341 matches
-
diplomat, el nu încetează să fie ambasador, reprezentînd în continuare mentalul țării căreia îi aparține. Georgios Poukamisas, ambasadorul Greciei la București, și-a însușit deplin lecția expresiei neprotocolare. Pe scurt, este un excelent mesager al Greciei, nesfiindu-se să încalce lustrul inexpresiv al clișeelor oficiale, pentru a spune sincer ce gîndește despre lumea în care trăim. De aceea, Dialog cu istoria e un exemplu de cutezanță discursivă defășurată după dictonul antic al perseverenței bine calculate: gutta cavet lapidem non vi, sed
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
catedra, o odaie mai săracă decît sărăcia, cu doi-trei ucenici." Alăturea lor, sînt prietenii foști, dar niciodată trecuți, Lucian Bădescu, Dinu Pillat, Mircea Popescu, Ioan Cușa, Noel Bernard, Mihai Cismărescu, N. Petra și Mihai Fărcășanu, zis Villara. Nume lipsite de lustrul înșelător al primei actualități, ocupîndu-și stalul discret în confortabilele, în cultură, istorii alternative. Istoria Europei Libere, istoria bijuteriilor de anticariat, Frunzele nu mai sunt aceleași, povestea dinastiei de Florica și a sorbonarzilor bonomi și boierește nelalocul lor. În urma tuturor, două
Popasuri. Zăbave by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10186_a_11511]
-
de bun simț al căror contur favorabil e însă ușor depășit prin glisări înspre ceea ce n-ar fi atît de "bine", înspre ceea ce problematizează situația. "Erupția" amintirilor, constată d-sa, "explozia depozițională" au avut ca efect secundar, în cel dintîi lustru de după prăbușirea dictaturii, o "derută" a literaturii de ficțiune, care "nu mai interesa atunci pe nimeni". Receptarea obștească se concentra pe mărturie, pe adevăr, pe unul "crud, direct, imediat, neprelucrat",cu toate că - nu-i așa? - "și literatura de ficțiune spune adevărul
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
unui bucureștean ca "teșculă", "cătrăniță", "pălan", "recăl", "pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
făcut, cu un devotament și o pricepere exemplare, doamna Cornelia Ștefănescu, întâi - așa cum se putea în acele vitrege condiții - în volumul Eseuri. Cronici. Memorial, apărut în 1972 la Editura Minerva după o pritocire care a durat mai bine de un lustru, apoi în volumul de față, a cărui problematică - aleasă și distribuită pe capitole tematice omogene - pare a răspunde întrucâtva faimosului Jurnal (intim), de unde și titlul, frapant ca o replică din spațiul public la un text paralel din spațiul privat. Stricta
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
lumea bună și petrecerile ei, aristocrația ori marea burghezie, anii ’20 cu plăcerea călătoriilor, un fel de a fi și un mod de viață ce rezultă din succesiunea mai multor generații cu avere și educație. Iar artele minore le dau lustru, de la eleganța vestimentară la ținută și maniere, până la vicii, rafinate și ele. Războaie și revoluții distrug lumea lor strălucitoare. Trăindu-i splendoarea ei, fie prin impostură ca Max, fie autentic ca Mecha, ei nu văd cum piere. Ea înțelege, dar
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
iveală”. Printr-o asociere vagă, îmi amintesc cum fratele meu, medic, mi-a spus odată, când eram bolnav: „N-am văzut așa organism care nu se apără”. (Nici n-ar avea de ce, la drept vorbind; de atunci au trecut zece lustri iar eu, cum văd, tot aici sunt.) E adevărat, nu era encefalita letargică, de care se ocupă Lavric, era numai o gripă strașnică, însă s-ar zice că efectul a fost același: în urma bolii, subiecții sunt „lipsiți de vigoare, complăcându
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
un termen politic, legat de diferitele legi prin care se limita accesul la putere al celor vinovați de abuzuri și represiuni în perioada regimului comunist. În română a intrat mai de mult un alt latinism cult, legat etimologic de lustrație : lustru (din lustrum - rit de purificare practicat în Roma antică, odată la 5 ani, cu ocazia recensămîntului; prin extindere, lustru a ajuns să însemne, în stilul solemn, "perioadă de 5 ani"). E o problemă de etimologie latină dacă acest lustrum este
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
și represiuni în perioada regimului comunist. În română a intrat mai de mult un alt latinism cult, legat etimologic de lustrație : lustru (din lustrum - rit de purificare practicat în Roma antică, odată la 5 ani, cu ocazia recensămîntului; prin extindere, lustru a ajuns să însemne, în stilul solemn, "perioadă de 5 ani"). E o problemă de etimologie latină dacă acest lustrum este identic, înrudit sau doar omonim cu termenul din care provin fr. lustre, it. lustro, preluate în epoca modernă și
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
să însemne, în stilul solemn, "perioadă de 5 ani"). E o problemă de etimologie latină dacă acest lustrum este identic, înrudit sau doar omonim cu termenul din care provin fr. lustre, it. lustro, preluate în epoca modernă și de românescul lustru "strălucire, aspect lucios"; de la acesta din urmă s-au format derivate cu aspect popular, bine instalate în limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
niciodată bani, el era cu Majakul. SOLDATUL I: Să ascult discurile de la tata... SOLDATUL II: Băieți și fete frumos îmbrăcate... mirosind a parfum mișto, bulgăresc... de trandafiri... Dar nici unul n-avea o dungă ca a mea la pantaloni... și nici lustru la pantofi ș...ț SOLDATUL I: Să beau un ceai de fructe de pădure... SOLDATUL II: Eu nu, niciodată nu m-am îmbătat ca porcul, să vomit... Nu, absolut niciodată! SOLDATUL I: Și mama să facă tartă de piersici... să
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Cristian Teodorescu Îi admir tot mai mult pe cei care scriu jurnal. E o investiție zilnică în trecut care te ajută să ții viitorul sub control. Nu mă gîndesc la jurnalul pentru posteritate, cu lustru artistic și cu reglări antume de conturi pentru cititorii postumității tale, ci la jurnalul pe care îl ții pentru tine însuți, ca să ai o contabilitate personală a ceea ce ți s-a întîmplat și pe care să-l poți consulta mai
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
azi? Sau e un altul, mai docil stilistic, uitat între timp? În ipoteza că acestea ar fi (până la proba contrarie) primele texte cunoscute ale lui Ioan Es. Pop cel de azi, saltul ar fi formidabil: în mai puțin de un lustru, tânărul poet arde etape esențiale, devorează rafturi întregi din marea bibliotecă a poeziei și câștigă aproape spontan un imens capital de conștiință artistică. De nu va fi fiind așa, oricum, grupajul din Nord (și, implicit, din 1983. Marș...) rămâne, istoricește
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
o efectivă tragedie, o rupere dramatic tulburătoare. Își dădea seama, disperat, că pierde un prieten de inimă, drag cu totul. Nu e un lucru oarecare o astfel de lovitură primită în adîncul sufletului de un tînăr aflat în al treilea lustru de viață, pe care o trăise mereu, din perioada maturității, în preajma prietenului privilegiat, ale căror opinii el, ca democrat și evreu, nu le putea accepta. Iată un fragment din însemnarea lui Sebastian datat 25 septembrie 1936, în care eroul este
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
Clubul Prometheus s-a desfășurat cea de-a cincea ediție a galei premiilor Cartea Anului 2005-2006, acordate de revista România literară cu sprijinul Fundației Anonimul. Având deja în spate o tradiție a exigenței și a onestității criteriilor, acumulând, în acest lustru, o listă de nominalizați care include nume ca Mircea Cărtărescu, Monica Lovinescu, Matei Călinescu, Radu Cosașu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Andrei Codrescu, Emil Brumaru, Gheorghe Crăciun, Andrei Pleșu, Livius Ciocârlie, Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Radu Aldulescu
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
nu ne-a primejduit neamul în fibra lui cea mai intimă." Respectiv: "Genocidul sufletesc și fizic al nației a fost operat la modul demonic de către tiran și colaboratorii lui, acționând încă și azi în spiritul fantasmei sale." Scria, în ultimul lustru al secolului trecut, admirabilul meu prieten: "România agonizează pe fundul gropii pe care i-a săpat-o fostul ei tiran local". Executat, spre rușinea noastră, de aghiotanții săi. Fie că în decembrie ^89 a avut loc mai întâi o lovitură
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
al meu stilou ilustru,/ Cât nu s-alege, încă, de noi, praful!// Pe nimenea nu-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-am cultivat boema și taraful/ Din zi în zi, ci din lustru-n lustru!” în toamna anului 1988, la câteva luni după ce-mi apăruse volumul Peregrin la Ninive, am mers împreună cu Romul Munteanu și doi colegi de editură să „udăm” apariția la Casa Universitarilor din București. Pe terasa restaurantului de acolo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
stilou ilustru,/ Cât nu s-alege, încă, de noi, praful!// Pe nimenea nu-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-am cultivat boema și taraful/ Din zi în zi, ci din lustru-n lustru!” în toamna anului 1988, la câteva luni după ce-mi apăruse volumul Peregrin la Ninive, am mers împreună cu Romul Munteanu și doi colegi de editură să „udăm” apariția la Casa Universitarilor din București. Pe terasa restaurantului de acolo a apărut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în căutarea unui sens mai profund:/ meditând la rațiunea pură/ și la rațiunea impură,/ la voința de a trăi/ și la cea de a nu trăi” (p. 21). Curat murdar? Cam pe-acolo. Sau mai bine zis o mizerie cu lustru. Nimic din ce pătează, din ce maculează, din ce stârnește, cu adevărat, dezgustul, nu se află în containerele poemului acestuia. Impresia e că avem de-a face cu o serie de efecte speciale. (Sângele e vopsea, membrele amputate sunt din
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe un balon de săpun. "Aparatul teoretic este, de regulă, hipertrofiat...", 260. E. Negrici subordonează esteticul politicului și atunci când susține că "Marea literatură va fi esențialmente reacționară
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
făcut din mine un mai bun jucător de Scrabble, dar numai pentru cuvintele care încep cu C, D, E, F, G. Stilul, însă, e o chestiune capitală. Cei care nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. L.V.: Faptul că scrieți romane polițiste vă silește să fiți cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrieți aceste romane
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Gaittany și, evident, Smărăndache și Smărăndăchioaia. O scurtă topografie a locului nu-i de prisos. Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui G. Călinescu Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori doi. Smărăndăchioaia, care șezuse tăcută lângă Smărăndache, mărturisi că ea l-a văzut pe Ioanide, împreună cu alți prieteni, într-un palat în regulă, pe bulevard, că Ioanide i-a primit la miezul nopții într-o sală enormă cu șemineu, lustruri, mobile somptuoase, gobelinuri, oglinzi venețiene. Știa precis că Ioanide locuia acolo, cum i-a și afirmat. Discuția între musafirii G. Călinescu lui Saferian Manigomian în jurul cazului Ioanide se continuă aprinsă, și astfel se stabili că Ioanide șezuse într-adevăr un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părând a nu fi chiar țăran. Vorbea absolut ca un intelectual de la oraș care se ferește de un vocabular pretențios și nu făcea nici o greșeală de limbă, așa cum fac semidocții. Citind ziare, unele cărți și operele fiului său, căpătase un lustru surprinzător. La fel unul din frații Bogdan, care este agent sanitar, nu se deosebește întru nimic, în vorbire, de un medic veritabil. Am avut prilejul să-l văd pe Dan Bogdan împreună cu tată-său și cu fratele de care am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de data aceasta simți un soi de jenă de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos, cu mobile de la Lengyel, sufrageria și salonul destinat reuniunilor feminine și care între altele era frapant printr-un mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile imediate erau singurele în înțelegerea Pomponeștilor, care mai aveau credința că omagiile trebuiesc smulse. Fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]