1,105 matches
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > CHEMAREA DESTINULUI (15) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Când și‑a revenit, Gavrilă s‑a repezit mânios la primele tulpini de floarea soarelui și a jumulit toate frunzele de pe ele, înghe-suindu‑le în sac. „Te prind eu pe tine altădată! Ți‑arăt eu ție cine este prost, f...i curu’ mă‑tii! Dacă nu te‑oi sătura
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
Hai să mănânci băiatule, că noi am mâncat. Prea ai întârziat mult. - M‑am întâlnit cu băieții... și... și am mai vorbit... și... mă așteaptă, mamă, i‑a răspuns Gavrilă mamei care era nedumerită și‑i arunca pe ascuns priviri mânioase. - Aha! Acolo nu mai este obosit băiatu’ mamii! Da! Să mergi de‑acu, că am promis să te las, băiete. Să mănânci mai întâi. Să ai putere să dansezi, a ținut Vasile să adauge, zâmbind pe ascuns spre femeia lui
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
grațioși și al șoldurilor șerpuitoare. Am exclamat extaziat: -O, Fidias, tu care sculptai zeițe, turnând găleți de apă pe rochia fecioarei-model, ia sacoșile de la doamna și eternizeaz-o în marmură! Dar Fidias, de acolo, din străfund de timp, mi-a răspuns mânios: -Nu ți-e rușine, om de rând! Ceri geniilor să-ți facă treaba? Cară tu sacoșele, idiotule! Îndemnat de Fidias, am zâmbit mieros superbei doamne, cu gândul să-i duc sacoșele. Dar am constatat cu stupoare că ochii mei nu
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
amenințare... Ai tăcut? l-a întrebat, apoi, văzând figura speriată a copilului descurajat de gestul ei neașteptat. Ai mâncat?... Spală-te și culcă-te! l-a îndemnat ea văzând mișcarea înceată a capului în sens afirmativ, după care a ieșit mânioasă și a dus surcelele la bucătărie. Și-a făcut de lucru aici cu câteva vase nespălate și cu masa plină de resturi de mâncare, a pus apă la fiert într-o oală și a căzut pe gânduri. „Nu știu ce m-oi
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți dau eu motiv să plângi de îndată, băiete, l-a întrerupt Vasile cu vocea-i mânioasă și puternică, de s-au zguduit ferestrele. Te-am întrebat eu ceva? Am cerut eu explicații, pui de năpârcă? Faci tu familia de râs, bă? Neam de neamu’ meu nu a avut proști în casele lui, putoare nerușinată ce ești
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
zic că tu... - Să nu zici nimic, femeie! Că tu ai știut și n-ai zis pân-acu’ nimic. L-ai protejat pe puturosu’ și nerușinatu’ familiei. Vezi că poate iei și tu o porție, imediat!, a întrerupt-o Vasile mânios și nemulțumit, privind-o crunt, pus pe fapte dure. Apoi, s-a întors către Gavrilă, sub privirile celorlalți, uimiți și temători, scoțându-și cureaua. Jos pantalonii, fiule! Zece curele vei încasa de data asta și la fiecare vorbă scoasă, alta
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
absolventă cu diplomă, ești speriată de avioane? - Nu am fost niciodată și nici acum nu sunt, dar cu tine nu am ce discuta! - Hai, nu fi prostuță! Vino pe la mine să văd dacă ai învățat câte ceva... Adriana și-a eliberat mânioasă mâna, l-a privit în ochi cu furie și i-a trântit un "du-te dracului, dobitocule!" printre dinți, după care a intrat ca o avalanșă în secretariatul Facultății de drept, roșie în obraji și umilită sufletește. Îl cunoscuse pe
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
un om serios, cel puțin în probleme de serviciu, dar... - Nu-ți permit și nu te obrăznici cu mine, toanto! a ridicat avocatul vocea, cu obrajii roșii de mânie și indignare nejustificată. - Porcilor! a mai avut Adriana puterea să țipe, mânioasă și umilită, ridicând geanta strânsă cu un gest de disperare la piept. A ieșit ca o vijelie trântind ușa cu putere, după care, la numai câțiva pași, scotocea în geantă și nu mai vedea batista din cauza lacrimilor pe care nu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
l-au trădat și l-au vândut vicleanului Ipsilante cu grecii lui, care l-au tăiat în bucățele și l-au aruncat într-o fântână lângă Târgoviște. - Și unde este tâlharul acesta netrebnic de Ipsilante? a scrâșnit Domnul din dinți, mânios foarte. - Unde să fie, Doamne, a oftat iar Sfântul Petru, zace pe fundul iadului, băgat până la gât în smoala fierbinte, împreună cu asasinul lui Burebista, cu trădătorii lui Decebal, cu toți trădătorii acestui neam nenorocit, Doamne, așa cum se cuvine ... - Și pe
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
adăugând și alte amănunte în limbajul lor păsăresc. I se păruse ridicol sfatul lor, până când și-a amintit că și tatăl lui o sfârșise după o prelungită ieșire iarna în pădure. De ce nu vin oare?... De ce întârzie? se întrebase aproape mânios. Nu-i prea plăcea să aștepte, era nerăbdător din fire, de aceea prefera pe vremuri să vâneze la pas, nu la pândă, ajunsese să distingă și să deosebească urmele, apoi să descopere ascunzătorile vânatului ca nimeni altul dintre consăteni. Dar
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
să nu poți plânge, ci, disperat, să străbați lumea-n lung și lat, ca să afli ce este Iubirea. Pasămite, prințesa avea puterea să-nsuflețească pământul și pietrele, să umple câmpiile cu verdeață și flori, iar văzduhul cu nori. Acum era mânioasă și furioasă pe acest flăcău încăpățânat și lipsit de înțelepciune, care insista s-o ducă-n țara lui. O mai și jignise. De aceea întinse mâna spre el: -Prefă-te într-un nor călător! Dar vraja nu se împlini și Primăvara
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
Eliade a constatat cu stupoare că un pasaj important din interviul acordat lui Păunescu, cel despre Nae Ionescu, fusese cenzurat, ceea ce a stârnit mânia Maestrului, care l-a publicat în paginile unei reviste din exil... - Într-adevăr, Maestrul a fost mânios pe Adrian Păunescu citindu-si interviul înjumătățit. Și, nu numai atât, fuseseră strecurate fraze care nu-i aparțineau. A fost revoltat la maximum, insă niciodată nu i-a răspuns „bardului de la Barcă”personal, acesta continuând să-i scrie și să
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
mama și tata și că depindea de ea și numai de ea de cum își alegea să-și trăiască viața. În acea zi, se întoarse acasă târziu în noapte. - Ușa se închide la ora 22, așa să știi! Tatăl ei era mânios din cale-afară. - Bine, nici o problemă, am cheie! Domnișoara îndrăznise să râdă și parcă îl vedea pe creț mustăcind la remarca ei dezinhibată. - Ia, vezi, lasă obrăznicia! - O, dar am lăsat-o demult, undeva în câmp. Tatăl ei rămase mut de
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
să le-ascundă, Ca să obțină-n fine, bani frumoși. Și dup-o zi de tîrg întreagă, Sosi călugărul umil. Căci nici-un ban nu-i în desagă, Măgarii de aproape îl urmează Și-i necăjit , de parcă-i un copil. Se uită mînios starețul. -Cum, n-ai putut și tu un ban să faci? Să-ți lauzi marfa,storcînd prețul, Să fii șiret ca precupețul, Că doar ,tu știi cît suntem de săraci. -Ascută starețe, înalte. Nu vrut-a nimeni un bolnav măgar
EU MÂNTUIREA NU MI-O PIERD de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360003_a_361332]
-
aranjamentele pentru duminica asta, vrei să mă lași cu buza umflată? - Chiar așa! a intervenit Jana. Ce, nu putem să ne mai distrăm și azi? Plecăm seara, ca de obicei, e părerea mea și cred că... - Gura! a țipat Mișu mânios. Am zis că plecăm și asta vom face. E clar, toantelor? - Băi! S-o faci toantă pe mă-ta, nu pe mine! Auzi? s-a repezit Angelica la el, amenințându-l cu o furculiță murdară în mână. Te-ai f
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
rânduri primăvara, după topirea zăpezii la munte, Ialomița se umfla și ieșind din albia sa, amenința să intre în sat. Toți o auzeam vuind cu înverșunare, sătenii erau pieriți de frică, alergam la marginea satului și priveam cu groază valurile mânioase care se rostogoleau măturând tot ce le sta în cale, Ieșeau și gospodarii să stea de veghe la capătul podului, împreunând mâinile și rugându-se la Dumnezeu să abată necazul de la ei. Țin și acum minte senzația aceea de neputință
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
mi-ați dat?! Eu n-aveam nevoie de banii voștri!” Eu aveam nevoie de dragoste și de iubire în familie. În schimb, între mama și tata erau mereu certuri, bătăi, scandaluri, și toți vecinii știau. Așa am început să devin mânios și să-mi formez propriul meu stil de viață în rebeliune. Necunoscându-L pe Dumnezeu în familia mea, mi-am întors fața de la El, încă de pe la vârsta de șapte-opt ani. Am început să batjocoresc pocăiții și să râd de ei
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
-se la repezeală. Coane Costache, iartă-mă și matale pe mine! ... Stai să mâncăm, că uite, vine comanda... Vorbim după, bre. Mai medităm în timpu” mesei, apoi mai vorbim. Ciocniră halbele, le goliră până la jumătate și începură să înfulece. Unul mânios, cu ochii la fasolea celuilalt, altul filozofând adânc, dar cu cele mai pofticioase priviri aruncate la intervale regulate peste micii ce dispăreau devorați cu repeziciune... - Așaaa! Să ne fie de bine! Continuăm, dacă este voia matele, coane Costache, preluă inițiativa
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
regretă și promite că nu va mai păcătui, preotul se roagă, Dumnezeu o iartă, preotul o împărtășește și vine acasă doamna... - Ia, stai puțin, domnule! De unde știi că are nevastă-mea păcate mai mici? Ce știi despre ea? se ridică mânios și bănuitor domnul Costache în picioare, cu voce cu tot. - Am zis eu că știu? Doamne apără-mă! ... Dar se cunoaște, coane, că nu există om fără de păcat... - Da? Atunci vezi de păcatele matale și lasă-mă în pace! N-
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1150 din 23 februarie 2014 Toate Articolele Autorului De unde atâta agitație pe stradă? Mai mult chiar, agitația tinde către o formă de ură colectivă, ca să nu zic de nebunie. Fiecare individ este agitat, nervos și mânios, pe toți cei din jur. Fie că este pieton sau șofer, individul, în special cel din metropolă, se regăsește mereu în postura de războinic, el singur împotriva tuturor. Numai că aici nu este vorba de singur individ împotriva tuturor, ci
LUME MULTĂ, CÂTĂ FRUNZĂ CÂTĂ IARBĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340562_a_341891]
-
ca la ultimă generație de iPhone. Dacă vreunul dintre amicii lor pe Facebook ridică comunismul în slavi, it must be cool, șo let's do it." 1. Ați plecat în 1993 de România. Ați privit înapoi cu mânie? Da, eram mânios. Am plecat de la Institutul de Arheologie din București, unde lucrăm, prin demisie. Eram furios pentru felul în care fusesem tratat în chestiunea articolului despre imaginea slavilor în arheologia și istoria românească. Povestea am spus-o pe scurt în "Once again
INTERVIU. Socialismul explicat tânărului cool, cu iPhone și tricou cu Che Guevara. „Eu nu m-am rupt de România, ci de o lume care îmi făcea rău” () [Corola-blog/BlogPost/338381_a_339710]
-
am început să spun toate puterile sufletului. - Dumneavoastră aveți imaginație? - Da. - Ați văzut-o vreodată? Nu! Dumneavoastră aveți mânie? Ați văzut-o vreodată? Dumneavoastră aveți cugetare, gândire? Ați văzut-o vreodată? Aveți poftă? Aveți, pentru că acestea sunt puterile sufletului - cea mânioasă și cea poftitoare. Dumneavoastră aveți partea sadică, adică cea crescătoare. Ați văzut-o vreodată? Știi dumneata cum crești? Sau te-ai văzut vreodată cum crești? Afară de asta. Dumneavoastră aveți puterile sufletului, cum este cugetarea, alegerea, hotărârea, mâhnirea, întristarea, bucuria; le-
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
conversație imaginară cu mama lui. Simțea o greutate în piept și șalul alunecă de pe umeri. Simți prezența unei alte persoane. Se întoarse. În spatele ei lordul M.Joseph încruntat o apucă de braț și o trase grăbit departe de ușă, șoptind mânios: - Ce se întâmplă? Ce cauți dumneata în acest loc? Nu ai permisiunea, să urci aici! Nimeni nu are. O lipi de peretele opus cu fața aproape de a ei. Ochii aruncau flăcări. Era furios. Alma respiră precipitat. Își trase brațul din
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
la Patiseria Speranța? - Da, dacă ai lângă tine și persoana dragă poate să fie interesant. Mi-a râs ironic și-a fluturat mâna în semn de salut și și-a croit drum prin mulțimea ce se revărsa asemeni unui fluviu mânios. Am ajuns la mașina ce o parcasem la intrarea în piață. Ina se pregătea să deschidă portiera mașinii ei, parcată alături. - Ne întâlnim din nou, îi zic. - Lumea e mică, Mihai, lumea e mică. - De ce cred că acolo, în vârful
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]