2,054 matches
-
oglinda apei chipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele, greieri îi cântau din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune în povești de pe la noi, fiul mare-al babei Dochia, ciobănel la mândre oi. Care, ajuns pe
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1423585891.html [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
mai bun actor pentru rolul lui Ovidiu din filmul Marfa și banii, regia Cristi Puiu, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Salonic, iar în 2003, Uniunea Cineaștilor din România i-a acordat premiul pentru cel mai bun actor pentru rolul Luci din filmul Occident, regia Cristian Mungiu. Mihaela Sîrbu Mihaela Sîrbu a absolvit Secția Germană a Catedrei de Filologie din cadrul Universității București și Secția Actorie-Teatru din cadrul UNATC, continuată cu un doctorat în Studii Teatrale. Mihaela Sîrbu a fost actriță la Teatrul
Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism by http://www.zilesinopti.ro/articole/5922/cand-se-lasa-seara-peste-bucuresti-sau-metabolism [Corola-blog/BlogPost/98008_a_99300]
-
Ascultă-n liniște tăcerea Atât cât poți de mult, N-o întreba, nu îi răspunde, Ascult-o, și atât! Ascultă șoaptele nespuse Și vorbe nerostite, Când în tăcere te cufunzi Ca-n ape liniștite! Ascultă liniștea din stele Când blând lucesc în noapte, Cufundă-te-n tăcerea lor Ca-n ierburi aromate! Ascultă-n zori cum crește iarba Tăcută din pământ, Scăldată-n roua dimineții Din cer încet căzând! Ascultă vântul care tace Căci în tăcere se spun multe, Ca să-nțelegi
ASCULTĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1493151298.html [Corola-blog/BlogPost/374005_a_375334]
-
frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare cu lame de pumnal o casă sfârtecată de țurțuri și de săbii și promoroaca strânsă-ntr-un nechezat de cal zăpada nesfârșită lucește ca o salbă nici timpul nu mai este ce-a fost într-altă viață avem priviri pierdute în depărtarea albă și-n suflete antarctici de moarte și de gheață Referință Bibliografică: PASTEL ÎNGHEȚAT / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Pastel_inghetat_sorin_olariu_1327637896.html [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
singură avere:/ Să trăim sortiți pentru-a iubi!” (Sortiți pentru a iubi). Ceea ce e cu adevărat remarcabil. Că Alexandra Mihalache a descoperit „Taina unei taine” - este sigur: „În trena lunii visul se ascunse/ Când stele ard pe ramuri de dorinți,/ Lucesc în văi acorduri nepătrunse/ Iar norii se aștern în neputinți.// Se spulberă prin vălul de răcoare/ Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții în zenit.// Tulpini de dor se-nalță către soare,/ Luceferi de lumină
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
dată. Vremea când, copil fiind, alerga prin nisip spre apă ca s-o poată adulmeca, mirosi, gusta și mai ales, să o mângâie ca pe o ființă vie, nesfârșită ca întindere, tulburătoare și foarte limpede, cu reflexe divers colorate care luceau în bătaia razelor soarelui și a lunii. Copilul simte îmbrățișarea primului val dantelat de spumă care sărută țărmul. E atât de fascinat încât nu-i vine să mai plece de acolo. Dar niciodată nu a putut uita gustul sărat al
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Pe_curand_marian_malciu_1369404500.html [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
colorați, renii de piatră, erau pete de culoare în imensitatea de omăt ... nasul omului de zăpadă ... morcovul portocaliu. Stătea la fereastră cu nasul lipit de geam. Respirația caldă, aburea sticla rece. Pregătirile pentru Crăciun erau terminate, casa împodobită de sărbătoare, lucea de curățenie. Aroma de prăjituri, scorțișoară și vanilie umplea locuința. Sărbătorile de iarna erau preferatele ei, din copilărie. Adora să împodobească bradul, luminițele clipeau ca niște licurici, armonia anotimpului îmbinată cu colindele ... o atmosferă plină de vrajă ... Surorile ei erau
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Surprize_camelia_constantin_1340654830.html [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
în pace! Fă ce vrei cu mine, dar lasă-mi copilul! - De unde știi că e fata ta? Împărăteasa n-ar fi avut nici un copil dacă n-ar fi fost licoarea mea! - Ce tot vorbești? Trandafira văzu sub fruntea de popândău lucind o pereche de ochi ciudați, unul verde, celălalt albastru și îi șopti Vânătorului. - Ochii! În ei stă puterea vrăjitorului. Nici una, nici două, Stejărel asmuți câinii pe Pomorac și până ce acesta să apuce să își dea seama ce se petrece, câinii
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462949798.html [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
native, iar în momentul în care nu ai pe cineva să te încurajeze, și mă refer aici la părinți, ele se pot atrofia și pot chiar dispărea. Copilul, când mâzgălește ceva, de fapt, creează!” ... spunea profesorul, iar ochii elevilor săi luceau, visând...Toți simțeau că ascund în ei mari artiști, nedescoperiți încă. Casian privea, cu aceeași seriozitate imperturbabilă. Ce-o fi în suflețelul lui? mă gândeam. Simona era...într-o lumea a ei. N-ai fi avut nicio șansă s-o
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 by http://confluente.ro/Corina_lucia_costea_1400923412.html [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
timpului prezent...caut un ungher. În buzele clepsidrei reci... brusc mă risipesc Și simt cum aripi îngerești din umeri obosiți îmi cresc. Nesigur înapoi privesc spre marea nopții infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1459623906.html [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
-și crea el însuși culorile trebuitoare. În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „ În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ștefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială își lucește perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peștelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă își expun adânci sensuri filozofice. Așa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian. Alte câteva lucrări sunt semnate
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1482573793.html [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
boieroaica - nemăritată, încă tânără și frumoasă - începu să-l îndrăgească pe Nerun. Căuta mai tot timpul să-i fie prin preajmă, să-i dea mereu sfaturi, să-i mai ceară câte ceva, ba una, ba alta. Iar ochii ei începură să lucească ori de câte ori se uitau țintă la tânărul chipeș. Nerun observă aceste porniri în purtarea boieroaicei și începu să se îngrijoreze. La început se prefăcu că nu-și dă seama de intențiile sale. Nerun chiar își dorea să încheie cât mai repede
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1414299981.html [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
cernute-n hore de vise și împliniri peste neaua copilăriei zglobii, înfășate în lacrimile de bucurie ale Măicuții Domnului, ale Mamelor și Bunicilor noastre: „...Se bucur’ copiii/ Copiii și fetele,/ De dragul Mariei/ își piaptănă pletele,/ De dragul Mariei/ Și-a Mântuitorului/ Lucește pe ceruri/ O stea călătorului.”[1881] (Mihai Eminescu, Colinde, colinde!/ Irina și Sergiu Nicolaescu-Rugăciunile Poeților. Antologie de poezie religioasă românească. Ed. Paralela 45, București, 2002) Colindele vin din ceruri de dor, pe aripi de îngeri, cu surâsuri divine hăulind bucurii
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
cu coada ușor arcuită în sus, cu o piele lucitoare de parcă era dată cu cremă! În șaua neagră o siluetă de aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă, încheiați până sub bărbie, o pălărie arsă de soare, cu boruri mari, sub care se adânceau două hăuri negre, probabil erau ochi dar nu luceau, nu priveau, mai repede absorbeau, o față lungă, smeadă, niciodată rasă dar
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă, încheiați până sub bărbie, o pălărie arsă de soare, cu boruri mari, sub care se adânceau două hăuri negre, probabil erau ochi dar nu luceau, nu priveau, mai repede absorbeau, o față lungă, smeadă, niciodată rasă dar barba nu era mai mare de două degete, rară, fața aceea niciodată nu se întorcea să răspundă la salut, niciodată nu l-am auzit vorbind, doar trapul calului
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
ceva. Omul, în actuala sa condiție, este copilăros și necopt în a judeca lucrurile echilibrat, el este superficial chiar prin modul său de a fi. Omul modern și-ar vopsi casa cu aur, mașina și îmbrăcămintea, bucuros fiind că totul lucește în jurul lui, chiar el însuși se va considera un “valoros”, valoare dată de aurul ce-l poartă. Este și mai interesant faptul că acest gen de oameni sunt foarte fericiți din punctul lor de vedere, dar fericirea lor provoacă multă
GRANDOMANIA ŞI FRUSTRĂRILE OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 by http://confluente.ro/Grandomania_si_frustrarile_o_paul_gheorghiu_1394172133.html [Corola-blog/BlogPost/380712_a_382041]
-
foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre altar, pe buze-ți lucesc răsărituri din raiuri, renaști ca o sfântă pe sub ceru-ți de jar! Vestești primăvara sub petale de cântec, răsfiri bucurii peste câmpul cernit, te-nalți din abisul ce te-a strâns lin în pântec, scrisoare de alb peste lut înflorit
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456920126.html [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
mai serioasă!” „Ce armă crezi că ți-ar trebui?” M-am gândit o clipă, iar apoi i-am zis zâmbind arătând cu degetul înspre brâul său „Kisu!” (cuțit!) „Vrei cuțit, cuțit să fie.” Și mi-a dat un cuțit. Îi lucea lama și-n lumina lunii. Tare mândru mai umblam printre mucioși! Iar aproape când să mă plictisesc și de cuțit, m-au luat cu ei la vânătoare. Atunci am fost cu adevărat fericit, alergam împreună cu tata și cu frații mei
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Congolezul_juma_ciprian_alexandrescu_1357920588.html [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
se desfășoară o vale mirifică. Orașul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munți cu crestele frumos dantelate și pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra orașului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunțile pleșuve lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel de munte cândva fusese o întreprindere de exploatare și prelucrare a lemnului. Unde se află astăzi cartierul de locuințe fusese lacul de plutire. Buștenii
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Un_plai_de_vis_din_nordul_olte_ion_nalbitoru_1370942491.html [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
cu ochi că de jar Și tulbură rostul,aduce solia Să mai rămînă,o zi,nici macar. Se-aduna în urma-i ,hoinari că și el, Aleargă în noapte,zbîrliți și e ger Și-i ninge în coame,dar el stă stingher Lucindu-i doar colții ce par de oțel Pîndește din codru,adulmeca fin Miresme răzlețe și șoapte ce vin Din locul pe care-l aveau sub priviri Mocnește în piepturi mînie și chin. Să rupă zăvorul să intre la stîna, Ce
LUPUL CU COLTI DE OTEL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 by http://confluente.ro/edi_peptan_1476681916.html [Corola-blog/BlogPost/380685_a_382014]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Privesc mesteacănul meu zvelt Și frunzele-i în legănare, Lucind în curcubeul neapus La zborul albastrului din zare. Cu dragostea spre necuprinsul cer Privesc mesteacănul Și-n clipele apăsătoare ; Prin rugă, numele il strig În fața icoanei din lemnul de tei; Ce-a absorbit tot sucul toamnei Și-al iernii de
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mesteacanule_da_mi_cugetare.html [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
și nu te piere ca un bun ce nu mai este bun. SERBAREA MORȚII Moartea mea nu va fi decât somn, copile. Tu să-mi zidești narcise, pe ape găsească-și crini galbeni, surori, când fi-va serbarea deschisă, izvoare lucească în ochii de om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_jinga_hetrea_creang_cornelia_jinga_hetrea_1383294695.html [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IZVORUL Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Izvorul Sub umbră de mesteceni mă strigă glasul tău Prin foșnetul de frunze tu îl trimiți la mine Și soarele lucește, ajuns la apogeu Tribut i-ai dat, iubite, jertfindu-te pe tine. Văd chipul tău angelic în apa de izvor Și nu-ndrăznesc, bând apă, ca să-l tulbur Doi ochi albaștri calzi și iubitori Privesc pe alții doi lucind pe
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1456217497.html [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
soarele lucește, ajuns la apogeu Tribut i-ai dat, iubite, jertfindu-te pe tine. Văd chipul tău angelic în apa de izvor Și nu-ndrăznesc, bând apă, ca să-l tulbur Doi ochi albaștri calzi și iubitori Privesc pe alții doi lucind pe unde. Un pui de cerb venit-a să se-adape Din a izvorului lumină vie Când se-aplecă regește peste ape Albaștri ochi unit-a pe vecie. Izvorul din pădure știe taina Ce ne-a legat pe veci pe
IZVORUL de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1456217497.html [Corola-blog/BlogPost/383968_a_385297]
-
albe de mătase strălucitoare, cu centuri de clopoței...Apoi, cum au venit lupii în Valea Cucutei... -Lupii, măi! A tresărit domnul Ștefănescu. Erau mulți? -Daa, mulți! Însă, nu m-au atacat că s-au speriat de nuiaua mea fermecată care lucea ca un fulger. Că o poleise cu aur Lunișoara. Mireasa mea,mă! Și vâjâia nuiaua așa de tare... -Cum vâjâia, Tudorele, cum vâjâia? l-a întrebat râzând domnul Ștefănescu. -Uite-așa : vââj! Vââj! Așa făcea nuiaua mea. De s-au speriat
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450637899.html [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]