3,280 matches
-
menținerea unei anumite doze de senzualitate. Într-un fel sau altul, Ted Wiggins simțise asta la Carol, starea de excitație accentuată la vederea vagabondului care, în fața Celeilalte Carol, își scosese scula din pantaloni - o chestie dubioasă, lungă și lucioasă ca mânerul unui piolet - și urina pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în fața regelui și amândoi au început să discute despre avantajele și dezavantajele unei alianțe. La amiază, nu ajunseseră la nici o înțelegere. Unul din cei 19 i-a spus lui Mao Sui: "Ce mai stai? Arată ce poți!" Cu mâna pe mânerul sabiei, Mao Sui a intrat în palat și s-a adresat prințului: "Două cuvinte sunt de ajuns pentru a ști dacă o alianță este avantajoasă sau nu. Ce rost are să discutați atât?!" "Cine-i acest om?" a întrebat regele Chu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este materie primă de bază pentru atâtea obiecte și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din Shandong se găsesc cele mai multe ateliere pentru producția de borcane din ceramică groasă, gravate cu desene cu pești. Borcanele pentru apă au mâner și un capac la fel ca o farfurie, sunt realizate cu o tehnologie foarte simplă și se vând la prețuri foarte mici, cu toate acestea sunt o formulă care reflectă frumosul în accepțiunea populară largă. Peștele a reprezentat, întotdeauna, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
librărie, era În drum spre altă destinație, adesea spre locuri Îndepărtate precum Piața Harvard din Cambridge, de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu o bicicletă veche cu un coș mare de sîrmă În față. Avea apărătoare verzi și, Între mînerele ghidonului, un butonaș alb, care acționa claxonul. Nu știu cum funcționa acesta. Adeseori, lăsa bicicleta rezemată de vitrina prăvăliei, deși Norman Îl rugase să nu facă asta. Încă nu știam că acesta este un lucru de admirat la el, așa că la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia fuseseră extinse prin adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii și galbene, ca pe o căruță de circ. CÎteva clipe mai tîrziu, Jerry și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am sperat să-mi mai vorbească, Însă În noaptea aia n-a mai zis nimic. După ce a trîntit toate vasele În chiuvetă - zdrang -, și-a luat geaca și a ieșit, și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinii. Scaunul pasagerului era doldora de echipament fotografic - camere foto, un trepied, o cutie plină vârf cu becuri. Un aparat de filmat era montat cu o clemă pe bord. Se întoarse la mașină, ținând camera foto ca un pistol de mâner. Când ajunse la balcon, fața îi fu luminată de farurile mașinii de poliție. Mi-am dat seama că-i mai văzusem de multe ori până atunci chipul mușcat de vărsat, prezent într-o duzină de emisiuni televizate date uitării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îngropat în umărul meu, gura ei apucând-o pe-a mea, forma și umezeala anusului ei în timp ce-l mângâiam cu inelarul, își aveau fiecare corespondentul de obiectele unei tehnologii binevoitoare - cutia turnată a cadranelor, carapacea proeminentă a coloanei de direcție, mânerul extravagant ca de pistol al frânei de mână. Am pipăit vinilinul cald al scaunului de lângă mine, apoi am mângâiat culoarul umed al perineului lui Helen. Mâna ei îmi apăsa testiculul drept. Laminatele plastice din jurul meu, de culoarea antracitului spălăcit, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
farurilor lui în ușile de sticlă ale secției de fizioterapie, aflate nu departe, am coborât din mașină și l-am privit pe Vaughan cum scormonește prin camerele foto-video și echipamentul de iluminare din portbagaj. Alegând un aparat de filmat cu mâner ca de pistol, închise capacul și se așeză la volan, cu un picior așezat pe asfaltul negru într-o poză studiată. Deschise ușa pasagerului. - Urcă, Ballard. Or să stea mai mult decât își închipuie Remington. M-am așezat lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie dusă la ambulanță. Două femei cu batic pe cap și haine de tweed fură împinse în lături. Cu brațele întinse, Vaughan plonjă între ele. Privirea sa părea pierdută. Apucă mânerul pe care-l ținea deja o infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin spatele vehiculului. Aproape că am strigat la polițiști, convins, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să poată circula toate mașinile din lume. În zilele acelea ciudate, pe când îmi reveneam de pe urma excesului de L.S.D. și a morții abia evitate de după aceea, am rămas acasă cu Catherine. Stând acolo, cu mâinile așezate într-o poziție familiară pe mânerele fotoliului, am scrutat câmpia metalizată de jos în căutarea vreunei urme a lui Vaughan. Traficul se mișca încet de-a lungul benzilor aglomerate, acoperișurile vehiculelor formând o carapace neîntreruptă de celuloză lustruită. Efectele întârziate ale L.S.D.-ului mă lăsaseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
loc doar din întâmplare; bărbatul mi-ar fi spus parola, un comentariu la titlul ziarului ce iese din buzunarul meu, despre rezultatele de la cursele de cai. „Ah, a câștigat Zenon din Elea!“, iar între timp am fi urnit valizele, folosind mânerele de metal, poate schimbând câte o replică despre cai, pronosticuri, pariuri, și ne-am fi îndepărtat spre trenuri diferite, fiecare din noi trăgându-și valiza în direcția lui. Nimeni nu și-ar fi dat seama, dar eu aș fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana trebuie să facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și aer condiționat, unde secretarele stau în spatele birourilor lustruite și cu mânere de crom. Văzuse asemenea birouri când fusese în practică în anii de studenție. Le văzuse stând acolo, zâmbitoare, cu cercei scumpi în urechi, așteptând să vină și să le ceară de neveste vreun bărbat cu salariu mare. Pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chiar și după ce a ieșit la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu credință pe Maiestatea Sa, iar apoi Republica Botswana timp de cincizeci de ani. Bravo, soldat încercat și devotat, din partea dlui judecător Maclean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc în cameră, în funcție de conjuncții ale astrelor, semne zodiacale, compatibilități și incompatibilități. După ce reușeam să pun la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o lacrimă cu o batistă gălbuie. Veghează mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Călinescu, n-am ce să mai fac cu el... și covorașul ăsta, poate-ți trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-au aprobat actele pentru Noua Zeelandă... uite-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească printre stînci pe rechinii prea Încrezători, ai căror dinți avea să-i folosească mai tîrziu ca lame de ras sau vîrfuri de săgeată, cu ajutorul cărora prindea alți pești mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]