422 matches
-
o metodă numai a lui care generează o muzică și sofisticată și plină de sensuri. Cum să treci măiestrita îmbinare într-un sistem de comunicare cu alt tipar fonetic-morfologic-sintactic, păstrând atât înțelesurile cât și subtila armonie, atunci când aceste înțelesuri sunt lunecoase, aleatorii, subordonate senzațiilor vizuale și acustice, mai ales dacă trebuie să treci dintr-o limbă scrisă trăgând cu ochiul la etimologie într-o limbă cu scriere aproape perfect fonetică, în care „monsieur scriem, monsieur citim"? Pentru Șerban Foarță, încercarea puterilor
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
Philippide. Vis (a visa, visare) posedă cea mai înaltă frecvență din poezia autorului și constituie emblema acesteia; albastru apare și el obsesiv încă de la debut: visul vine pe furiș, vise-n traista lui albastră, rază albăstrie, fior albastru, albastru-i lunecos, înmărmurite valuri albăstrii, vis albastru-n barca lui de umbră. Oglinzile albastre plîng, cioburi de ger. Azurul, umerii de marmură albastră - toate în doar primele 4 poezii ale primului volum. O poezie intitulată Împăcare înregistrează sintagmele, lacuri de azur, pîrtii
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
în mîine, în timp ce eu zac în acest azi fără sfîrșit mă așteaptă într-adevăr cineva poate că moartea poate că moartea poate că moartea doldora de ceasuri și bani trece-mă trece-mă dincolo îți dăruiesc femurul meu tibia mea lunecoasă trece-mă-ți zic și pe mine m-așteaptă cred cineva 2. vînturi. cum stai în fereastră privind peste umăr iar dincolo, marea, val după val cearceafele umflate ale vîntului înaintînd, nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
o dezvelește râzând, Ca o fustă cu volane albe murdare Ridicată parșiv dinspre mal Unde marginea ciorapului Nu atinge taina de sus Și lasă o fâșie îngustă de piele, Orizont animal Și în rău și în bine, Adânc lucios și lunecos de mare, în care soarele coborând Se oglindește fără rușine. Rezervație Cai și poeți, Frumusețe a unei lumi învinse de tehnică, Ființe pe care timpul Le lasă în urmă încarcerându-le în propriile aureole. Cai și poeți, Din ce în ce mai rari, Mai
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
povești cu căruțe care și-au rupt roțile în viroagele drumului spre Brăila! Convoaiele ducând grâu la vânzare în Oborul Mare îngreuiau pământul cu cântecul dulce al roților. Iar când intrau pe drumul ceairului, șinele de fier își uneau șuietul lunecos cu adierea ovăzului sălbatic. Faraoancele cântă acum numai în amintire. Această stranie pierdere doare ca o moarte mirosind a scorțișoară. Trebuie să recitesc Ťsuneteleť căruței lui Nicolae Velea și să mă cutremur că lumea a trimis încă o poveste la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
la braț, șontîc-șontîc, cu unul zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop tuciuriu, știut drept Hefaist Șontorogul, numitul Haidoș se vîră-n cîrciumi cu buline de conffetti și ghirlande de hîrtie colorată, apoi cu ceilalți bărbați lunecoși crița se-mbată, chiuind, țopăind pe două, pe trei ori pe patru picioare, pînă cînd cheful îl strică în zori un al patrulea venit de-i zice Hermelintos, ce pe năbădăioșii petrecăreți dintre alcooluri îi învață să zboare. La răsăritul
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins trupul meu, cel subțire, șuvoi lunecos printre stânci potrivnice de i-a rămas numai forma imprimată în straturile calcinate ale amurgului? Din loc în loc grămezi de cenușă măsurând distanțe, numărând căderi, memorând anotimpuri, unde e focul, cine l-a furat să-ncununeze cu el Olimpiadele Trecerii
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
recunoaștere, se vede împins brusc într-o altă identitate, nevoit a lua drumul de la capăt. Presupunînd nu numai găsirea unui mijloc de trai într-o cu totul altă sferă decît cea culturală, ci și perfecționarea unei limbi străine, pe drumul lunecos al căreia nici un român se pare că n-a mai atins sublima performanță a lui Cioran: "Eu însumi nu mai eram aceeași persoană: scriitorul din București, cu o bună situație socială, notoriu, premiat, activ, a devenit altceva. în primele săptămîni
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
neîncrederea în sine (o liotă psihologică) nu funcționează ea însăși decît ca o ironie, adică un mod invers al afirmării personalității. Să vedem cum anume. întregul discurs în cauză e clădit pe nisipurile mișcătoare ale unui relativism generalizat, ale unei lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire. Răspunsul la acest vid
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
subversiune, de descompunere, cu pretenția de reedificare: "A Jean Cocteau agent, coque, taud de nos bateaux en papier". Sau în altă variantă: "A Jean Cocteau âges, ans, coqs, taux de nos châteaux de cartes". Ne aflăm pe un teren extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
porno. Extazul comunicării pe care il trăim în această lume mult prea accesibilă este obscen, pentru că el scoate orice la iveală, anulează însăși noțiunea de secret, obscur, sau refulat. Vizibilul devine prea vizibil, adîncimile se nivelează în suprafețe lucioase și lunecoase. Nemaiexistînd profunzime, nu mai există nici transcendență. Titlul cărții lui Jean Baudrillard face trimitere explicită, după cum își va fi dat probabil seama cititorul, la o altă carte celebra, Soi-même comme une autre, apartinîndu-i lui Paul Ricoeur. Raționamentele celor doi filozofi
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face în marginea unor senzații trăite: călcarea pe un șarpe cu fiorul panglicii lunecoase resimțite în talpă, călărirea unui cal la vîrsta de șase ani, impresia gustativă pe care i-o dă sunetul unui cuvînt (Claridge’s Hotel îi pare o bomboană fondantă alunecîndu-i pe smalțul dinților, în vreme ce Mivart’s Hotel e ca o
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
cu lista de succese ce-i va fi supusă, o seamă dintre ele majore și destule altele modeste, dar necontestabile? Se va gândi de două ori înainte de a-l vota pe dl Ion Iliescu, amintindu-și avatarurile acestui politician abil, lunecos, nechinuit de complexul minciunii, va da votul echipei Gherman, Hrebenciuc, Solcanu, pentru un nou guvern Văcăroiu, întinerit după patru ani de ședere în muzeul măștilor de ceară? Va merge la urne ca să-l răsplătească pe aducătorul minerilor la București, pe
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic, lunecos), iar Smith cu rigoarea și analitismul raționaliștilor înveterați. Poate că tocmai această încrucișare stilistică ne va spune ceva despre compatibilitatea pozițiilor și despre însăși plauzibilitatea unei zone de centru. Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate, The University of Chicago
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
În privința volumului publicat de Editură Meridiane, reproșul e mai punctual, dar iarăși cu aplicație largă: am mari dubii în privința traducerii. Duby-ul din această carte e diferit mult de cel din alte volume cunoscute deja cititorului român. Un Duby mult mai lunecos și îndrăzneț stilistic, mult mai literar și ambiguu din punct de vedere științific. Ceea ce, evident, poate reprezenta o modificare reală a temperamentului sau auctorial, una în bine, la urma urmelor. Însă amănuntul ca atare trebuia neapărat semnalat. Altminteri acest Duby
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
foșnirea lor să nu zgândărească noaptea și să o trezească din somn. Copiii dovedesc nu doar o voință de nezdruncinat (izbutind să-și învingă somnul și oboseala), ci și o ingeniozitate nemaipomenită, căci - în ciuda opreliștilor - ei își continuă netulburați urcușul ,,lunecos" printre ramurile năpădite de rouă, astâmpărându-și setea cu frunze umede de salcâm. În final, adevăratul câștig al aventurii lor nu este cel anticipat (,,ajunsesem târziu, spre dimineață, pe crengile de sus, nu puteam vedea bine cealaltă parte a pământului
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras după mine și ne-am oprit în fața Dulapului. Era neschimbat, puternic și ispititor. Am atins cu degetele mânerul lunecos și Dulapul s-a deschis în fața noastră. Era suficient loc în el pentru tot universul. Oglinda interioară ne reflecta pe amândoi, extrăgându-ne siluetele din beznă. Respirațiile noastre, la început inegale, își găsiră același ritm și între noi nu era
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
constituie azi decît un simplu ornament al temei. Pudibonderia în jurul acesteia a încetat de mult să mai funcționeze și, în consecință, preocuparea noastră actuală este cît de departe am putea merge pe calea detabuizării sexului. Există limite pe acest teren lunecos sau...? Iar, dacă admitem ideea de limită, să vedem ce justificări ar putea avea. Un sondaj istoric e binevenit. Să recunoaștem că lista autorilor considerați de-a lungul vremii drept licențioși e impresionantă, de la Aristofan, Petroniu, Apuleius, Ovidiu, Plaut la
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
despre singurătate, ură, trufie,/ despre atingeri grele de sudoare,/ despre guri căscate a moarte ori cocoșați de păcate./ Dar cel mai mult despre dragoste am scris,/ cât este de ruptă-n carne, cât de zgrunțuroasă,/ ori, dimpotrivă, sfioasă, blajină și lunecoasă./ Mi-ar fi fost greu să trăiesc fără viermele acesta/ care, cândva, a început să cadă din mine./ M-a tăiat până la unghie,/ chiar și plămânii i-a ronțăit pe margini, lăsându-le franjuri vineții./ Cine se spânzură de ei
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
lui Mateiu,/ cel arborase pe donjon,/ la culă: "coupé vert sur jaune",/ cam după '23...// Ion Luca, însă, n-avea steag,/ teșit fiind la cap de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O lume în care - ce nenorocire
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în microuniversul său, în
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
cum fumam prima țigare soldățească răsucită în curtea cazărmii. - Ce căutăm noi aici? avea să întrebe Boris nițel mai târziu, la Buzău, într-un restaurant din centru bând un vin ruginiu... - Nu știu; ce știu e că trăim pe ceva lunecos,... pe ceva... fals,... o bolboroseală... ceva... o realitate vâscoasă... - Ești băiat deștept, a spus Boris, care era cel care ținea tranzistorul acolo, la ... Spusese asta privind cântăreața care cânta O, de-aș fi să mor... uite-așa aș vre să
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]
-
schitul care te arunca oarecum în coasta Ceahlăului, și unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști din capătul stîncos al tărîmurilor scoțiene. „Locuri tari ”, îmi venea mie să murmur atunci, - o sintagmă pe care părintele său, Ernest Bernea, distinsul cercetător al categoriilor fundamentale
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Barbu Cioculescu Cele trei anotimpuri care ne despart de primirea țării în Uniunea Europeană reprezintă șansa unică a unei norocoase lovituri pentru nu puțini: cei cărora, încet, dar lunecos, pămîntul le-a fugit de sub picioare de-a lungul a trei cincinale de confruntare socială. Factorii principali ai acestei istovitoare partide, asemănătoare încleștării faimoșilor supercorpolenți niponi ce se împing cu kilogramele unei locomotive, și-au asigurat o stare materială bunișoară
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
cărei mesaj l-am descifra prin noțiunea de „complicitate”. Partea pur orchestrală, care comentează propriu-zis acțiunea, se identifică opiniei spectatorului care, pentru moment, renunță a se mai amuza și se lasă cuprins de întristare, pe alocuri de dezgust față de atitudinea lunecoasă a personajelor. Tiparul împrumută unele accente expresioniste... Și așa se țese un spectacol plin de șarm, cu o scenografie agreabilă care îmbină trecutul cu prezentul și cu o regie care generează asimilarea lui independentă de text. Este un act postmodern
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]