441 matches
-
la săptămânalul „Cronica”. A debutat cu o schiță în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa”, „Însemnări ieșene”, „Luminătorii”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Albina”, „Flacăra Iașului”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu” ș.a. După 1990 susține rubrica intitulată „Cafeaua de dimineață” în ziarul „Monitorul” (Iași) și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
LUMINĂTORII, publicație apărută la Iași, lunar, de la 25 iunie 1937 până în septembrie 1939, avându-l director pe N. Priseciuc și prim-redactor pe C. Tumurug-Todirel. Revista de informatie generală, L. este „literară” și „artistică” doar în măsura în care nu încurajează colaborările unor nume
LUMINATORII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287914_a_289243]
-
pământul și pe marea dumnezeiască; un crater de foc nestins va arde pământul și axa cerului și zilele, iar creația însăși o va topi într‑o singură materie și o va preface până la purificare. Nu se vor mai vedea atunci luminătorii cu globul lor încântător, noaptea, zorii, nu vor mai fi nici zile pline de griji, nici primăvară, nici vară, nici iarnă, nici toamnă”. Cf. vv. 330‑341. . Vezi Or. sib. IV, 125. . De mortibus persecutorum, cap. 2; ed. și trad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul”, iar cel editorial în 1949, cu nuvela Trenul regal. Reporter la cotidienele „Victoria” (1944-1946) și „România liberă” (1946-1947), colaborează la „Contemporanul”, unde în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa” (1947-1948) și „Flacăra” (1948-1950), scrie în „Lumea” (1946) lui G. Călinescu. Ulterior se consacră aproape exclusiv teatrului, filmului și radioului. Director artistic al Studioului Cinematografic București (1950-1951), redactor-șef al publicației „Probleme de cinematografie” (1951-1953
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
etică alternează cu lucrări ca Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (Gheorghe Șincai), Învățătură pentru prășirea pomilor (Petru Maior), Economia stupilor (Ioan Piuariu-Molnar), Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna (Vasilie Popp). Sfaturi practice conțin și predicile tipărite de către „luminătorii” preoți (Samuil Micu, Petru Maior), precum și manualele ori calendarele întocmite de unii (Paul Iorgovici, C. Diaconovici-Loga). La scrierile mai mult sau mai puțin originale, de toate felurile, se adaugă tot atât de variate traduceri. Printre operele literare transpuse în românește se numără
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Lingvistică, Societatea de Studii Clasice) și străine (Société de Linguistique de Paris, Indogermanische Gesellschaft). Debutează în 1913, la „Arhiva”, cu studiul Spre ideal (Importanța învățământului clasic). E prezent cu versuri, note, studii, cugetări, traduceri în „Glasul țării”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Luminătorul”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei”, „Însemnări ieșene”, „Cuget moldovenesc”, „Cetatea Moldovei”, „Camenae”, „Ethos”, „Analele științifice ale Universității din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”. Povestea lui Nala, un episod din Mahabharata tradus din sanscrită, a fost distins
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
de câteva decenii în învățământ, inițial la școala primară evreiască „Luca Moise” din Ploiești, mai târziu ca profesor de filosofie și istorie la liceele bucureștene „Matei Basarab” și „Sf. Gheorghe”, precum și la Institutul Pompilian. Are multă vreme o activitate de „luminător” cultural: editează revistele „Steaua copiilor și a tinerimii” (1922-1923), „Amicul copiilor” (1924) ș.a., iar din 1925 figurează ca director al colecției „Lectura. Floarea literaturilor străine”, în care se publică nuvele din literatura universală. De altfel, împreună cu Ion Gorun, acum „compilează
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
Camee, București, 1935; Cortegiul plin de sărbătoare, București, 1935; Stema Moldovei, București, 1935; Frumusețea zilelor, București, 1936; Au doborât un uriaș, București, 1936; Ceasul de amiază, București, 1936; Marmoreele, București, 1936; Umbra platanilor, București, 1936; Anotimpuri în tăcere, București, 1937; Luminătorul din ape, București, 1937; Zeița cu podoabe de aur, București, 1937; Har, București, 1937; Heruvim lăuntric, București, 1938; Mătrăgună, București, 1938; Cloșca cu puii de aur, București, 1938; Pygmalion, București, 1939; Inima munților, București, 1939; Clopotnița mică, București, 1939; Moise
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
Pe lângă strădania managerială, în toate acestea T. este prezent cu versuri, schițe și cu publicistică militantă, de factură superior culturală (articole și contribuții de istorie literară, recenzii și note privitoare la actualitatea literară ș.a.). Alături de poeziile cu caracter religios din „Luminătorul”, compuse în preajma primului război mondial, i-au apărut și altele, rod al experienței dure de pe frontul galițian, cum sunt și câteva povestiri. O contribuție cu totul remarcabilă este însă sinteza istorică Mișcarea culturală-socială în Basarabia după Unire (1918-1940), pe care
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
ortodoxismului literar. Unele poezii par comentarii la desenele cu care Demian a ilustrat paginile „Gândirii”, într-un loc se arată Domnul „înconjurat de îngeri albi”, altundeva îngerul strălucește la porți, mai încolo un înger culege snopi, în preajmă zboară „îngerul luminător”. Este evident că aici se află o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
regimentului valaho-iliric. Din 1792 până în 1829, când C. Diaconovici-Loga îl va înlocui, e director al școlilor naționale neunite române și sârbești din satele regimentului și, până la sfârșitul vieții, protopop la Mehadia. Prin școală și biserică duce o susținută activitate de luminător cultural. A fost pasionat mai ales de istorie, de arheologie și numismatică, deschizând la Mehadia un muzeu - apreciat și de Damaschin T. Bojincă -, unde va aduna colecții antice și medievale, descoperite în Banat. Deși a scris mult și variat - lucrări
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Chișinău, la biserica „Sf. Gheorghe”, este numit, de asemenea, profesor de religie la Liceul Militar „Regele Ferdinand” și apărător la Consistoriul Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. Începuse să publice versuri din 1922 în „Vulturul Basarabiei”. Mai colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Luminătorul”, „Școala basarabeană”, „Viața Basarabiei”. În 1940, nevoit să plece în refugiu, se oprește la Buzău, unde va sluji la biserica „Neguțători”. După un an se întoarce la Chișinău, dar în 1944 ia din nou calea pribegiei, stabilindu-se ca preot
SURUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290024_a_291353]
-
ș.a. A mai semnat cu pseudonimele N. Dumbravă, S.P. Rogojeanu, Tofan, N. Tofan. În 1912 a intrat în Societatea Scriitorilor Români. Nimeni și nimic nu l-ar putea abate pe P. din convingerile lui „țărăniste”. Chemarea lui e aceea de luminător. Înființează la Vaslui, împreună cu Mihai Pastia și Ioan Adam, cele dintâi biblioteci sătești, ține conferințe, scrie foiletoane trase apoi în broșură. Oferă sfaturi și îndemnuri, la acestea cuvenindu-se să ia aminte și învățătorii, și preoții, care nu sunt deloc
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
două romane P. și-a propus să reprezinte în panorama sa epică conceptul exponențial sămănătorist al „târgurilor unde se moare”, cum își și numește ciclul în care le include. Altă idee scumpă ideologiei sămănătoriste, cea a învățătorului de sat ca luminător al conștiinței rurale, care trăiește și moare în vatra satului, alături de țărani, este prilejul creării primului erou învingător, adaptat, în opera lui P.: Nicolae Apostol (prototipul e un profesor din anii de gimnaziu la Roman), protagonist al romanului Apostol (1933
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
un deceniu și mai bine de la abandonarea de către autor a uneltelor romancierului, spre a le încerca pe acelea ale literaturii dramatice și cinematografice, nuvela Moartea lui Ipu reia cu mijloace mai subtile filonul satiric din Străinul, arătându-i pe falșii „luminători” într-o situație- limită, de natură a dezvălui întreaga mizerie morală ce li se atribuie. Un soldat neamț este găsit mort pe câmp și, dacă până a doua zi în zori nu s-ar fi stabilit cine l-a suprimat
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
proza lui Nicolae Gane (câteva nuvele) sau a lui Ion Creangă (Povestea unui om leneș, Cinci pâni, Moș Ion Roată și Cuza-Vodă). Se adaugă încercări literare ale unor învățători sau ale unor țărani care împărtășesc din experiența proprie. R.p., adevărat luminător și culturalizator al lumii satelor, a avut o bună răspândire, dovadă numeroasele întrebări și propuneri venite din rândul oamenilor simpli și publicate într-un soi de „Poșta redacției”. G. Ibrăileanu o socotea un model pentru orice periodic destinat satelor. C.Br
RAVASUL POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
de istoric literar a lui N. este îngemănată cu cea a istoricului sociopolitic și cultural și nu poate fi definită făcând abstracție de activitatea sa prodigioasă de animator, orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și modelul oratorului de for public, cu virtuți exprimate deopotrivă în
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
început cu numele de familie rusificat Nicov, apoi Sergiu Nicu și în cele din urmă Sergiu Matei Nica. În 1934 înființează și conduce împreună cu Al. Bardieru revista „Limba noastră” a seminariștilor din Chișinău și începe să colaboreze la „Raza” și „Luminătorul”, pentru ca între 1936 și 1938 să se angajeze redactor la „Tribuna tinerimii”. Își intensifică activitatea publicistică în anii studenției: este redactor la „Gazeta Basarabiei”, secretar de redacție la revista „Din trecutul nostru” și colaborează cu articole, versuri, nuvele (Șilimon Pălămariu
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
care nu ne mai privește? S-a îndepărtat oare pericolul rătăcirii pentru Biserica menită să fie, la plinirea vremii, „sarea pământului”? Suntem oare siguri că nu ne paște soarta fiilor lui Moise, trecuți și pierduți prin pustie? Am devenit oare „luminătorii lumii”, așa încât mustrarea înțelepților lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
drept avertisment tuturor marinarilor care se-mbată! Cu toate acestea, catargele n-au căzut peste bord și, în curînd, am coborît pe punte, atît de treji, c-a trebuit să bem iarăși rom, măcar că spuma sărată ce se scurgea prin luminătorul teugei îl dilua și-l săra cam prea mult pentru gustul meu. Carnea conservată era și ea strașnică: tare, dar delicioasă. Gazdele pretindeau că-i de taur, deși unii ziceau că ar fi de dromader; personal, n-aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altfel, în cronici dramatice, dar și în prefețele la două romane traduse în 1856 (Călătorie împregiurul camerei mele de Xavier de Maistre și Octav de Alfred de Musset), sunt exprimate idei despre rostul educativ al literaturii și despre misia de „luminători și conducători de oameni” pe care o au scriitorii. În pofida intențiilor ce îl animă, autorul nu-și depășește mediocritatea nici când scrie proză. Romanul Misterele căsătoriei, apărut în trei volume (1861-1886), împrumută idei și aforisme din La Physiologie du mariage
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
de exilul pentru ea, nu se rușinează de cei ce s-au împărtășit de exil împreună cu el și au învățat de la el cele dumnezeiești, care s-au arătat sarea pământului (Matei, V, 13) și lumina lumii (Matei, V, 14) și luminătorii străluciți ai Bisericii având cuvântul vieții”. Ideile înălțătoare, în genul „nici noi, nici Biserica nu are astfel de obicei ca să se călăuzească de cuvinte nelucrătoare” sunt rupte, din păcate, de cea mai de seamă dintre realitățile pământului: omul. Dacă se
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
utile câtă vreme oferă perspectiva de ansamblu și sunt lipsite de prejudecăți, interese, afirmații subiective. În împrejurarea în care opera sa întâlnește cititori cu un serios bagaj de cunoștințe, ea devine - așa cum am văzut în Transilvania, și nu doar aici - luminătoare. În zelul față de polonezi, Rousseau recomandă întoarcerea la exemplele istoriei, îndeamnă la modificarea constituției, la apărarea integrității în fața dușmanului. Transformările le vede posibile, dar în accepțiunea lui ele trebuie întotdeauna dublate de o bine-venită circumspecție. „Timpul care va veni va
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în comunitatea popoarelor europene de unde fuseseră excluși prin concursul circumstanțelor istorice, în urmă cu cinci secole. Desigur, poziția de mitropolit era mai puțin favorabilă, dar limitele impuse de funcție nu l-au împiedicat să se exprime, adesea ca un adevărat luminător. El nu mai are comun cu vechea gardă decât profesarea cultului. Concepțiile lui sunt cu mult deosebite de ale predecesorilor. În cercurile sale acceptă nu numai vârfurile ecleziaștilor, ci atrage pe toți acei care se arată preocupați de arta, știința
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și la aceea a civilizației bizantine, profund influențat de raționalismul epocii, reușește să transmită, într-o formă accesibilă contemporanilor, propria sa manieră sintetizatoare de a vedea lumea. Scrierile sale editate la Tipografia Universității din Buda între anii 1806-1829, expun ideile luminătorilor celui de-al XVIII-lea veac, idei filosofice, pedagogice, socio-politice și culturale, adaptate noilor trebuințe. El construiește un sistem relativ complet și coerent pentru a analiza viața umanității, apelând la problemele de logică și teoria cunoașterii, de metafizică, politică și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]