717 matches
-
scrie un asemenea reportaj, trebuie să ai o idee. De pildă, te poți ocupa de intrarea în metrou - locul întâlnirilor și despărțirilor între îndrăgostiți. Poți scrie despre oamenii care trăiesc o bună parte a zilei în subteran: florărese, vânzători de loz în plic, cerșetori, personaje bizare. O idee bună va salva un subiect aparent condamnat la banalitate. E suficient să vizualizezi stația de metrou ca un oraș în adâncul altui oraș (cu străzi, magazine, restaurante, post de poliție etc). Noutatea și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sunt Redman - „Omul Roșu”, întrupare arhetipală a răului, de la folclor până la comunism, fost prieten și rival în dragoste, delator din invidie, pactizantul cu diavolul, Varlaam -, adversarul anchetator brutal, violent, fanatic (ce va ajunge, în viziunea utopică a autorului, vânzător de loz în plic) și anonimul supraveghetor care își alcătuiește denunțurile către autorități sub forma unor scrisori (în materie de literaturizare a imbecilității suspicioase și invidioase, acestea constituie tot ce s-a scris mai expresiv în literatura română). Vocile nopții (1980) strămută
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Avem doi copii: un băiat de opt ani și o fetiță de cinci. Acum locuim în Saitama, în casa pe care am cumpărat-o acum șase ani. Da, când boomul era în maximă ascensiune... se mai întâmplă să tragi și lozul câștigător. Iau metroul de la linia Yūrakuchō. Dacă nu plouă, cobor la Sakuradamon și merg pe jos până la Kasumigaseki. Apoi iau metroul de la linia Hibiya până la stația Roppongi. Drumul îmi ia cam o oră și cincisprezece minute. Noi nu aveam ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și eu la Chitila, chiar sub podul C.F.R.-ului. Am introdus și eu aragazul în București, de se bucură societatea acum, chiar dacă le mai oprește câteodată gazul, că e rațiune și buteliile e cu înscriere și livrare cu pile, cu loz în plic sau cu mica publicitate, cine-ar fi crezut, ce-am vrut noi și ce-a ieșit, de-am ajuns la speculă de butelii. Am ținut și doi ani de zile gazeta de stradă, pe Lirei, pe colț, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la Paris. Sigur că, lucrînd Într-o casă de toleranță, poate că ardorile primare ale instinctului rămîneau acoperite prin fraternitatea dintre angajații firmei, ca și cum ar fi fost vorba de un tichet ori, cum mai bine nu se poate spune, de lozul de Crăciun. Însă toate astea sînt pură speculație. Să ne Întoarcem la momentul cînd se anunță căsătoria dintre Carax și protectoarea lui. Acum reapare și Jorge Aldaya pe harta acestei tulburi socoteli. Știm că ia legătura cu editorul lui Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de plumb. — Dumneata vorbești de parcă Bea ar fi un trofeu. Nu, de parcă ar fi o binecuvîntare, mă corectă Fermín. Uite cum stau lucrurile, Daniel. Destinul obișnuiește să stea la cotitură. Parcă-i un borfaș, o știoarfă sau un vînzător de lozuri: cele trei incarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el. Am dedicat restul drumului evaluării acestei perle filosoficești În timp ce Fermín Întreprindea Încă un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trage la sorți, iar întâietatea a fost caștigată de Astolfo. Ferrau, sarazinul, a cazut al doilea și Grandonio, al treilea. Apoi veneau Berlingheri, Otho, după aceștia însusi Carol Magnul și după vreo alți treizeci, furiosul Roland. Astolfo, care trăsese primul loz, era un cavaler frumos, viteaz și bogat. Dar, fie că era cam distrat, fie din lipsă de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
eu cred că stai cum nu se poate mai prost cu Jack. Stai să ghicesc: ai făcut ceva nasol, care o să-l supere pe Jack, te-ai speriat și-ai crezut că poți să te dai viteaz. Aveai nevoie de loz și-ai dat lovitura la Sun-Fax. Corect? Acum Scoppettone transpira din greu - îi curgeau broboane de sudoare pe față. Upshaw spuse: Știi ce altceva mai cred eu? O singură ciupeală n-ar fi fost de-ajuns. Cred că mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iubire ușor... sărutul coboară spre gît. Ce lene, mă-ntind și ce bine alunec în somn. și ce vis... E dorul de tine, iubire, sau ploaia aceasta ți-a scris? învață-mă să pot Nu îți cer nimic viața-i loz în plic tras mereu ca necâștigător spune-mi fără mine spune că ți-e bine nu contează cât îmi e de dor doar atâta tot învață-mă să pot să trăiesc de-acuma fără tine La ceasul depărtărilor târzii când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fiecărui muritor). Și după cum spuneam, fiecare popor sau grup de popoare, au luat de pe taraba deschisă în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi, de numitul Isus Hristos, făcător de minuni amator, ceea ce a crezut că le place. Noi, ca de obicei, am tras lozul cel mai prost, numit ortodoxie. Cred că ortodoxia este blestemul nostru, de care nu vom scăpa în veac. Ca să mă contraziceți, vă rog numiți-mi măcar o țară ortodoxă, care să fie tot atât de ordonată și dezvoltată ca o țară catolică
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vechiul meu prieten, nenea Iancu Caragiale, care mi-a făcut complice cu ochiul și mi-a șoptit: „Bravos, națiune! Scrie mai departe fiindcă oricum, tot ce scrii este pentru regimul Băsescu, exact ca frecția Diana, la bătrânul picior de lemn”... Lozul „Mai trage odată!” Ieri au fost din nou alegeri generale în Moldova de peste Prut. Cred că la ei, alegerile acestea sunt un fel de loz din acela pe care scria, „Mai trage odată” și văd că de vreo trei ani
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ce scrii este pentru regimul Băsescu, exact ca frecția Diana, la bătrânul picior de lemn”... Lozul „Mai trage odată!” Ieri au fost din nou alegeri generale în Moldova de peste Prut. Cred că la ei, alegerile acestea sunt un fel de loz din acela pe care scria, „Mai trage odată” și văd că de vreo trei ani, tot trag săracii moldoveni la lozuri și nu mai ajung la un liman. După cei trei ani, de când tot bat drumul la urne, nici măcar nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost din nou alegeri generale în Moldova de peste Prut. Cred că la ei, alegerile acestea sunt un fel de loz din acela pe care scria, „Mai trage odată” și văd că de vreo trei ani, tot trag săracii moldoveni la lozuri și nu mai ajung la un liman. După cei trei ani, de când tot bat drumul la urne, nici măcar nu au reușit să aleagă președintele țării. Grea treabă pentru o țară, așa de mare care are o populație acum cam cât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mișcate de instalația de aer condiționat - doar să nu înceapă copilul să plângă, fiindcă atunci chiar n-aș fi știut ce să-i fac, aș fi fugit în bucătărie să mistui cu fumuri scurte o țigară.) Eram potențialul câștigător al lozului cel mare la șase din patruș’ nouă, acum, la mai mult de jumătate dintr-o viață de jucător, când nici nu jucasem o variantă complicată, ca pensionarul din fața mea care a aruncat râzând ferice din dinții îmbrăcați un milion. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
venirea la putere a funestului de Gaulle, m-am retras și m-am dus să locuiesc În Franța. Îmi făcusem cunoștințe bune la Alger și am pus pe roate o firmă de import-export la Marsilia. De data aceea am ales lozul câștigător, cred eu, dat fiind că acum trăiesc din rentă și pot să mă ocup de hobby-ul meu - așa se zice azi, nu? Iar În ultimii ani am așternut pe hârtie rezultatele cercetărilor mele. Iată...” Scoase dintr-o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strănutat prima dată. La lift mă întâlnesc cu vecina și în loc să o salut cuviincios, dau drumul la două strănuturi care evadează din fosele nazale, pulverizând aerul din jur. - Să fii sănătos, vecine, și noroc pe ziua de azi! Trage un loz sau joacă la LOTO, poate câștigi ceva. Nu apuc să-i mulțumesc de urare și alte trei strănuturi țâșnesc automat, încât am simțit că oasele corpului s-au desfăcut din toate încheieturile. De abia la parter reușesc să-i mulțumesc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a balegă proaspătă, a mititei. Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta, sunând în disperare din clopoțelul său, printre căruțe și Pobede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
demeuré pétrifié, înțelegând pericolul la care aș fi fost expus dacă ajungeam la vreme și cruzimea destinului care, dintre noi toți ce ne aflam pe acolo, își alesese victimele, amestecând întâmplarea și fatalitatea la fel ca atunci când extragi din urnă lozurile câștigătoare. O parte a clădirii era dărâmată, iar suflul exploziei, spărgând geamurile, îi rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față, un ochi i se scursese și, cu găvanul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mic cadou și, ridicîndu-și fața ca să se uite chiorîș, dădu cu ochii de Arminda prefăcută În locatară a hotelului de curînd Întoarsă dintr-un voiaj, se uită mai bine la ea, acum se prefăcu Într-un cerșetor care a tras lozul cel mare și Încă n-a avut timp să-și cumpere un costum nou, dar care se grăbește să se instaleze Într-un hotel de lux, cu niște geamantane grozave din piele de porc. CÎt despre Susan, se uita mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca singura modalitate sigură de a mă realiza. A robit pe pământ străin, s-a străduit și în cele din urmă a izbutit în condiții foarte grele din acele timpuri să mă scoată la lumină. Ajuns la liman, am câștigat lozul cel mare al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a permis să încheg o familie fericită care mi-a fost scut împotriva răutății vremurilor și a oamenilor. O altă mare minune a fost aceea că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a Îmbogățit niciodată. Avea doi copii. Și-a trimis fiul mai mare la universitate, plătindu-i toate cărțile și toate dicționarele pe care acesta le voia. Fata, presupun, a rămas acasă, acceptînd ca fratele ei să aibă parte de lozul cel mare. CÎnd eram noi mici, bunicul a venit Într-o zi la noi acasă cu un lampadar pe care-l lucrase chiar el. După ce a plecat, am fost trist cînd l-am auzit pe tata spunînd și repetînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se simțea puțin ciudat, lăsată pe dinafară. Nu erau decât doi negri În tot barul, destul de drăguți, dar amândoi erau prinși În conversații cu blonde minione și slabe. — Kitty, Încă nu mă cunoști, dar crede-mă pe cuvânt, ai tras lozul cel mare, zise Ted Îndrăzneț. — Oare? — În afară de casa din Malibu, mai am un apartament În Beverly Hills. — O zestre minunată! N-ai nici un scrin cu monede vechi ascuns pe undeva? Numai cu-atât te lauzi? Îl provocă ea. — Dacă ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ironiilor lor mușcătoare. Nu putea să nu se Întrebe dacă s-ar potrivi la fel de bine și-n pat. Cu siguranță. Era tânăr, mult mai tânăr decât Matthew. Matthew era bărbat, iar Ted era, prin comparație, un puști. Am tras deja lozul cel mare săptămâna asta, zise ea cu un aer misterios. Mă Îndoiesc că norocul ar putea lovi din nou. — Hmm, ai tras deja lozul cel mare săptămâna asta? Păi și unde e prințul? În definitiv, e sâmbătă seara. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tânăr decât Matthew. Matthew era bărbat, iar Ted era, prin comparație, un puști. Am tras deja lozul cel mare săptămâna asta, zise ea cu un aer misterios. Mă Îndoiesc că norocul ar putea lovi din nou. — Hmm, ai tras deja lozul cel mare săptămâna asta? Păi și unde e prințul? În definitiv, e sâmbătă seara. E prea ocupat, n-are timp de tine? — Ai și tu dreptate, zise ea cu un zâmbet forțat, care-i dădea de Înțeles că pusese punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vrei poți dormi În altă cameră. Apoi Îți schimbi biletul de avion... și mergem În Malibu. Privi În ochii lui verzi, strălucitori. Era atât de tentant... să plece Împreună În noapte, să mai râdă puțin Împreună. Poate că nu exista lozul cel mare sau poate că el era acela, alesul, nu Matthew. Ori poate că nu exista „alesul“, doar „următorul“. — Ted, Îmi placi. Dar ai apărut prea târziu. — Prostii. Îi năvăliră În minte gânduri și imagini care se succedau rapid. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]