1,582 matches
-
dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e desenat de picioarele gingașe și greu de stăpânit ale unei balerine ce lunecă precum un fulg în lungul scenei... Nu pot uita cum timpul zboară când uit privirea să-mi întorc din largul mării înspumate! Privesc pierdut ca-ntr-o visare și văd dantelele dansând pe vârf de valuri adunate, ca într-un
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dantela_cu_ciocanele.html [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
Novi. Lacul Skadar e o mare mai mică. Dar cu o putere de seducție la fel de mare. Satele pescărești de pe malurile lui sunt o încântare. Ca și satele-podgorii de pe înălțimile din preajmă. Pește, vin și trestii foșnind la atingerea lotcilor ce lunecă pe canalele acestei uimitoare delte de buzunar! Și nu trebuie să bagi prea adânc mâna în buzunar ca să te poți bucura de toate acestea. Prețurile sunt ca localnicii: prietenoase. Istorie comună Românii au toate motivele să se simtă în Muntenegru
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]
-
dar și parteneră de dialog nocturn și diurn, poetul se lasă mângâiat, învăluit și chiar învelit de această misterioasă făptură, într-o emoție aproape tangibilă. În această atmosferă tainică “Când viorile dor” - “semn de tăcută tristețe” poetul “lasă arcușul / să lunece liber, / pe coarda gingașă”. Tot ce-i mai sfânt se adună în aceste acorduri de vioară, ca de pasăre măiastră. Dar ce nu a făcut poetul pentru ca iubita lui de o viață să revină în cuibușorul numit Acasă? A implorat
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aceeasi_struna_de_vioara_marian_malciu_1381769101.html [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Citește mai mult Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare.Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul meu natură se pare că moare,Dar dorul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_georgescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul meu natură se pare că moare,Dar dorul iubirii renaște mai nou, măi acut.Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș,Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie.Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgașCe-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie.... XVII. DOAR AMINTIRILE...., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013. Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... De unde vin, pe unde trec
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_georgescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CERTITUDINEA Ca un orbete printre anotimpuri trec ca pe sub ramurile unduitoarelor sălcii cu mugurii plesnind de seva clipelor ce or să vină tot căutând fără a regăsi altceva decât golul prezentului ce-mi lunecă printre degete singura certitudine totuși atât de răbdătoare cu mine. Referință Bibliografică: CERTITUDINEA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CERTITUDINEA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1474129134.html [Corola-blog/BlogPost/380058_a_381387]
-
mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umblă cu o bunda de oaie căci el spunea că are
OVIDIU CREANGĂ by http://confluente.ro/articole/ovidiu_creang%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umblă cu o bunda de oaie căci el spunea că are
OVIDIU CREANGĂ by http://confluente.ro/articole/ovidiu_creang%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
viață, Căci n-ar mai înflori fără speranță. Lacul pădurii, ce azi e-ncremenit, Și-aduce-aminte de voi doi necontenit, Iar luntrea stă și astăzi lângă mal Și-așteaptă să te-aducă de pe-al vremii val, Ca tu spre noi să luneci din spațiul sideral. Și de încerci să-ți numeri iarăși plopii, În timp ce vrei de Ea să te apropii, Învăluite-n norul de zăpadă, Stafiile lor albe-o să se piardă Și lumea rea tristețea o să-ți vadă. Iar de visezi
ÎN IANUARIE, PE CINCISPREZECE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1421273736.html [Corola-blog/BlogPost/374594_a_375923]
-
îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele și stau la pieptu-i strâns, când îmi sărută pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă, iar viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Dar... Mai e puțin, și trist și instabil, dar sufletu-mi e plin doar de febril. În mine plâng durerile din greu, dar lupt să le înfrâng sperând mereu. Tăcut se cern din lacrimi reci
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1448128356.html [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AICI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 215 din 03 august 2011 Toate Articolele Autorului aici Aici, unde munții zămislesc povești cu balauri albăstrii lunecând printre cetini, aici, unde liniștea s-a logodit cu șoaptele izvoarelor și cu înaltul, am învățat că, dincolo de noi, îngerii cu ochi de lumină dănțuiesc în cuvinte, iar primăverile se caută-n flori și în coarnele cerbilor. Și tot aici
AICI de LEONID IACOB în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Aici.html [Corola-blog/BlogPost/371272_a_372601]
-
peste tot din care fug încet sunetele, s-au șters demult pașii fetei care-mi apărea ca o naiadă și-mi mângâia fruntea surâzând și vorbind ca un zeu, spărgând clipa-n țăndări și fermecându-mă, eram ca limpezimea ce lunecă spre stele, ca roua-n palma ierbii, de constelații beat, o vedeam prin lucarnă cu pași ușori săltând, precum un vis de umbră, plimbându-se prin gând... venea parcă dintre astre ca pasărea fără cuib mirosind a mărgăritar, păzind visele
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458395245.html [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului viață. ca o primăvară mereu amânată, luneci sub pașii mei de gânduri. asculți doar potcoavele răsturnate ale minciunilor. tensiuni se adună în clopotul de iarnă iar toamna, mă lasă mereu pe scaunul mic de copil, din camera păpușilor. mă sperie ochii păpușilor. nu mai plâng. răvășesc stoluri
DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/De_primavara_amanata_anne_marie_bejliu_1330034324.html [Corola-blog/BlogPost/357934_a_359263]
-
la ureche ,,hai să ne iubim,, să facem dragoste, vrei, te -aș întreba mângâindu-ți lobul cu răsuflarea mea. Apoi ți-aș lua obrajii în mâini și ți-aș atinge fruntea cu fruntea mea plină de de gânduri. Aș coborî lunecându-mi buzele pe obrazul tău rozaliu și m-aș apropia încet de buzele tale. Cu degetele le-aș netezi frăgezimea, apoi aș gusta un pic să văd dacă-mi plac. Mai întâi buzița de jos aș sorbi-o încet sugându
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1497112623.html [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată în seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu retezâmd aripile ceasului lunecând spre veșnicie: „A ieșit istoria în stradă ca o nebună/ e noapte, oamenii latră la lună/ și câinii ascultă cântându-le în strună “. (Incident istoric, pag.71) În spiritual umoristic al poetului Marin Sorescu, autorul redimensionează „Universul Cunoașterii”, abordat cu
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/_intoarcerea_statuilor_de_al_florin_tene.html [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
și mulți călători începuseră să se pregătească strângând bagajele. Răspunsurile la apelurile telefonice deveniseră lapidare, pe culoar începuse să se formeze inevitabila coadă. Prin ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic de roți
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flash_tania_nicolescu_1390809351.html [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un pahar cu apă din care bău de parcă se îneca cu picăturile ce abia lunecau pe gât. Fata din fața sa era parcă fantoma care a urmărit-o toată viața și de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393832998.html [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
jumătate. Temperament solar, bonom și altruist, Beatrice Silvia Sorescu este o poetă a bucuriilor inocente, simple, cu semnificații și reverberații adânci. Chiar dacă recuzita de secol XVIII - XIX și unele elemente specifice poeziei romantice - codri, clar de lună, chemarea nopții, paseismul - lunecă în versuri cu tentă romanțioasă, dacă nu de-a dreptul siropoase, precum: Imn vechi, De câte ori (titlu cu vagi reminiscențe eminesciene), Sunt zile, În raiul tău (unde ne dezarmează ligamentul cu... razele), Seară de mai (cu alt ligament șocant: trupul... ars
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
darurile cu care creația te-a învelit. redesvelirea doar poate în umbrele mângăierii poftele vrerii să îți adape cu ape sfințite în oglinzi de amnar. deslanțuirile nopții te pot recrea parte cu parte reânventăndu-te spre a fi tot ce simți lunecând. și pentru că ai fost zămislită ca semn al iubirii dată de alchimia existenței în universul profound oricine îți trece pragul simțirii mai întăi să se roage înainte să îți sărute formele -ți vag învelite în apusul de soare tărziu. Sonderborg
UNEI FETIŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1426499636.html [Corola-blog/BlogPost/377220_a_378549]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > GÂNDURILE MELE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului gândurile mele - păsări, lunecând către lumină, aripi desfăcute-n timpul care n-a uitat să vină, mă ridică-ntotdeauna într-un zbor amețitor și mă lasă mult prea lesne să mă simt nemuritor; gândurile mele - stele, ba polare, ba abstracte, știu să lumineze vise
GÂNDURILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1420221341.html [Corola-blog/BlogPost/350041_a_351370]
-
bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă, peste pereți și covor... peste patul în care, din acel ghem de carne veștedă pierdută printre haine, o urmăreau mereu, parcă așteptând ceva, doi ochi apoși și confuzi. “Și totuși - își spuse ea privind mai
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492978087.html [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
de un leu dimineața devreme paltonul cade încet de pe umerii mei diluați cu apă de colonie acum bate vântul printre arterele mele sub pieptene tremură creierul înmiresmat am rămas singură cu bancnota de un leu în mână de pe înaltul pervaz lunecă antologia de strigăte figurinele scoase din minți caută osul ideal azi am visat niște lumânări groase cât tulpinile copacilor azi voi rupe contractul cu îngerul. Cuvinte din prima jumătate a vieții Pe cer strălucea o jumătate de lună, era sâmbătă
Poezii by Irina Nechit [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
să-ți vorbesc nu mai are cuvinte nici artere nici vene nici litere alcătuită din cromozomi ea scoate un țipăt scurt când începe să bată vântul de dimineață ea se condensează ca aburul și se scurge pe pereții reci ea lunecă pe suprafața oglinzii până găsește imaginea unui hău ce s-a rostogolit din hățișurile edenului până la mine în cameră ea se îmbibă cu cerneală și pătează lințoliul de zăpadă ea așteaptă să izvorască laptele din cele două sfârcuri erecte ale
Poezii by Irina Nechit [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
pomeni Cuminți și tandre, cum ne fuse soarta. Hai să dormim acum încă puțin Din ochiul stelei se vor scurge lacrimi Noi îngropati printre atâtea patimi, Vom sângera cuvintele cu vin. Adio, ție, noapte ce te plâng Cu vii luceferi lunecând sub pleoape Licorne vin în carne să se-adape Și-apoi bezmetice dansează-n crâng. (8) Georgeta RESTEMAN: EU ȘI TU... TĂCERILE DIN PRUND Eu și tu ... Tăcerile din prund Destine scrise în oglinzi ciobite Să nu-ngropăm speranțele tivite
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1329269382.html [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NOI TEMELII Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-ai privit vreodată chipul în ape tulburate să vezi pe fundul lor norii cum lunecă spre alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n lac ? Să simți cum un fel de viscol
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 by http://confluente.ro/Noi_temelii_maria_cozma_1339329217.html [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]