2,090 matches
-
el era foarte mîndru pentru că dădea Ťșicť". Sau o satiră comprimată într-o pastilă apoftegmatică: "în timp ce Sorescu nu-l vedea pe Heidegger văzîndu-l chiar, Ioan Alexandru trăia doar în iluzia că îl vede". Nota caricaturală pe care dl Liiceanu o mînuiește cu o vădită satisfacție îl ajută a se contura el însuși, în chip obiectiv, ca personaj. Un episod de la restaurantul Uniunii Scriitorilor atinge limitele delicate ale convenției - cum să zic? - mondene, pur și simplu verbale: "aflîndu-mă cu Pleșu la o
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
dezamăgi, cînd de pe cea a umanitarismului ca atare ce nu-și mai găsea loc în contextul anomaliei comuniste. Dacă fața publică a lui Pandrea era cea de pledant, fața sa intimă era cea de moralist, a unui moralist care a mînuit condeiul memorialistului, martor al cumplitelor noastre vremi, visîndu-se un soi de Ion Neculce sau Miron Costin al contemporaneității. împărțit între activitatea juridică și cea literară, Pandrea evita, și pe un versant, și pe celălalt, aservirea ideologică: Se pregătește un Nep
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
Tudorel Urian În pofida amenințărilor și amenzilor venite de la Consiliul Național al Audiovizualului, procesul de stâlcire a limbii române prin intermediul mass-media continuă cu frenezie. Nu este seară lăsată de la Dumnezeu în care, mânuind telecomanda televizorului, să nu dai peste veșnicii Gigi Becali, Vasile Turcu, Dumitru Dragomir, Nae Manea, Silviu Prigoană, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, George Copos, Nicolae Văcăroiu, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Lorin Fortuna, Mircea Badea, Oana Zăvoranu și alți campioni ai agramatismului
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
-și menține martorii dintîi", implicit de "a considera incidentul închis", după ce arbitrul s-a pronunțat. La misivele martorilor săi, C. Stere le răspunde prin următoarele rînduri: "Iubiți prieteni,/ Știam că în orice țară din lume ziaristul care a știut să mînuiască calomnia știe la nevoie să mînuiască și o armă. După cîte se vede nu acestea sînt moravurile d-lui Scorțescu, directorul ziarului Evenimentul. D. Scorțescu, care m-a ultrajiat în modul cel mai extrem, astăzi dă înapoi și dispare din
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
a considera incidentul închis", după ce arbitrul s-a pronunțat. La misivele martorilor săi, C. Stere le răspunde prin următoarele rînduri: "Iubiți prieteni,/ Știam că în orice țară din lume ziaristul care a știut să mînuiască calomnia știe la nevoie să mînuiască și o armă. După cîte se vede nu acestea sînt moravurile d-lui Scorțescu, directorul ziarului Evenimentul. D. Scorțescu, care m-a ultrajiat în modul cel mai extrem, astăzi dă înapoi și dispare din momentul ce fac o mișcare pentru
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare la stat cu ochi ca de bou, harnic, darnic, milă mare făcč la streini, la slujitori. Cheltuič mult, să-ș facă nume, iar nu să strângă. Un generos în aparență, mânuind cu iscusință arma vremii, corupția. (A vremii, numai?...) Dincolo, Cantemir analfabetul. Un viveur sigur pe el. Intelectualii, Miron Costin, căruia i-a tăiat capul și toți intelectualii vremii îl ironizează la mese pe bătrân și pe Iordachi, precautul, ministrul de
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
că eu însumi, modest colecționar, sufăr la cea mai mică rană a măștilor și statuilor mele, de parcă ar fi vorba de niște ființe vii. Ba chiar mai mult, aș zice! Pînă și azi mă întristează cicatricea unei măști de Nô, mînuită cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit. Lawers îi acordă teatrului șansa de a prezenta niște opere care, îndeobște, sunt fixate ca niște insecte, îndărătul unor vitrine groase; ele înnobilează platoul, dar și pe interpreții care le
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit. Lawers îi acordă teatrului șansa de a prezenta niște opere care, îndeobște, sunt fixate ca niște insecte, îndărătul unor vitrine groase; ele înnobilează platoul, dar și pe interpreții care le mînuiesc cu toată libertatea, obiectele devenindu-le parteneri, în toată puterea cuvîntului. Nu, de data asta nu mai e vorba de a produce un "efect de adevăr", ci de a prilejui actorilor și spectatorilor bucuria de a se regăsi în miezul
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
cuvine aduse nu doar în fața moralei, ci și în fața legii", nu cuibărește la ultimul cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată-l pe Ion Iliescu, "un conservator crispat, mânuind un surâs mecanic, tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de Jurnale, de astă dată, ultra amabil în relațiile cotidiene cu semenii și vitriolându-i în Jurnal - lista e lungă și
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
ne-a oferit, și de această dată, adevărate "relicve vii" ale unei spiritualități transmise organic, de la o generație la alta. Nu mai vorbesc de farmecul personal al celor cinci interpreți: Ioan Pop, liderul trupei, poliinstrumentist și virtuoz "țâpuritor"; Ion Covaci, mânuind vioara cu dexteritatea unui Jimi Hendrix rural și neezitând să danseze pasional, în pofida celor 68 de ani împliniți chiar pe parcursul turneului lusitan; Dumitru Hârb - celălalt "ceteraș", la fel de abil improvizator ca și primul; admirabilele vocaliste (și percuționiste!) Anuța Pop și Voichița
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
mai cu seamă cea culturală, e împărțită în sectoare mici, orânduite după mari planuri. Programul este o schemă existențială la care poți să aplici, dar este și un mod riguros de viață, ca un paravan pus să stea după cum îl mânuiesc supraveghetorii, preoții, inițiații, adică elita. Nu neapărat că ar ține cineva cont de ea, ci mai ales din motive filologice mă gândesc să lămuresc puțin termenul. O elită e de regulă o mână de învingători. E cineva supărat pe ei
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
între el și realitate o distanță din cauza căreia liantul magic ce îl lega de lume se rupe. El încetează să mai fie o parte aparținînd unui întreg și devine în schimb o parte de sine stătătoare. Și astfel, individul alfabetizat mînuind felurite vocabulare se preschimbă într-o bucățică izolată, într-un fragment incapabil de a mai intra într-o relație empatică cu comunitatea din jur. El nu mai vede întreguri, ci doar felii și bucăți separate, risipite unele de altele din cauza
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
din România. Cei care promiteau ceva totuși, au dat-o cotită și au acceptat maneaua ca măsură a capacității intelectuale. Culturnicii au apucat bidinelele și au trecut la batjocorirea celor cu aura de valori incontestabile. Aceștia se cred valoroși dacă mânuiesc dejecții în capul celor așezați pe piedestal. Am avut ocazia să-l cunosc pe MS Regele României. Nu din cărți de istorie, ci direct. Am văzut ce Rege fantastic avem, un Rege care a fost educat din pruncie să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Margareta a României sau de la Prințul Radu de Hohenzolern. Aș mai adăuga ceva în finalul acestui cuvânt legat de Familia Regală. În România există o părere, păguboasă pentru poporul român, a iubitorilor și creatorilor de manele. Aceștia sunt convinși că mânuind bidineaua și stropind cu noroi valorile cele mai pure și apreciate, asupra lor se transmite ceva din valorile batjocorite. Ca și unele triburi care cred că mâncând creierul unui om celebru preiau ceva din valoarea acestuia. Păcat că România nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
cu cele mai flatante promisiuni. Emisarii trimiși de oficialități să-l invite în țară, propunându-i fotoliul de academician într-o anumită etapă erau înlocuiți cu procurorii care lansau ridicole acuze. Plastografia, insinuarea, minciuna, intrigile, calomnia, denunțul și suspiciunea erau mânuite cu îndemânare de politrucii creatori de atmosferă. în primele zile ale "noii ordini" de după 23 August 1944 acuzele foștilor NKVD-iști se radicalizează, deschizând drumul măsurilor represive ale cenzurii, care nu se vor lăsa așteptate. La 3 septembrie 1944 în
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
din ilustrațiile chagalliene la Daphnis și Chloe. Și, ca în multe alte ocazii, Ulpiu Vlad și-a ales și de data aceasta interpreții ideali: flautistul Ion Bogdan Ștefănescu și harpistul Ion Ivan Roncea - doi muzicieni care își consideră și își mânuiesc instrumentele ca pe niște organisme vii, maleabile sau ca pe niște "parteneri" egali de conversație. Iluzia armoniei perfecte e spulberată totuși de încă un val de violențe și derapaje, de rupturi la nivel ontologic, ce au loc în lucrarea Mozaic
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
cine deschide un volum de Șora fără să aibă nici o idee despre ființa lui vie, va renunța repede. O cauză a neaderenței publicului la cărțile lui Șora ține de forma în care au fost scrise: dialoguri purtate de interlocutori ce mînuiesc o limbă pe jumătate filozofică și pe jumătate literară, totul desfășurîndu-se sub forma unor tatonări, reveniri și ocoluri livrești care, îngreunînd lectura, cer o serioasă probă de răbdare din partea cititorului. Apoi, limba lui Șora te poate induce în eroare foarte
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
tablou ascunde o enigmă, un cod care se cere dezlegat sau măcar un detaliu care poate răsturna unghiul de înțelegere a temei înfățișate; 2) nimic din ceea ce apare într-un tablou nu este pus acolo întîmplător. Pictorul este un demiurg mînuind cu strictețe principiul rațiunii suficiente (orice detaliu își are rostul lui în ansamblul pictural); așadar, nimic nu e de umplutură, totul e cîntărit la centimă, și de aceea chiar și fleacurile au importanța lor: un melc devine un cal troian
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
un mod de a prezenta o posibilitate. Cucerit de noutatea freudismului, el se exersase pe același subiect, al complexului lui Oedip, cu dovezi plauzibile avansate de alții mult înainte, pe cazul Leonardo da Vinci. Pleca declarat de la intuițiile lui Merejkovski, mânuind cu plăcere vocabularul freudian privind libido-ul și instalarea unor complexe în funcție de evenimentele din copilăria lui Leonardo. în ce-l privește pe Istrati, spre a demonstra prezența complexului, Pandrea își ia argumentele, nici acelea convingătoare, mai mult din literatura de
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
indigene care au izbutit acestă, să zicem așa, alchimică operație de transmutare a valorii religioase într-o valoare estetică validă. Operație ce îngăduie credinței a se întrupa, a nu rămîne lumina intransmisibilă, captivă sieși. Două sînt registrele pe care le mînuiește poetul. Cel dintîi e limbajul simililiturgic, uleios și bine mirositor, bizuit pe verbe, sintagme, imagini și tonalități iudeo-bizantine, avîndu-și sursa atît în textele vetero cît și în cele neotestamentare. Nu e o uniformă, ci un stil. Nu e o "limbă
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
viața este privită fără nici o urmă de fard, expresionismul imaginii, tensiunea existențială sunt uneori greu de suportat. Îi lipsește însă "machismul" feminin care caracterizează o bună parte din producția poetelor și prozatoarelor din ultima generație, nu pare atrasă de ego-proză, mânuiește cu o dexteritate de scriitor încercat stilurile epice și dovedește o forță puțin comună în a descrie senzații și sentimente. Fără a fi în mod declarat analitică, proza Danielei Rațiu trimite la analiză prin forța descrierii a ceea ce se petrece
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
de ani. Scrie domnul Patriciu: „intelectualii de acum nu fac diferența între succesul antreprenorial bazat pe codul etic al capitalismului și, de cealaltă parte, furtul în complicitate cu birocrația statului“. Mineriada continuă, așa este, dar mâinile văzute și nevăzute care mânuiesc și astăzi bâta trebuie căutate în altă parte. și domnul Patriciu, expert în filme cu lovituri sub centură, știe exact numele noilor mineri. Aseară, la o dezbatere pe tema mineriadelor, Andrei Cornea a surprins esența României de azi: o țară
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Să vezi atunci bucurie pe oamenii din cine știe câte sate! Toți veneau la el să le facă, să le dreagă cine știe ce. Si el le făcea. Avea mâini de aur! De multe ori, seara, mă opream în pragul covăliei și priveam cum mânuia fierul înroșit și cum bătea cu ciocanul...Doamne! Părea un adevărat voinic din poveste. Ii drept că, între timp, nenea Jănel s-o mai înzdrăvenit. Era o frumusețe de bărbat! Toate muierile care treceau pe drumul din fața covăliei încetineau pasul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
metamorfozau În gîndaci, dinozauri, girafe Adam, Eva, Șarpele, Diavolul etc.); un suedez, Staffan Björklund ( Bătrînul și măgărușul - one man showul unui octogenar de-o incredibilă vivacitate & ingeniozitate, În care păpușile erau inteligent stilizate și relaționate); un latinoamerican, Italo Carcamo (care mînuia păpuși din cîrpă, cum sunt cele de Învățat la facultate, În primul an, numai cu mîinile - fără wayang sau sfori - și le dădea expresii și poziții incredibil de elocvente); un catalan, Carles Canellas (excelent marionetist de one man show, un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și poziții incredibil de elocvente); un catalan, Carles Canellas (excelent marionetist de one man show, un virtuoz, bun și ca actor de dramă); trupa croată (cu o clasică, dar solidă, pusă la punct În amănunt, Frumoasă adormită ; o trupă care mînuia perfect, păpuși perfecte, de mare frumusețe) ; doi bulgari inventivi , profesioniști adevărați, care au readus pe scenă povestea Soldățelului de plumb (mereu se schimbau elementele de decor și stilul de mînuire) și un italian, Paolo Papparotto, cu o variantă păpușărească a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]