339 matches
-
în paznic; glasul dintrodată îi răgușise. — Atunci cum facem, Ursake? Cred că ne retragem. Și eu aș spune tot așa, domnule doctor. Mai ales că aș cerceta grajdul și s-ar vedea numaidecât ce-a fost. Au părăsit curmătura cu luare-aminte; au lăsat în urma lor ca o poartă închisă. Începea să se molipsească de neliniște și vânătorul. După ce au urcat culmea și au prins a coborî spre casă, domnul Ionaș Popa a deschis lampa electrică. Aici, în Prelunci, nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
străbătut cam opt kilometri, dar au pornit cu mult mai înainte decât trebuia. Culi ducea cățelușa; domnul Ionaș Popa îl urma cu felinarul cu petrol, care lumina slab. Le era destul, ca să nu apuce greșit o altă potecă. Umblau cu luare-aminte, ca să nu tulbure pacea aceea a întunericului. Din când în când, o adiere de șuiet prin brazi, vestind înainte trecerea oamenilor. Când au ajuns la locul cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a priceput că poftește să-i mai poruncească ceva. Unde dorești să mă mai duc, maică? a întrebat el zâmbind. Cred că a venit vremea să mă duc. — Unde să te duci? s-a întors ea, privindu-l cu luare-aminte. N-avem nevoie să te duci nicăieri. Adevărat că, mâni, se deschide pentru mine o zi ca aceea; dar pentru ce-mi trebuie mie am pregătit pe Onu. Îl trimeți pe Onu? — Da? —Cu căruța? Întocmai așa, Culi. Fost-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin obișnuită, întru care s-a aflat și o odraslă de patricieni de la Veneția. Copila aceasta a stârnit mare răzmeriță în gineceu. Avea ochi verzi aprigi, minte ageră; lacrimile și tânguirile i-au contenit curând. A început a privi cu luare-aminte în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai văd mutra lui câzlar-aga și a acoliților săi. Pe lângă lipsa pe care o au, sunt și urâți. Soliman a privit-o cu luare-aminte, mirat de asemenea cutezare. Era pentru el o femeie nouă, cum nu mai văzuse. Ieșind din harem, i-a aruncat pe umăr basmaua de matasă. Când l-a primit, bărbatul a găsit în ea mai mult decât nădăjduia, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie să se pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir să nu se întoarcă singur. A poruncit părintele meu așa? Cu glasul său? — Așa a poruncit, cu însuși glasul strălucirii sale, se închină Rustem. Mustafa șahzadè privește cu luare-aminte pe dregător. Întreabă zâmbind: —La Istambul vremea e bună și liniștită? Aș putea să-ți spun că-i bună, șahzadè, răspunde vizirul, însă n-aș grăi adevărat dacă ți-aș spune asta. Știi că-mi ești drag și că vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
margine și-și ascultă bătăile inimii, pe care viziunea aceea o trezise din amorțeală. Apoi se uită în jur. Ceva îi atrase atenția. Pe piatra cenușie se vedea ceva alb... Cu o mână tremurândă ridică panglica Velundei. O privi cu luare-aminte. Recunoscu capetele: unul cu franjuri, celălalt tăiat drept. El tăiase capătul acela, fiindcă Velunda voia ca panglica să fie mai scurtă. Ridică ochii și o văzu îndepărtându-se, înveșmântată în tunica ei albă cu marginea purpurie. Părul îi strălucea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doi se îndepărtară de tabără și intrară în pădure; totul era verde, înflorit. Deasupra capetelor lor, păsările ciripeau; în apropiere se auzea și cântecul privighetorii, ce anunța apusul soarelui. Se așezară pe malul unui pârâu. — Ești schimbat - Valerius privea cu luare-aminte chipul fratelui său. Ești altfel. Pari... mai puternic, mai sigur pe tine, dar, mai ales, pari mai uman. Înainte erai prea rigid. — Ritul pe care l-am împlinit îți schimbă mintea și inima. Renaști... Mai bine zis, renaști ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea poate. Simpla proximitate poate face totul pentru mine. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a fost. Am fost nevoit să-l resuscitez, aruncând apă pe el. Zic „nevoit“, dar trebuie să mărturisesc că am folosit mai multă decât era nevoie. Am ieșit din pădure zguduiți și foarte înspăimântați și ne-am trezit cercetați cu luare-aminte de un bărbat înalt, drăguț, care îți lăsa cumva impresia că e mult mai în vârstă decât pare. Presupun că are vreo cincizeci de ani și de fapt se ține foarte bine, dar pare mai bătrân. Dacă nu e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Indiferent de gradul de cultură sau social profesional, omul-om nu iese din această condiție. Vezi relațiile comandanților Coasă sau Anisie, doar doi ofițeri care știu să câștige nu doar supunerea subordonaților, ci și simpatia, chiar dragostea lor. Parcurgând cu luare-aminte paginile cărții, cititorul obișnuit cu lectura poate sesiza cu ușurință normele după care omul de la sat sau de la oraș, cel neafectat de influențe nefaste, își ordonează viața și acțiunile. Mai cu seamă în momente grele și neprevăzute, acesta găsește - prin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În vacanță și că, În afară de truda pe care o depun eu ca să vă luminez, nici un alt profesor nu-și bate capul să țină lecții. De astăzi nu va mai suna nimeni clopoțelul; prin urmare, stați cuminți În bănci, ascultați cu luare-aminte, iar la sfârșit veniți să vă semnez carnetele cu ore În folosul comunității. S-a hotărât, la nivel de școală și de comună, să nu se renunțe la sistemul ăsta cu orele de muncă ale elevilor pe timpul vacanței. Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mine?” - și-i arătă fața de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu fuseseră crezute. Mitu Păcătosul și Necredinciosul se Întoarse către el cu tot cu Ied, Îl cercetă cu luare-aminte, clătină din cap cu bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și săpăturile după comori. Luni Întregi după Întâmplarea cu giganticul os, În locul cu pricina și-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare lucru nu Înțelegeau, dar se țineau deoparte și priveau cu luare-aminte la bucuria pe care căutătorii o strigau În gura mare când dădeau peste vreun amărât de ciob de oală din lut. Apoi Începură și ei să facă săpături cam pe unde babele și moșii satului Îi păcăleau că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și științific se exprimase gazda - pentru Însămânțările artificiale la bovine. În Vieru parcă intraseră o mie de draci: i se Înroșiseră obrajii, ochii Îi scăpărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lumina Ta cea Negrăită și Neamurgită, și de partea stării de stânga să mă izbăvesc, și în partea de-a dreapta, cu aleșii și cu sfinții Tăi, să mă învrednicesc. Amin! Nu este nevoie să zici jur, dar gândește-te cu luare-aminte, concentrează-te la ceea ce spui și rostește cuvintele din inimă și cu credință, îl povățuiește Îngerul. Rezultatul va veni de la sine. Vei resimți asta! Daa... Când babaca Galileu s-a ridicat, de pe locul unde abjurase, a și dat-o la-ntors
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată pentru bărbatul ei, zise aproape sec: ― Proastă treabă, nea Chirilă! Să fi fost mai cu luare-aminte, că știai ce poamă e feciorul arendașului! ― Mai proastă nici nu se poate, văd! recunoscu țăranul, uitîndu-se trist în ochii ei. Dacă ar ști omul dinainte ce-l paște, s-ar feri, dar așa... ― Te lăcomiși să slujești pe grecotei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se întîmple ceva în lipsa lor. Cei din satele vecine, care fuseseră ieri să întrebe despre călăreții albi, au venit și azi, aducând și alți tovarăși, ca la o șezătoare mare. Vorbeau despre aceleași necazuri, ca totdeauna, doar mai cu luare-aminte, ca și când s-ar feri să nu-i audă cineva. Nu se prea priveau în ochi fie de teamă să nu se vadă ce pâlpâie în ochii celorlalți sau să nu vadă ceilalți focul din ochii proprii. Pe toate fețele, însă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Maitreyi îmi făcea impresia că se joacă. Se ridică strîngîndu-și cărțile și luă în mână o floare. ― Le-am ales pe cele mai roșii, spuse ea, privind ciorchinele glicinii. Se pregătea să plece. ― Ia-le pe amândouă, îi atrăsei eu luarea-aminte, înfundîndu-mi tutun în pipă, ca să-i arăt cât de puțin țineam la florile ei. Se întoarse și o luă și pe cealaltă, îmi mulțumi pentru lecție și plecă. Dar se întoarse repede în ușă, zvârli o floare pe masa mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele și ușa, mai grea, a coridorului, ieșii în verandă. Nu mă încumetai să cobor în stradă, căci lumina felinarului era prea puternică. Fluierai din nou. ― Allan, Allan! mă auzii chemat din balcon. Îmi spunea întîia oară pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tacă. - Pentru că, continuă Adrian în șoaptă, în acest habitat, după cât știu, numai eu sânt poet. Cu alte cuvinte... Dar Orlando îl dădu prietenește la o parte și-și apropie urechea de ușă. Ascultă câteva clipe, apoi o deschise cu multă luare-aminte. Surprins de întunerecul și tăcerea din sală, făcu un pas și strigă: - II Comandante! Atunci se auzi, foarte încet, ca venind de departe, o orchestră, și în sală, în mai multe părți deodată, începură să pâlpâie lumini palide, parcă de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cuprinzător. Un astru cu raze ademenitoare întru tentativa cunoașterii. Deci dar, acest al șaselea volum din ciclul “Ce nu știm mdespre Iași” marchează finalul unui efort considerabil - de stidiu și de creație, în egală măsură - unul dintre cele ce merită luarea-aminte a cititorului. Tema principală a cărții acesteia, a șasea, este dată de un fenomen, mai puțin cunoscut marelui public în substanță, semnificație și efecte: închinarea (în fond supunerea) mănăstirilor creștin ortodoxe românești către “locurile sfinte”, adică călugărilor greci și celor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai simple lucruri și totul ni se părea o vrajă anume creată pentru noi. Acum eram pe culoar și priveam pomii înșirați pe drum care o rupeau la fugă înapoi. ― Uite, uite marea! i-am strigat Mihaelei ca să-i atrag luarea-aminte. ― Unde? Unde? ― Acolo! La stânga... Nu vezi? Ce frumoasă o! Era o bucată de argint viu culcată pe pământ, care într-o parte se făcea una cu cerul. Ea scurmă zarea cu privirile dar nu spunea nimic. ― Ce înseamnă asta, Aimée
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
adusese vorba de însurătoare, nici eu. Numai mama, când am rămas singur cu ea, mă întreabă discret, cu duioșie: ― E frumoasă? I-am arătat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Își puse ochelarii, o cercetă cu luare-aminte și o lumină de mulțumire i se ivi pe față. ― Mititica, e aproape o copilă! Exclamația mamei avu asupră-mi efectul unei mane cerești. Am sărutat-o de mai multe ori pe amândoi obrajii, apoi, înșfăcînd-o în brațe am făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]