1,032 matches
-
de la circulație, am fost nevoită să le arăt legitimația și să le spun de unde mi-am luat furoul ca să mă lase să plec. La Guvern era o foșgăială înfiorătoare. În frunte cu Premiera, toate ministresele plângeau și-și frângeau în mânuțele manichiurate, care colțul de la pijama, care capodul, care bikinii, mă rog, fiecare își frângea ce apucase să pună pe ea, înainte de a pleca de-acasă, în mare viteză. Am reușit, cu greu, să aflu ce se întâmplase. Printre suspine și
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
văzut că se mai întâmplă de 8 Martie. Iar noi, femeile, n-o să ne mai putem prezenta în această zi, în fața soților și a iubiților, fără un frumos buchețel de cutii de bere, în timp ce copiii, la școală, vor executa cu mânuțele lor, sub coordonarea doamnei învățătoare, felicitări pentru tăticuțu, tataie și unchiul Gicu.
Liber de Ziua Bărbatului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19484_a_20809]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
a stabilit că va trimite salvarea după mine pentru a mă opera la un sân. M-a operat și totul s-a rezolvat, acum sunt bine. Când mă gândesc cum stătea cuminte în bancă și era mai tot timpul cu mânuța în sus, ca să răspundă la întrebările mele, nu-mi vine să cred că acel copil mi-a salvat mie sănătatea... Parcă îmi era și rușine să mă vadă dezbrăcată, el, elevul meu, dar nu am avut de ales și m-
Agenda2005-39-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284245_a_285574]
-
vedere, pare cel mai simplu subiect și, da, poate fi, pentru că dragii noștri părinți sunt aceia care ne-au dat viață, sunt acei oameni care au avut nopți de nesomn, de griji, când eram bolnavi, care ne-au ținut de mânuță atunci când am făcut primii pași, care ne-au șters lacrimile la primele căzături ori atunci când ne bântuiau în somn balaurii cu șapte capete, veniți din povești, sunt cei care ne-au vegheat somnul și visele. Ei sunt cei care ne-
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Joi, 6 Octombrie 2016 Ora 5.38 Nu m-a-ntrebat niciodată, poezia ce-i? Știa doar atât, că e un fel de scânteie, Scria și Mama cu mânuțele ei Cele mai minunate tindee! Ele-au rămas și acum la icoane Prin mănăstiri și biserici, prin casele „lor” O aud cum ne strigă: „Nicule, Ioane, Dați-mi și mie un strop de-ajutor!” Scria și mama, acolo în Crâng
SCRIA ȘI MAMA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382468_a_383797]
-
Gata, ne așezăm în pat - i se auzi vocea în timp ce se îndrepta spre ea ca să o ajute să coboare de pe targă. Sonia remarcă cu o strâmbătură interioară acel „ne” în vorbele infirmierei. „Bine că nu a început și cu diminutivele; mânuță, picioruș...”. Cât de mult detesta stilul acesta de exprimare care sub aparența unei bunăvoințe excesive, nu era decât o subtilă metodă - precum cea a Dalilei - de a lua toată puterea. Era ușor iritată, dar încă prea amețită de anestezic pentru
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
vru s-audă și-i alungă făr să se uite, Sfânta Maria il născu pe Pruncul Sfânt chiar între vite.... Nepoata prinse-a lăcrima și-o întrebă pe bunicuță: Și pruncului nu i-a fost frig? Nu a-nghețat a sa mânuță? Acolo mari minuni se-aflară, trei magi veniți din răsărit Adus-au daruri minunate pentru copilul mult dorit. - Dar Moșul nu fu pedepsit pentru a lui urâtă faptă? Nu i-a fost greu să lase-n frig un prunc ce
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
PE VATRA, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. Pâine făcută pe vatra Bună care frământa Aluatul pentru pâine, Parcă binecuvânta Orele zilei de mâine Pâinea albă aburind Rânduita sub covata Și copilul gângurind În mânuța cu-o bucată Coptul pâinii în Ardeal În cuptor cu bolta mare Este-al vieții ritual A luminii sărbătoare, Pâinea care se dospea În covata frământata Ca Iisus Hristos era Coborât la noi în vatra. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
se dospea În covata frământata Ca Iisus Hristos era Coborât la noi în vatra. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Pâine făcută pe vatrăBuna care frământaAluatul pentru pâine,Parcă binecuvânta Orele zilei de mâinePâinea albă aburindRânduită sub covatăși copilul gângurindîn mânuța cu-o bucatăCoptul pâinii în Ardealîn cuptor cu bolta mareEste-al vieții ritualA luminii sărbătoare,Pâinea care se dospeaîn covata frământatăCa Iisus Hristos eraCoborât la noi în vatră.Valer Popean,Târnăveni... XXI. PROFUND GLAS AL POEZIEI, de Valer Popean , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
au furat-o doi bujori,iar Cosânzene Sunt la padina-n pădure,printre foile de mure, Tresărind scânteie zarea,o mireasma mă cuprinde, Adiind ușor prin ramuri,vântul canta-o amintire, E bunica pe poteca,fetița cu ochi albaștri o mânuța îi întinde. Și în jocul sau,izvorul,cioburi mici împrăștiind, Parcă cioburi mici de lacrimi se ivesc în ochii mei, Boabe în matasea ierbii cu argint împodobind, Căutai copilăria prin salcâmi și flori de tei. Ești ,pădure,o regină,ai
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
viața dictată. Încearcă să fii tu descoperitorul ei, fără profesori. Eu am descoperit electricitatea băgând o buclă de sârmă în priză. Părinții nu erau acasă. Aveam doar cinci sau șase anișori. Sârma s-a topit, a alunecat pe brațe și mânuțe, arzând pielea, după care instinctiv am alergat la chiuveta, la apă rece să-mi calmez durerea, plângând. Nu le-am spus fapta mea părinților. Când am ajuns la școală, în clasa a șasea și am învățat despre electricitate eram deja
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
deja două intervenții chirurgicale, una la stomac pentru boala de reflux gastroesofagian și cealaltă la picioare, pentru corectarea varus equin-ului. Imediat după aceea, Nectaria a fost nevoită să poarte gipsuri Ponsetii, iar în prezent poartă orteze la picioare și la mânuța dreaptă, în timp ce urmează și ședințe de kinetoterapie. Cea mai gravă problemă cu care se confruntă micuța la ora actuală este luxația de șold drept, care se poate rezolva doar printr-o intervenție chirurgicală destul de complicată. Operația a fost programată la
Strigătul de ajutor al unei mame: “La doar 1 an, Nectaria mea are probleme grave de sănătate. Vă rog, ajutaţi-o!” [Corola-blog/BlogPost/93009_a_94301]
-
Ioan Gându. Cronici literare despre Silvia Bitere, de A.I. Brumaru, despre Ileana Lucia Floran, de Livia Fumurescu, despre Flavia Cosma, de Adrian Erbiceanu, despre Râul Constantinescu, de Constantin Stancu, despre Ion Scorobete, de Ioan Vasiu, despre Constantin Bihara, de Constantin Mânuța, despre Geo Galetaru, de Ionuț Caragea, despre Veronica Știr, de Menuț Maximinian, despre Lucia Bibart, de Mircea M. Pop. Rubricile consacrate: Colțul negativist, de Darie Ducan, Vatra veche dialog cu Dim. Păcurariu, de Marin Iancu, cu Marcel Spinei și Cristina
Revista revistelor VATRA VECHE 11/2014 [Corola-blog/BlogPost/93097_a_94389]
-
tăticule, că merge cu mine! Am eu grijă de el! -Ce-ți veni, fă, Lisandrino? săriră vlăjganii. -Gata! Îi potoli omul. Lisandro, ia-l de mână! Haideți, mă! Am prins curaj când m-a luat de mână Lisandra. Și avea o mânuță moale, catifelată...Dar băieții tot mai bombăneau : -Da’ ce? Trebuie să-i dăm și lui bolindeți? Să strigăm : patru, patru? -Terminați odată! Îi liniști omul. Nu-i dați bolindeți! Merge și el pe lângă voi. Liniștiți, copiii reluară colindatul, strigând pe la
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Tu nu ești băiat rău! -Nu-i întărât. Eu te apăr de ei! (era să spun: te apăr de zmei!) -Nu-i nevoie, ne apără tata! Iar mă bosumflai. În basm, tatăl Cosânzenei nu se lupta cu zmeii. Eram totuși fericit cu mânuța în mâna ei moale ca o perniță. Ce conta că-n seara aia alergasem atâta?...Ce conta că ciorapii erau fleașcă de atâta mocirlă revărsată în ghetuțe? Că eram plin de noroi din cap până-n picioare?...Eu zburam printre nori
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
picioare, mă făcea să merg ca pe catalige. Lisandra mă observă cum merg și spuse mirată : -Da’ de ce mergi tu așa...crăcănat? Ce puteam să-i spun? Că sunt Făt Frumos cel crăcănat? Că viteazul pe care-l duce de mânuță...? Nu! nu! Și-mi era o ciudă că eram nevoit să merg așa...Îmi venea să plâng, nu alta! Îmi trăgeam mâna și căutam să rămân în urma ei. Omul și băieții lui erau preocupați cu bolindeții și colindatul. Lisandra observă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți! Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe ... Citește mai mult 8-Chiolhan cu „castraveciori”Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite preparate din pește, dar și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Dan cum s-a înverzit de bucurie când i-am pus pe masă un sac de castraveți!Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el:--Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu!--Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe... XXXIII. TRANDAFIRUL SIRENEI- 5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015. 7-Niște sirene vesele ---Lăsați-l, mă, să plece
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
s-o îmbrac, și privindu-și păpușa, dar să știi Pușa dragă, că mâine te îmbrac și te iau afară cu mine. Dar azi rămâi acasă, da? Și după ce o lăsă jos în hol, bunica o luă pe fetiță de mânuță și plecară afară. De la primii pași de când ieșiră afară din scara blocului, Mălina o zbughi de lângă bunica ei și începu să strige în gura mare: - Mioaraaa! Săndeleee! Hai c-am venit și euuu! - Mălina! Strigară Mioara și Săndel, alergând și
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
și pe Săndel pe la tine. - Daaa! - Lasă Mălina, că nu-i nimic, fetița mea dragă. Mâncăm cu toții mai târziu prăjitura ta preferată, când o termină mamaie, nu? O întrebă Andrei pe fetița sa. - Daaa! Răspunse Mălina bucuroasă și bătând din mânuțe, mai târziu o să vină și Mioara cu Săndel pe la mine! - Daaa! Veniim! Țopăiră și bătură din palme, cei doi copii. - Până atunci, hai să facem un om de zăpadă, veni cu ideea Alina. - Daaa! Săriră copiii cu gura, daaa! Hai
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în barcă, observă încă din aer somnul cel mare și făcând o răsucire de 90°, căzu drept pe spinarea lui, și-o fetiță cam de șase ani, mezina familiei după cât se părea, care, deși ajunse ultima în barcă, își vârî mânuțele printre tălpile lui Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Walter căzând de la aceeași fereastră, iar și iar, ca și cum corpurile care nu se mai terminau erau de fapt oile pe care ar fi trebuit să le număr ca să adorm. Uneori se transforma în Humpty Dumpty, un ou uriaș cu mânuțe și piciorușe, coaja fărâmițându-se într-o sută de bucăți la picioarele zidului. Dar de multe ori era Walter, iar sunetul pe care îl făcea când atingea pământul nu era cel al unei coji de ou, ci al unui corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]