658 matches
-
parcă eram ciumat, parcă le-aș fi făcut ceva de toți se fereau de mine, sau o fi dat holera peste noi cum zicea în Padureanca lui Ioan Slavici. Stăteam la un hotel la mansardă fără ferestre cu un miros lugubru iar noaptea nu știu cine, cineva o tot speria pe soția mea... Frigul ce l-am îndurat în acea iarnă că tot din răceală în gripă dădeam și din gripă în răceală iar medicamentele faceau parte din hrana noastră zilnică pentru că așa
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
cenușii pe bolta-albastră În noaptea rece se zoresc, În raza de argint a lunii Satanic,drame prevestesc ... De undeva,din vidul negru, Înaripat,crud,magistral, Cu forța unui gând tenebru, Cu perfidie de mistral, Un prinț sinistru fără seamăn Țipând lugubru în neant Coboară pe pământul reavăn Pictând o umbră de gigant ... Cu siguranța-i arogantă El cată doi îndrăgostiți: Un biet băiat și-a lui amantă De lume rea înnebuniți ... Și o văzu pe ea,fatidic, În slăbiciunea-i de
FORŢA IUBIRII (POWER OF LOVE) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370440_a_371769]
-
unghierele tale întunecate, în locuri neumblate, sau blestemate. Dar lasă omenirea cu necazurile, bucuriile și păcatele sale să fie judecată de Domnul, nu de tine, împărat al întunericului! Efectul este devastator pentru Necuratul. “Deodată o lumină strălucitoare inundă pădurea . Urlete lugubre se sting treptat în ecouri, iar balaurul se transformă într-un vârtej și dispare în adâncuri.” Pentru că în această luptă inegală dintre om și Demon, omul cere și primește ajutorul lui Dumnezeu care înseamnă iubire, lumină. Romanul ,,Comoara blestemată’’, se
COMOARA BLESTEMATĂ, DE ION NĂLBITORU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369370_a_370699]
-
opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra rece, mamă, bucuriile apuse. Mângâierile duioase pentru totdeauna-s duse. Pe cărarea vieții scurtă, fără pată, fără vicii, Mi-ai fost salbă de lumină și izvor de sacrificii. Plâng ca să-mi descarc durerea pe științele aride
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
plâns ca-ntr-un pian, Plouă gol ca-ntr-o corală, Plouă trist, betovian... Plouă, curge, cerul plânge, Plouă supurând celest, Plouă cu metal și sânge, Plouă maladaiv, funest... Plouă cinic, repetabil, Plouă acru, insalubru, Plouă straniu, deplorabil, Plouă mortuar, lugubru... Plouă-n inimi larg deschise, Plouă-n răni ce nu se-nchid, Plouă-n vis cu ploi de vise, Plouă invaziv, perfid... Plouă visceral, tetanic, Plouă pleural, poros, Plouă stoic, rebel, satanic, Plouă purulent, vâscos... Plouă stors, malign, despotic, Plouă
PLOUĂ ŞI ECHINOX de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353546_a_354875]
-
Dacă îți propui să privești cu luciditate tabloul politicii contemporane românești, simți cum începe brusc să te domine un soi de groază personală amestecată până la saturație cu o lavă fierbinte de lehamite, dar și cu puternicul dispreț interior față de spectrul lugubru în care se complac de mai bine de două decenii postdecembriste toate partidele și formațiunile încropite la repezeală, niște entități palide la chip și la spirit, ce înoată, din păcate, laolaltă de ani și ani în aceeași „ideologie” imprecisă de
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
eram gata să le dăm găzduire câtorva prieteni din sud, din Haifa spre a se deconecta de stres. Ei ne-au sunat spre a fi siguri că noi suntem bine. A venit noaptea. Sirena ne avertiza din nou. Ce sunet lugubru! Am auzit bubuiturile. Eram copil în timpul războiului când, în adăpost mă rugam bunului Dumnezeu să nu cadă bomba și de-o fi să cadă, nu în adăpostul nostru... Azi ne rugam să nu cadă nicăieri. Solidaritate? Toți sunt oameni! Dă-
AŞTEPTAREA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353095_a_354424]
-
o viață conștientă transfigurată de acum încolo, văzută cu alți ochi”.(A.Béguin). Pentru a nu ne mai lăsa întru dezlegarea ,,enigmelor Sfinxului, poeta ne scoate din labirinturile numai cu intrare, luminându-ne nedumerirea: ,,deșertul e un vampir (nelegiuit)” - cam lugubru, antropofagic, imagine prometeică în înlănțuirea de stâncă. ,,...atât a mai rămas într-un deșert de gânduri/...prin această întindere liniștită, pustie/și primejdiaosă/se mai rotesc vulturii din când în când.../” , iar ,,privirile se lovesc de lumina aspră,/apăsătoare/îmi
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011. Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Citește mai mult Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune solzi ciudați de fiarăși coarne de distrugătorSă-ți spun, când vei veni diseară,Că nu am suferit de dor.Dar, ochii tăi
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
de drag altădată, în care își înfășura fața, mirosindu-l până la sufocare...dar, Ilona se feri brusc, înterupănd cântecul și îi aruncă o privire absentă, nebună, albastră ca cerul și marea acelei clipe...îl străfulgeră un gând declanșat d eimaginea lugubră a Ilonei îmbrăcată în mireasă , în coșciug; se scutură cu tot trupul și o prinâse de umeri: -Ilona, ce ai de gând? întrebarea se pierdu ușor, printre șoaptele valurilor, sărutând nisipul ... O lumină sângerie se prăvăli peste vila scăladată-n întunericul
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
Scrieri > PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului IUBEȘTE CE-I FRUMOS! Când te calcă alții în picioare Trântindu-te pe jos, Tu te ridică și mai tare, Iubește ce-i frumos! De-i putred totul împrejur De un lugubru miros, Tu, păstrează-te tot pur, Iubește ce-i frumos! Când te insultă unii grav, Prefă-te mai sfios. Ocolește totul cei mârșav, Iubește ce-i frumos! Admiră cerul plin de stele, Și cel întunecos, Și în bune și în
IUBEŞTE CE-I FRUMOS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358936_a_360265]
-
câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața odată s-a scurs, Chinul mărește retina și urlu Mirarea în mine că eu nu-s Isus ... Fanatică-i lumea ce crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara zvâcnește la atingerea fricii, Omul-reptilă umil
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
s-a ajuns la poarta principală, unde se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofițerul de seviciu cu o bară ascuțită de fier și o înfigea în inima mortului, să se convingă „stăpânirea” de moartea omului. Ce scenă sinistră și lugubră, demnă de evul mediu și ea se petrecea în evul modern, în era comunistă. Carul funebru se ducea la Trei Plopi, la cap i se punea un stâlp de lemn, pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
răsărise în umezeala zorilor tuleiele Incârlionțate pentru a face pavăză - Apărătoare de ochi și de tâmple ori potrivite La ultimul bal - semn sigur al maturității depline Pe care n-o vor mai apuca ... Vor dansa numai de ei știut dansul lugubru Al morții ce-avea să vină curând Măcar să fi putut invita pentru ultimoa oară Iubitele, logodnicele, soțiile, chiar mamele ori surorile Rămase să țeasă la alte războaie decât ale lor Din fire de bumbac, de in, de cânepă Povestirile unor
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
meditației, cufundat în nisipurile mișcătoare ale conștiintei. Te scufunzi mai tare în prăpastia neagră, auzi îndemnuri șoptite cu viclenie, sfaturi amestecate. Spirite înșelătoare îți dau t â rcoale: « Aruncă-te ! Acum ! Hai, nu-ți fie teamă te prindem noi. » Râsete lugubre. « Ai grijă! Se hrănesc doar cu frica ta. » O greutate fierbinte îți mocnește în piept, inima crește, crește, sângele pulsează furios, biciuiește arterele trupului, adâncurile creierului. Explozia lichidului roșu iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
adormire după crugul zilelor. În ultimul pahar dansul bacililor ca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul osos se înăbușea murind cu plămânii, mai palida, uscata, pielea mâinii, pe ultimul pahar, tremura. Cei din urma prieteni, bacilii, scânceau lugubra melodie a ultimei toamne: acompaniindu-i, gura mea, Doamne, te înjura și ochii, demenți, râdeau. Mercurul termometrului spart se scălda în vinul închegat al ultimei nopți - în sângele altei neîndurate morți. Sfârșitul, îndepărtatul sfârșit, zăbovea prin aluviunile coastelor rărite. Referință
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
trailerul meu. - Da! - raportez eu codificat dând din cap că nu. - De care? - își începe ea interogatoriul. - Rece - răspund eu evaziv deschizând mai multe piste. Manevra mea are succes și beneficiez de mult dorita liniște, întreruptă doar de un scârțâit lugubru urmat de bușitura ușii frigiderului. - Mă'ta știe cât de nesimțit ești și minți mai rău decât prostiile pe care le scrii acum? - curmează ea succesul meu temporar. Merg pe varianta tăcerii ca un răspuns și pocnesc din degete continuarea
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
alegerile prezidențiale din anul 2004, dar eu cred că avem priorități mult mai importante decât să admirăm carele triumfale ale partidelor și clovnii lor care ne oferă zilnic circ și circ. Câteva zile, m-au frământat niște gânduri de idei lugubre, chișcate zilnic de televiziunile dâmbovițene, așa că, pe cale de consecință, le-am chitit și vi le dau în vileag: conform prestigioasei reviste „Tuzgureanu” (un fel de „Nature” românească, dar mai aproape de naturel), o echipă complexă, formată din paleoginecologi, este solicitată să
ISTORIA RECENTĂ A CUMANILOR ARE NAGAN ŞI CLAPACIOACE de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341912_a_343241]
-
fiind.. căci, ea a fost despuiată.. dezbrăcată.. dar, prin tot ceea ce mai poate avea, chiar prin trupul ei (gol) însăși să se “acopere”, adică să reușească să se întoarcă cu spatele la agresor și cu fața către un perete de stânca straniu, lugubru.. EA: - Agresor? Pff, voi bărbații ‟salvatori‟.. Atunci, ia spune, cine ar „răpi‟ puritatea femeilor? - Zeii...- Adică zeii răi, oamenii ce sunt și se simt așa, pentru că în fapt nu au existat niciodată! EA: - Aaa, da, dar cam greșit să spui
ION PANDURU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342569_a_343898]
-
casa goală pe jumătate și în dezordine, într-o atmosferă deprimantă de apocalipsă. Dimineața pun lacătul la ușă și cu sacii în spinare plec la unul din cei care promiseseră că mă duc la gară. Când am plecat câinele urla lugubru în curte, bietul animal conștientiza nenorocirea probabil după agitația oamenilor și probabil simțea că nu își va mai vedea niciodată stăpânii. Cu ochii în lacrimi nu am fost în stare să mă uit în ochii lui Azor, așa îl chema
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
șemineului. Luă clopoțelul de aur de pe biroul de lucru și sună. Peste nici un minut ușa se deschise și în prag apăru majordomul. Comparativ cu el lordul era un fel de june prim în filme de duzină. - Porunciți, înălțimea voastră, cârâi lugubru stafia majordomului. - Convoacă, pentru mâine, la ora nouă, consiliul coordonator! Ieșirea majordomului aduse parcă un aer de primăvară în bibliotecă. Evident, era doar o biată iluzie. A doua zi, în sala de ceremonii a castelului, în jurul mesei se aflau cei
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
îngerul păzitor, mama îmi spunea să scuip în sân, să-mi fac semnul Sfintei Cruci și să zic: „Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă de cruce!” În acel moment se auzi un urlet lugubru de se cutremurară umbrele pădurii și o dihanie se aruncă asupra lui, îl trânti la pământ, apoi îl ridică în aer cam la un stat de voinic și-l azvârli de trunchiul unui stejar. Câteva clipe bărbatul zăcu nemișcat apoi
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]