797 matches
-
Acasa > Orizont > Portret > ELVIRA DEATCU. ÎNĂLȚIMEA OMULUI ȘI LUCIREA SPIRITULUI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Castelul se zidește pe piatră nu pe nisipul adunat în dune efemere, veșnic măturate și deplasate de suflul furtunilor. Omul e și el
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
ei rug în foc, i-s înflăcărați cu opal aprins obrajii, i-e trupul sprinten, lucrat de daltă, iar inima-i e frumoasă, contra pustiului, cu simțuri treze, contra răului, cu umbra omeniei! În toate acestea este înălțimea omului și lucirea harului. Despre astfel de artiști a fost scris pe când ei nu aveau sigiliul peste eleganța, frumusețea naturală și talentul sclipitor, iar azi se scrie mai puțin, pe de o parte deoarece penița e mai vrednică pentru aceasta, decât tasta, și
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
șaretă de boier. Nu, în ce o privește pe actrița Elvira Deatcu, spiritul și trupul sunt una. Le caracterizează talentul, eleganța, noblețea, frumusețea umană și artistică! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Elvira Deatcu. Înălțimea omului și lucirea spiritului / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SUFLETUL LUMII - AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cu mintea prea mărginită, făr’ de margini hazardim, Făcând lucruri pricepute nu pricepem țărmuire, Luăm lucirea ca stihie, și stihia târguire, Rânduim sortirii valuri fără dorul de sublim; Nimicind aprig nisipul, nu suntem oare nisip? Când vremea-și surpă clepsidra și ne-aruncă pe talazuri, Noi, feciorii veșniciei, cumpăniți de-atâtea nazuri, Ne facem una cu
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
la concursul TV «X Factor»”. Astăzi, Ștefan Bănică Junior a urcat pe trepte inaccesibile facil ale multor veleități artistice cum ar fi teatru, film, muzică ușoară, rock, prezentare spectacol, moderare emisiuni tv.... În toate acestea este o elocvență a vervei, lucirea de piatră rară a unui talent mirabil și urma dăruirii cu trudă acceptată până la sacrificiu. În tot, urmând exemplul tatălui, e ca și cum s-ar avea pe sine ca exemplu și s-ar da sieși de model. Chiar succesul este în
ŞTEFAN BĂNICĂ VOIOŞIA ŞI VRAJA MUZICII, GEMENE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367964_a_369293]
-
tumultuous din interioritatea unui autor îndrgostit de actul creației. Scrisul Domnului Dr. Stelian Gomboș este izvorât dintr-o mare dragoste față de Biserică, Sfânta Liturgie, Dumnezeiasca Euharistie și Spiritualitatea ascetică și mistică sau duhovnicească a tradiției creștine răsăritene. Autorul strălucește prin lucirea minții sale atunci când contrapune etosul uman, născut din tradiția creștină și lipsa oricărui etos în tradiția postmodernă sau existența unui etos uman distorsionat, cu efecte dezastruoase pentru condiția umană. Domnul Stelian Gomboș nu doar că strigă sau clamează, și nu
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
dintr-odată. Toți îl priviră cu surprindere datorită tonului cuvintelor sale. Nimeni nu spuse nimic. Se auzeau doar cântăreții care însă aveau poruncă să nu cânte prea tare. -Dar ce este adevărul!? întrebă Pilat din nou, și toți observară o lucire neobișnuită în ochii săi. Întrebarea rămase însă fără răspuns. O vreme nimeni nu spuse nimic. Toți căutau să facă ceva, privindu-l cu coada ochiului pe Pilat. Pilat vru să spună ceva, însă tăcu încurcat, întinzându-se pe o parte
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea, iubirea, rătăcitor, cu fiecare pas, adânc călci și-ntuneci lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri de ape învolburate ne-ndepartează timpul, tot mai străin te târăști cu fiece gând, în urmă răni, lacrimi, fum, drumuri tot mai retrase în ceață, privind în oglindă de ieri trece gârbova ta umbră, bâjbâi pribeag călător prin întunericul nopții, cu
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
de îmbrăcăminte sau diverse alte lucruri care, astfel s-ar încărca de har dumnezeesc. Caldarâmul Căii Crucii e ros de pașii, de genunchii celor care au trecut pe aici, prin veacuri, pe urmele Mântuitorului. Pietrele sunt parcă șlefuite, sticloase, cu luciri de oglindă.” Cutremurându-se de toate cele văzute, Nicolae Băciuț , descrie cu smerită pioșenie întregul arhipelag de biserici vizitate , pe Pământul Sfânt. Toate acestea dăruindu-i mai multă virtute și rabdare, ce înseamnă dragoste . Răbdarea , este esența vieții noastre. Scriind
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
a întunericului temniță, un drum al redeveniriii - păcat peste păcat ... Cum ar fi să te regăsești în fața celui care te-a creat - tu același TU, scârbit de neputința-ți încântătoare, zăpăcit de plăcerile zahărului și ale mierii, profund entuziasmat de lucirea acelui soare și copleșit de întreg mirajul rupt de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
se vor divide Și-or picura lin pe pământ. Izvoarele, codrul, vor prinde Tot dorul versului ... și-n cânt, Azi, Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt. Se va-nălța spre cer, cu-avânt, Lumina vie ce cuprinde Luciri din versuri care sunt Nemuritoare și candide, Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt! Vera Crăciun - Cu dor de Eminescu Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare, Iar ochii-mi
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
soare-răsare... Ai bunicului Ion pe veci ochi protectori Trecea Luna de-a curmezișul Cerului Cerc de lună-plină Spartă iar în bucăți... În lumea de dincolo deschisă... Ai bunicilor Paraschiva și Constantin pe veci ochi protectori De-a Cerului curmeziș... Nelămurite luciri... Pe veci ochi protectori... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
știu nici părul să-ți încurce, Sau de mijloc, cu grijă, să te strângă Și pleoapele, peste privirea dulce, Să-ți mângâie, când ochii-ți stau să plângă. Și nu mai știu să răstignească-n palme, De fildeș, umeri cu luciri profunde Și prea rămân pasive și prea calme Când șoldurile unduiesc rotunde. Și nu mai știu să-ți prindă mâna mică, Rămân mereu timide și sfioase Și nu mai știu nici ,,te iubesc’’ să zică; Cum poți să spui că
CELE MAI FRUMOASE MÂINI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350334_a_351663]
-
aduc în dar nenumărate visuri Și-a lor color te scoate, din cele mai adânci abisuri. Iubesc tot ce e viu în lumea-nconjuratoare, Iubesc și florile cu mult încântătoare. Dar mai ales, iubesc o prea-frumoasa floare. Și-a ei lucire e plină de candoare. Din tristă negura a zilelor puștii, Ea îmi apare suava și straluce Și ale ei petale străvezii Trezesc gustul iubirii-amar de dulce. Verdele ei mi-alunga-ngrijorarea, Iar soarele lucind în părul ei Mi-aduce-ntotdeauna încântarea. Din toamnă tristei
FLORI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361832_a_363161]
-
Șterge-mă din mintea ta, Ca pe ceva care miroase. *** Oricât mă ispitește vinul, Ochii îmi sunt obosiți, Iar limba suge veninul, Din trandafirii otrăviți. Ce să mai caut în viitor, Nici voi nimic nu o să găsiți, Nu mai văd lucirea stelelor, Vor fi doar trandafirii otrăviți. Stele nu mai văd pe cer, Ochii îmi sunt foarte obosiți, Vederea nu vreau să-mi transfer, Spre trandafirii obosiți. Oare ce-mi puteți oferi? Nu mai căutați, n-o să găsiți, Din mine totul
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
la tot ce am să vă arăt și la tot ce am să vă spun. Ai înțeles ? - ’nțeles ! Să trăiți ! - Vreau să aud : „am înțeles ” și nu altceva ! - Am înțeles ! Să trăiți ! - Așa te vreau, soldat ! Soldatul Bert revede acea lucire misterioasă din ochii lui Moscu.... * Sunt instruiți cum sa facă pânda, pe timp de zi și pe timp de noapte, ce înseamnă paza din foișor, cum să acopere zona de pază de câțiva kilometri, cum să folosească focul de avertisment
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
adresa cald, prietenos, cu interes. Avea însă și îndoieli. Fiindcă se întâmpla mult prea rar să fie singuri, simțea după un timp nevoia să o audă adresându-i-se. Nepriceput, recurgea la mici șicane. Atunci ochii Iuriei îl străfulgerau căpătând luciri verzi, trimițându-l la mii de ani lumină depărtări. Îndoielile și le risipea amintindu-și că se întâmplase, în câteva rânduri, ca Iuria să primească flori de la el;... o făcuse însă numai și numai fiindcă îi plăceau florile? Trecuseră aproape
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
buchet de lăcrimioareprintre gânduri licurind,... XXVIII. CIOB ALBIT, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014. ciob albit Și cerul dând lumină din pulbere de stele răstoarnă fire albe din ninse primăveri, și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grele să țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri. Și eu sunt cer ca tine, pământ ce poartă-n sine izvorul unui munte și-un ciob albit de stea, mă doare iar durutul uitărilor din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă ... Citește mai mult ciob albitși cerul dând lumină din pulbere de stelerăstoarnă fire albe din ninse primăveri,și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grelesă țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri.Și eu sunt cer ca tine, pământ ce poartă-n sineizvorul unui munte și-un ciob albit de stea,mă doare iar durutul uitărilor din mineși iarna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
simțeam că e nervos, pentru că bătea tactul cu nuiaua când în catedră, când în tablă. Și se uita tot mai des pe fereastră și la ceas. Începuse să pufnească și să-și muște mustața. Privirea îi înghețase în fereastră cu luciri de oțel în ochi. Pe la ora unsprezece și jumătate a intrat în clasă și domnișoara Iulia. O fantomă într-o pelerină militară cu glugă, până la pământ, de pe care șiroiau picurii de apă. Ducea pe umăr, agățată într-un băț gros
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
privească sau nu, dar audiența explică prin răspuns cert că este un om de televiziune foarte agreat! Pe lângă calmul ei ce răspândește o liniște și sporește atenția la fiecare cuvânt spus, e indivizibilă pe toată fața sa scăldată în surâs, lucirea ochilor cu adâncimi de văzduh! În lumina surâsului și cerul ochilor aceștia, acoperă ca un copil cu cea mai pură dragoste, gândurile rostite despre Majestatea Sa Regele Mihai. Uneori, doar o tăcere acuarelată de un surâs cald și o privire
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
tine baze, Chipul tău mă pasiona, Îmi radiau pe față raze, Și totul mă impresiona. Dar ai făcut să-mi pierd, Speranțe ce la întrezăream, În tine prea puțin să cred, Cu toate că mai mult puteam. Ai fost o rază în lucire, O cometă ce ușor dispare, Emanai în suflet fericire, Ce părea din ce în ce mai mare. Creștea mereu, dar în zadar, Pierdeam o treaptă către cer, În sufletu-mi mereu mai rar, Pierdeai un termen de reper. O crudă claritate pură, Mă făcea
320 ȘUBRED PIEDESTAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361682_a_363011]
-
iubire Aici împodobesc brăduțul Și Moșul vine, sclipesc de fericire. Aici peste suflet feerie s-așterne Și aripi de îngeri coboară agale Mirific, Crăciunul în taină se cerne Și stelele-ncep să-mi răsară în cale. Prin cetini de brad lucirea steluței Se scurg gânduri calde din minți de copil Când stau lângă foc în poala măicuței Lumina divină apare tiptil. Privirea-mi se țese-n dantele de gheață Speranțe și vise răsfirate-n șirag Când simt mângâierea lui Iisus pe
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
Boca este de departe cel mai aproape de inima plină de râvnă evanghelistă a poporului roman. Fie că urci creasta de mireasmă cerească a Prislopului, fie în lentila de piatră a Ferestrei Făgărașului, în puntea de istorie a Densușului ori în lucirea de geniu a filigramului teologic de la Drăgănescu, Părintele Arsenie Boca, respiră cu tine. ,, Citind cu sufletul această carte plină de mărturiile unor înalți ierarhi sau părinți slujitori ai bisericii noastre creștin-ortodoxe, mărturiile unor oameni evlavioși sau poate mai puțin, am
SFÂNTUL ARDEALULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351863_a_353192]
-
de aceea se îmbrățișează, să răspundă... pe când lacrimile de aceea se varsă, să răspundă...! Orizont de plumb anină sub ochii ce nu plâng niciodată și degeaba nu sunt posace inimile fixate pe râsul neîncetat, căci într-o zi rămân singure. Lucirea râsului, ca și umbra lacrimei sunt ale obrazului uman, nu e nimeni să nu-și zimțeze conștiința dacă-i exaltat fără măsură de veselia râsului, ori e covârșit pe rugul lacrimei veșnice. Dacă piatra ar îngăima măcar un cuvânt, s-
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]