10,420 matches
-
de azi într-un vapor Demult sub mâlul mării? Dintr-un demon ce s-a împerecheat cu tine M-ai născut, mamă, și m-ai mințit. Cum de am putut să iubesc Ceea ce era vid în tine? Și totuși îți mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe lume În afară de a-mi da viață. Așa cum e ea, peticită și din nou ruptă. Cu peticele și rupturile astea Rog cerul să treacă prin ele Și să le umple
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
care le-am călcat în agonie Nici o conspirație de vină, Numai spiritul îmbătat mă străbate. * Te întreb, Doamne, din abisurile Ce se prăvălesc Până a-mi deveni aureole, Vrei să plec din veac fără să mai simți Mâna mea când mângâie spiritele Poeților duși ce îi sunt carne? Cine te va mai privi cu astfel de ochi Având patina nisipurilor slujitoare Ale oaselor regilor? Vidul injectat, smuls către ceruri De pe privirea hoiturilor Îți va aduce durerea, fără mine. * Amândoi privim pe
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
prin asprimea întortocheată de gheară înmuiată în sânge și vin... Ca peste o flamură vremelnic abandonată în luptă, sau poate ruptă, cu colții, de-un lup, ori peste-o rană în altă rană, mai mare, suplă, zvâcnind? Doar mâinile tale, mângâind un șarpe de catifea, a uitare... Poem de dragoste Spre ora zece, o siluetă albă se apropié de fereastră. O priveam înfigându-se în perdele, molie bezmetică, tânjind să fie străpunsă cât mai curând de lumina-nvechită și pală a
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
este, desigur, un lux. Cum s-o cucerești de la aproapele tău. Regula ochilor frumoși este destul de improbabilă - dar nu de desconsiderat. Cea mai simplă s-a dovedit a fi ideea că amabilitatea se poate cumpăra, deși "C-o mână te mângâie/ și cu alta te zgârie". În acest fel, ea a devenit o marfă, astfel încât, în loc de un produs, te trezești că achiziționezi două. Dacă n-ai banii, cu atât mai rău: "După unelte se cunoaște meșteru", iar "Jalba fetei hatâr n-
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
și în acela stilistic. Însă abia după ce cartea a apărut, la încă de pe acum mitologica Editură Humanitas, am realizat pe deplin că literatura scriitoarei e femeie; adică atrage, făgăduiește fericiri, ridică piedici peste care puțini trec cu plăcerea greutății învinse, mîngîie zgîrîind și te lasă cu o nelămurită senzație de plăcere și de nemulțumire. Nu fără șovăire pășeșete, deci, criticul pentru a se lămuri pe sine și pe alții, încercînd să definescă natura talentului plin de surprize al scriitoarei. N. Iorga
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
apunând peste o zi glorioasă. Ne simțeam prea plini, de-a dreptul ghiftuiți de frumusețea orei trecătoare, a verii marine și a tinereții din noi care, toate laolaltă, covârșeau orice nevoi, orice dorinți imperative: ne-am sărutat și ne-am mângâiat aproape frățește sub privegherea lacomă, nesuferită, a lunetelor din miradoarele grănicerești semănate ca prepeleacurile prin lanurile de pe țărmul înalt. Deși asta a fost tot, deși atunci noi ne-am despărțit ca să nu ne mai întâlnim, viziunea perfecțiunii atât de fragile
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ești Ca o coropișniță Ca să știi Cât te iubesc Cât de mult ai tu picioarele tale strâmbe de coropișniță Niciodată n-o să știi, n-o să afli Ai picioare de broască De coropișniță Ai picioarele acelea albe Te iubesc și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
cămile călărite de copile eram mândri, calzi iloți, eram tandri ieniceri - nu erai nici azi nici ieri - ți-era somn și era seară toamnă grea, spre primăvară ți-era gândul, tot nebun era cel dintâi lăstun ce cu palma-l mângâiam tot vânându-l și cu palma mângâiam frunte și obraz și geană.
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
iloți, eram tandri ieniceri - nu erai nici azi nici ieri - ți-era somn și era seară toamnă grea, spre primăvară ți-era gândul, tot nebun era cel dintâi lăstun ce cu palma-l mângâiam tot vânându-l și cu palma mângâiam frunte și obraz și geană.
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
dau criniștea cu miei codrul de tămâi văpăi iezere de lună-n văi scorburi faguri buciumând mierla fluturi fluierând sus mai sus la linul lin dalbă în zăpezi de in îi iese cu plinul plin Maica Domnului Emin surâsul luceafărind mângâie cu miere vin mâni mioape lemurin împământenit colind brăduță cum ai cusut ii cu nori înrâurați îngerilor inspirați le vei coase zbor căzut Ochiul Mare la izvod vatră-nscrie prin ochean într-un spațiu dochiean rază centru și prohod născătoare lăcrimări
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
pe loc o grea melancolie, un puternic dor de ducă, o dromomanie având ca perspectivă spațiul din labirintul străzilor orașului meu marțial. Acolo, mișcându-mă liber, puteam să-mi exersez deplin tăcerea. Mi-am luat adio de la Rakel și Zoltan mângâind câinele ușor pe cap. Soarele devenise o sferă de foc la orizont. Viața din oraș trecuse într-o nouă lumină. Pulsul febril se încetinise simțitor. Am mers repede, imaginându-mă zburând, luându-mă la întrecere cu trecătorii necunoscuți. Exact așa cum
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
forma ei de libertate chinuită. Am întîlnit-o ultima oară, cred, pe 27 februarie anul trecut, în maiestoasa Sală cu Oglinzi a Uniunii Scriitorilor. Venise să susțină "schimbarea la față" a "României literare". Precipitată, s-a apropiat de mine, m-a mîngîiat pe obraz și mi-a dat volumul " Un război de o sută de ani"-ediția a doua. A fost apropierea și despărțirea noastră, cuprinse în același prim și ultim gest. Citesc și recitesc. O nuia de sticlă, Noapte de noapte
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
principiu generator al foamei de stimuli poemul perfectei claustrofobii lui Nicolae Manolescu vei căuta răcoarea lângă șemineul de malachit într-o seară ce se naște greu pe cuperoza istovirii vei visa că ești cuprinsă de brațele cu care brazii nu mângâie decât ursoaice jelindu-și puii împușcați, pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul despre fragilul miez al neștiutului atunci când o femeie
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și parcă înfometată. Apoi a început să mă sărute acolo, fără să-i pese că eu spuneam nu, nu. "Îți fac o fecațiune, vrei? Ai să vezi ce bine este" îmi șopti la ureche
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
o clădire scundă și lungă, cu o prispă de lemn în față. De pe această prispă învățătorul împărțea primăvara premii și coronițe elevilor aliniați în curte, dinaintea treptelor. Acum, de o parte și de alta a intrării fluturau două steaguri tricolore, mîngîind cu faldurile lor portretele regelui și al generalului Averescu. Strîns în noua lui uniformă albastră-verzuie, ras proaspăt dar cu ochii roșii de nesomn, învățătorul Șuiu se învîrtea nerăbdător. Cizmele erau de asemenea noi și-l jenau. Încerca să le înmoaie
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
călătorește tinerețea frumusețea și moartea poemului rafinat și viril din femeie-n femeie călătorește fiul meu nenăscut trandafir cu tijă de trestie garoafă cu petale de trandafir am fost un mare norocos al acestei lumi prăbușită iremediabil în moarte abia mîngîiată de viață am fost poate chiar leul și nu umbra leului am fost poate chiar tigrul și nu umbra tigrului am mîncat oricum din femeie cu mare poftăciune tăciune după tăciune am sorbit tot pînă la ultima celulă de carne
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
câmpii "Nas ne nagoniat" Semnele mici, ilizibile pe ambalaj litere slave pe care nu le vei citi niciodată stabilizatorii, afânătorii, E-urile în cohorte organizate atentează la ulcerul tău (din vremea hemoragiei cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie cerul gurii prea păcătos nici de vânător, nici de poveștile lui nu am chef prea mulți ochi de oțel afară la pândă în spatele scenei radiațiile TV leagă scheletul imaginii gângania asta diforma pe care pariasem cândva
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos, se învîrtea cîntînd. Iată, mi-
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
se purta atârnată de mijloc, înaintea unei nopți de dragoste. Azi nu mai există decât chiloți cu trompă (și urechi!) de elefant, în magazinele de jucării erotice. Și niște mici statuete feng-shui, a căror trompă crește, chipurile, fertilitatea, dacă e mângâiată în fiecare seară, înainte de culcare. Afrodisiacul preferat al egiptenilor, în Antichitate, era ceapa roșie. Don Juan, dacă ar fi trăit atunci și acolo, ar fi mâncat câte-o funie pe zi și ar fi mirosit irezistibil. Și despre roșii spun
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
mult supărarea. Pe soră-mea a despăducheat-o, de vreo două ori, după ce s-a băgat în cotineața unor vecini și s-a umplut de insecte parazite de la găini. O despăduchea și o bombănea, dar după aia îi trecea, o mângâia și-i zicea “Mânca-o-ar mamaie!”. Eu aveam obiceiul să plec prin sat fără să spun. Mă căuta cu orele, până dădea de mine pe la vreo băbuță din vecini. A fost nevoită să-l pună pe tataie să-mi
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Munte din Evanghelia după Matei dacă vreți să vă convingeți. Sunt pagini care fac să vibreze și astăzi inimile încă neîmpietrite: Fericiți cei săraci cu duhul, ca a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor satura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
inteligență care înfioară și un ignorant, este cult atât cât să simți că ți-l dorești drept model știind însă că n-ai să reușești vreodată măcar să-l ajungi din urmă, poartă nume de rege (neverosimil), are mâini fermecate pentru că mângâie fără să-ți dai seama că te atinge și...a furat sărutul. Vă spun eu, cu adevarat l-a furat pentru că după ce cunoști sărutul lui îți dai seama bine, oricare alt sărut, de la oricine altcineva...e doar un plagiat! Cu
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]