici la salut și, culmea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știe să facă pluralul. Iamă cu tine pe geana ochilor tăi să văd mai bine. Știi, m-am așezat și eu în ultima bancă. Nu știam de ce!... Și l-am trimis pe mezin să dezghețe drumurile. I-am pus lopata în mână, i-am dat o palmă, o găleată cu lacrimi și... și am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt în ziua aceea. L-am îngropat cum a vrut el, lângă mare, cu trecerea aproape și nu i-am dat flori, doar lopata să trebăluiască și să dezghețe urme. Adio! Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta deschise ochii și Îi zâmbi. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de tot? Apucé céldarea cu amîndoué mîinile și-o duse. LÎngé coștireațé se opri sé se odihneascé. Auzi grohéitul, tropéitul și fleșcéitul. Geamétul și covițéitul. Lué un béț și-i trase vreo doué peste boț. Covițéi și mai tare. Lué lopată, Îi trase peste cap, pește spinare și copite, pîné se bégé cu capul În colț și técu. Ridicé céldarea sé-i toarne În treucé. Grohéi iaréși, Isi bégé botul, scuturé din cap și-l stropi. Puse céldarea jos și lué iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Îi trase peste cap, pește spinare și copite, pîné se bégé cu capul În colț și técu. Ridicé céldarea sé-i toarne În treucé. Grohéi iaréși, Isi bégé botul, scuturé din cap și-l stropi. Puse céldarea jos și lué iar lopată, Îi trase una peste boț. Se duse iar In colt. Ridicé iaréși céldarea. Umblă din colț În colț și grohéia. Își bégé iaréși botul. O lovi cu fundul céldérii. Se auzea fleoșcéitul din treucé și bolboroseala. Pe spate avea cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și scroafa poate sé umble prin tot grajdul. La Început s-a speriat cé scroafa o sé iasé și o sé-l ménînce, așa cum ménîncé scroafele copiii, dar pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și a mușcat și a aruncat paiele. Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé grohéie și a puféit și a mușcat și a aruncat paiele. Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru cé-i vine sé se așeze jos și sé se ținé cu mîinile de piept. Pe fereastră micé de la grajd se vedea afaré ograda și era foarte luminé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
continuă, ceva mai bătrâni, dar tot părinți, ceva mai pierduți, dar tot părinți, ceva mai morți, dar tot părinți, dacă și acum simțea în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adolescenți, uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul și varacula lângă picamer, maiul rezemat de compresor, crampoanele de cățărat pe stâlpii de electricitate alături de nacela telescopată prin comandă din cabina șoferului. Cu atâta invazie, Brăila devenise un șantier: hârtoape, gropi, panouri avertizoare, puncte de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dreptul stației Peco, simțind în nas mirosul vaporilor de benzină. Copertina din tablă ondulată care acoperă parțial incinta stă parcă să se prăbușească și să provoace o catastrofă. Totul e hîrbuit, plin de rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai mari revoluționari, că scopul lor în viață este să vîneze foști securiști și să dezgroape arhive secrete, nu sînt altceva decît niște lupi în blană de oaie. Dacă așa ai pus problema, e clar că l-ai luat cu lopata, că nu i-ai mai lăsat nici o șansă să se apere, l-ai ras cu fulgi cu tot, spuse Timișoara. — Să vezi numai ce ochi a făcut Angelina cînd a început să înțeleagă că de fapt toată beleaua i se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
găsim și să nu ne bată! Dorița, mai bărbătoasă, rămasă numai În cămașa lungă de finet, intra, cutremurându-se, În apă și aducea la mal ciobacul, o ambarcațiune șubredă, din lemn, pentru două persoane, cu o formă antihidrodinamică, cu două lopeți rudimentare și putrede pe post de vâsle, și după ce Va era așezat Într-un loc de maximă securitate iar Didița lega, nu se știe de ce dar așa erau regulile impuse de Mamaia, belciugul ambarcațiunii cu o sfoară groasă al cărui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vatra groasă, bunica ungea la modul generos două tăvi mari și negre, „tăvăli”, cu untură și așeza carnea fezandată și Împănată cu usturoi și slăninuță afumată pentru a umple după o anumită știință tăvile care erau trimise la cuptor cu lopata exact În locul curățat cu cociorva. Va, obosit după atâta zbenguială prin casă, care adesea Îi atrăgea din partea bunicii Ileana o frază În care era inclus și adjectivul „Împelițat” tradus de copil ca fiind ceva de rău care prevestea „perciuneala” și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Domnului, părinte Gherasim. Numai că vezi matale cât e de bicisnic, mai are o sâmbătă și se duce la deal după protosinghel. De trei ani nu am avut și noi mortul nostru; pe Luca cred că l-am îngropat cu tot cu lopată, de asta nu mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
parte a Ră teștilor, nu departe de Valea Măriei. De pe aceeași uliță l-am luat cu noi și pe Báholczer János. Baciu` Schimpf ne-a suit În carul lui tras de un cal și ne-a dat fiecăruia cîte o lopată, bucuros că are cine să-l ajute la săpat. Am trecut cele două poduri, iar sub dealul Cerhatului, am luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văzuserăm nici una. Moșul lui Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem noi coliba ca să putem locui ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oară sînge, mult sînge, sîngele altuia, nu al meu, cel din rănile de la genunchi după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din zgîrieturi, ci unul limpede ca focul, strălucitor, scurgîndu-se pe pămînt și În pămînt. Zoli se sprijinise În lopata Împlîntată În lut ca să se salte și să ne arate colibița, lunecase odată cu lopata pe care n-a apucat s-o lase la timp din mînă, iar un picior Îi scăpase Între spițele roții. Mai țin minte saltul disperat și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din zgîrieturi, ci unul limpede ca focul, strălucitor, scurgîndu-se pe pămînt și În pămînt. Zoli se sprijinise În lopata Împlîntată În lut ca să se salte și să ne arate colibița, lunecase odată cu lopata pe care n-a apucat s-o lase la timp din mînă, iar un picior Îi scăpase Între spițele roții. Mai țin minte saltul disperat și vaietul bătrînului Schimpf și-n rest, o spaimă cum n-a mai fost, cea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]