1,089 matches
-
pădure de măslini, un râu cu pietre nestemate. Ei se prefac că nu le văd, dar tu le vezi, le atingi, le Împarți cu ei, pe când ei râd neîncrezători, te arată la rândul lor cu degetul și Își șterg tălpile mânjite de haos pe bucățica de speranță din viața ta. Și din nou fugi și Încerci să-ți peticești speranța zdrențuită de incertitudinea lor, Încerci să nu te lași neîncrederea și viclenia lor să câștige. Nu le mai arăți răsăritul și
Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
într-o plasă de dezonoare după ce ți-au subminat sistematic credința și energia, până când ai devenit doar un instrument lipsit de viață în mâinile lor murdare [...] Pentru că oricum vom muri, mai bine să murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele [...] punându-ne [...] semnătura pe condamnarea noastră la moarte"”. Știrbey a spus că, deși Regina „"judeca absolut corect"” în unele privințe, era nedreaptă față de Rege cerându-i „"să opună singur rezistență, pentru că Maiestatea sa nu putea reuși dacă nu era
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
fie din perspectiva conținutului, fie a execuției. Apoi, teatrul independent. Un one-woman show încă mă bântuie pentru gratuitatea gesturilor și simbolistica abrazivă și agresivă. După multe lupte cu sinele, oglinda care îi facilitase personajului introspecțiile pe durata întregului spectacol este mânjită sistematic cu o pastă opacă, imaginea reflectată se pierde, lupta se încheie, iar reflectoarele se sting. Un chin identitar care tematiza corpul feminin, care punea în insectar exact clipa tulburării maxime, angoasante, s-a plictisit de mine și m-a
Nu-mi place () [Corola-website/Science/295782_a_297111]
-
Tolstoi, nu are nici un erou principal muncitor. A fost ciopârțită? Nu mă compar cu Alexei Tolstoi, nici cu vreun alt mare scriitor. Dar aici nu știu ce să fac, în fața persecuției sistematice de care am parte de la Beniuc, care în același timp mânjește hârtia și pune în scenă niște lucrări literare care nu plac nimănui, nu folosesc nimănui, și sunt lăudate de frică. Tovarășe Țugui, vă rog, să se isprăvească odată campania surdă pe care o duce Beniuc împotriva mea, prin vorbe, intrigi
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
Est. Din această perspectivă, întârzierea cu care opinia publică din Germania (și nu numai din Germania) a reacționat la dezvăluirea adevărului este un bun exemplu de implicare profund emoțională în analizarea critică a unui trecut care, deși a fost total mânjit de nazism, a fost văzut ca arătând, în chip fals desigur, o zonă a societății considerată relativ "curată." În special istoricii polonezi doresc ca publicul german larg să devină mult mai informat și conștient de atrocitățile comise de wehrmacht în timpul
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
deplasa de urgență la locul asasinatului, unde ”cel care a fost profesorul Virgil Madgearu, economistul de prestigiu european, dascălul atîtor generații de studenți, strălucitul debater parlamentar, iscusitul ministru de Finanțe, emeritul ideolog democrat al României postbelice, zace întins pe spate, mînjit de sînge, cu fruntea spartă de gloanțe, purtînd pe corp urme de violență și tortură” . În acest sens, ziarista Doina Alexandru a povestit cum pe vremea comunismului, în timp ce lucra la ”Radio Europa Liberă”, Coposu i-a trimis o scrisoare directorului
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
Zima, începe pictură în frescă la biserică sin Vulturul de Jos, raionul Liesti, Galați. În 1955-1958 pictează icoanele de la catapeteasma bisericii din Draganesti, Tecuci, spală, renovează și pictează din nou Biserică Sf Pantelimon din beresti, Sascut, pictează frontispiciul bisericii din Mânjești, Vaslui, începe pictură în frescă la biserică Sf Împărați din Movilita, Panciu, pictează prăznicarele pentru biserică Sf Nicolae Cotești, pictează peste 100 de iconițe prăznicare, pictează biserică Sfinții Mucenici Haralambie, Gheorghe și Dumitru din parohia Laza, Vaslui, pictează în tempera
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
poeți din țară. Iar pecetea morală a atitudinii ridică poezia să în spațiul adevărului. Acestea sunt simple considerații, în fugă, pe deasupra prieteniei și dragostei pe care v-o purtăm. Și suntem mândri de prezența unor astfel de oameni în peisajul mânjit de atâtea eclipse ale literaturii actuale. Dragă domnule Marin Bucur, voi înmâna mâine seară afișul lui Eugen Ionescu. Ți-am trimis volumul I de Amintiri de Mircea Eliade, pentru simplul motiv că nu există un al doilea. Mircea Eliade nu
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
1962, când Hrușciov a fost dus la să vadă o expoziție în care erau prezente mai multe lucrări de . Văzându-le, Hrușciov a explodat de furie, descriindu-le ca „rahat de câine”, și declarând că „și un măgar poate să mânjească cu coada o pânză și să iasă artă mai reușită”. După o săptămână, "Pravda" a lansat un apel pentru puritate artistică. Când scriitorii și cineaștii au luat apărarea artiștilor plastici, Hrușciov s-a înfuriat și pe ei. În ciuda furiei premierului
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
din 2007: "Granville Island din Vancouver, care gravitează în jurul Pieței Granville Island Market, este un exemplu al reconversiei cu succes al insulei urbane care a fost, anterior, puternic industrializată. La data scrierii povestirii, reconversia era de dată recentă și am mânjit-o pentru a obține efectul viitorului apropiat punk dorit." Povestea analizează relațiile umane și calitățile problematice rezultate din conceptul neumirii tehnologice, în care conștiința este separată de trup și "încărcată" într-un supercalculator, unde continuă să gândească și să funcționeze
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
o capcană de-a lui Smith, zărind înăuntru capătul unui arc. El simulase atunci cu abilitate simptomele bolii, nemâncând și nebând timp de trei zile pentru a o neliniști pe doamna Hudson și a declanșa evenimentele dorite. De asemenea, se mânjise pe față cu vaselină, își picurase în ochi atropină, se dăduse pe obraji cu ruj și pe buze cu ceară de albine, pentru a fi un bolnav convingător și i-a pretins lui Watson să nu se apropiue de el
Detectivul muribund () [Corola-website/Science/324315_a_325644]
-
și a câștigat bătălia de la Malplaquet (11 septembrie), suferind totuși mari pierderi. Ducele a cucerit Mons în 20 octombrie, dar la întoarcerea sa în Anglia, dușmanii săi au profitat de grelele pierderi suferite în bătălia de la Malplaquet, pentru a-i mânji reputația. Aliații erau convinși că o victorie într-o mare bătălie îl va obliga pe Ludovic al XIV-lea să accepte pacea în termenii lor, dar după Malplaquet (cea mai sângeroasă bătălie a războiului) această idee și-a pierdut valabilitatea
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
la PePeEeee, Român doar Băsescu e! Păi: „Ce ne făceam noi țiganii De venea americanii”, Ne-ntrebam și noi ca proștii Că-i credeam pă ei de-ai noștri! Dar veniră-europenii Făcând caz că-s de milenii; Însă s-au mânjit la labă, Iar Euro nu-i de treabă! Că Euro avea rostu Ca să facă jocu nostru, Jocul micilor patroni Pă care i-ați dus cu Roni. Dar pe voi vă-nteresa Să ne dați nouă țeapa: Să ne vindeți second-handul Ca să
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A TINEviscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. ă ăî ă Miros a tine, noapte culcat pe dunga de t cere,Iar tu, iubito, proverbul pus ntr-un m r inexistent, î ș ă â ăă ă î î ț stau n odaie i m at
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
142. 21 animalice. Sfântul Ioan Gură de Aur, tot așa, învață că prin curvie întregul trup se face spurcat - ca și cum căzând cineva într-un lac de murdării, s-ar afunda peste tot în acea mocirlă - adică întregul trup s-a mânjit cu acea necurăție. De altfel, așa este obiceiul nostru, căci de la lăcomie și răpire nu s-ar gândi cineva ca să se ducă la baie să se spele, ci cu nepăsare el se duce la casa sa, pe când după împreunarea cu
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de cai, nici nu-i învredniceau cu un zâmbet măcar. Acele trupe păreau să facă parte din armata care se retrăsese din Mikawa și era clar că bătălia se desfășurase cu înverșunare. Atât caii cât și oamenii erau epuizați. Răniții mânjiți de sânge se rezemau greoi de umerii camarazilor. Sângele uscat lucea, negru ca lacul, pe armuri și cozile lăncilor. Fețele lor transpirate erau atât de pline de praf, încât numai ochii le mai străluceau. — Dați apă cailor, ordonă un ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ambele mâini lipite de pământ. — Maimuță? izbucni el în râs. Abia acum văzuse chipul lui Tokichiro, care după trei zile și trei nopți nedormite părea acoperit cu un strat de tencuială aspră, pe jumătate uscată. Avea ochii injectați și hainele mânjite cu noroi. Nobunaga râse din nou, dar imediat îi păru rău pentru celălalt și spuse cu seriozitate: — Ai făcut treabă bună. Ți-e somn, pesemne. Ar fi bine ca azi să dormi toată ziua. — Vă mulțumesc foarte mult. Tokichiro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Oriunde privea, se vedea numai sânge. În momentul când alunecase și căzuse, văzuse că în imediata apropiere nu rau nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, în timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inabayama nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
repede. Spada celui de-al doilea soldat îl despică pe Jinnai drept în două. — Stăpâne! Vă rugăm, plecați imediat! Oamenii noștri sunt zăpăciți și nu pot controla inamicul. O retragere e regretabilă, dar nu este decât temporară. Chipul soldatului era mânjit cu sânge. Celălalt, complet acoperit cu noroi, sări în picioare și amândoi îl zoriră pe Yoshimoto să plece: — Acum! Repede! Stăpâne! Dar, în clipa aceea... — Am venit să-l văd pe marele Yoshimoto. Numele meu este Hattori Koheita și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dacă fuseseră conștienți, își reveniră cumva complet. Nevrând să rămână în urmă, începură să alerge împiedicați și împleticiți după Tokichiro, în direcția uralelor. Magomeyama era o colină scundă și circulară, puțin mai jos de Dengakuhazama. O masă neagră de soldați mânjiți cu sânge, noroi și apă de ploaie acoperea zona dintre deal și sat. Bătălia luase sfârșit, iar oamenii se regrupaseră. Ploaia încetase, soarele ieșise din nori și din mulțimea adunată strâns se înălțau aburi albi și cețoși. — Unde-i regimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fâstâcit: Tokichiro. — Am adus-o pe soția mea ca să te cunoască. — Ce? Bineînțeles! Onorata fiică a arcașului, Domnul Asano! Tokichiro, norocos mai ești! Trecuseră doar șapte ani de când Tokichiro venise pe acea verandă să vândă ace, îmbrăcat cu haine murdare, mânjite de pe drum. Se simțise de parcă n-ar mai fi mâncat de zile-ntregi. Când îi dăduseră ceva de mâncare, se așezase s-o înfulece lacom, țăcănind din bețișoare. Mă și sperii, ce noroc ai, continuă Otowaka. Ei, în casă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu castraveții și vinetele. Chiar și după ce ne vom muta la Castelul Sunomata, trebuie să fie undeva prin curte un loc în care să plantăm o grădiniță de zarzavaturi. Vom putea lucra cât dorim. Bătrâna își acoperi gura cu mâna mânjită de pământ, chicotind: — Ești la fel de isteață ca Hideyoshi. Ai hotărât să ne mutăm la Sunomata încă înainte ca eu să știu ce se întâmpla. — Mamă, se prosternă Nene, apăsându-și vârfurile degetelor pe pământ. Te rog, îndeplinește-i dorința soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Sakuma Nobumori, Ikeda Shonyu și Mori Yoshinari, Kagetsune privi în jos din turnul de pază al castelului cu o expresie netulburată și pe chip i se ivi un zâmbet. — Cât de ostentativ. Yoshinari, Nobumori și Shonyu înscenară un atac general, mânjind zidurile cu sânge și ținându-se strâns ca furnicile, toată ziua. La sfârșit, când numărară cadavrele, inamicul pierduse peste trei sute de oameni, dar morții din propriile lor rânduri depășeau opt sute. În noaptea aceea, însă, Castelul Kanegasaki continuă să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
al Muntelui Hiei? Clădirea principală a templului, cele șapte capele și pagodele de la răsărit și de la apus nu mai erau decât cazărmile demonilor înarmați, în robe călugărești. „În regulă!” își mușcă Nobunaga atât de tare buza, încât dinții i se mânjiră de sânge. „N-au decât să mă numească un rege demon care nimicește buddhismul! Magnificele frumuseți ale muntelui nu mai sunt decât falsele îmbieri ale unei vrăjitoare, iar acești călugări înarmați nu sunt mai mult decât niște nesocotiți. Îi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
căzu sub o rafală de gloanțe. Oricât de rău fuseseră bătuți, însă, curajul nu-i părăsi. Pierduseră aproape o treime din oameni în prima șarjă, dar în momentul retragerii, o forță proaspătă se grăbi din nou spre palisadă. Sângele care mânjea cei treizeci de mii de pari încă nu se uscase. Împușcăturile dinspre palisadă răspunseră imediat atacuui, ca și cum ar fi spus: vă așteptam. Priving cu sălbăticie palisada înroșită de sângele propriilor lor camarazi, aprigii soldați din Kai atacau urlând, încurajându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]