1,078 matches
-
replica asta, s-a smiorcăit mama. N-aș putea s-o spun eu pe asta? Nu. — Da, dar nu vor să facă nimic până nu trec douăzeci și patru de ore. Oricum, ei cred că ne-am certat. — Și e adevărat? a mârâit Helen. Mi-am lăsat capul în jos. Da. —Din CE cauză? a zbierat Helen. Un alt bărbat? Un coleg de serviciu? — Da. —Lucrează până târziu în ultimul timp? Stă mult cu colegul? N-aș putea să spun eu partea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții înnegriți de pipă, care avea obiceiul să pună câinii pe noi, sau pe Buni Walsh care mârâia dacă încercai să-i iei sticla de parfum (pe care îl bea ori de câte ori îi găseau celelalte sticle de alcool și i le vărsau în chiuvetă), nu le-ai fi confundat niciodată cu bunicuța din descrierea Mornei. Morna m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-ți răspund, Anna. Ochii ei, sub bretonul zburlit, erau atât de blânzi. Nu există cumva vreo perioadă de așteptare după moartea cuiva până când pot fi contactați, nu? Din câte știu eu, nu, a zis ea. —Ai încercat FVE? a mârâit Barb. Fenomenul Vocii Electronice? —Ce-i asta? Înregistrarea vocilor celor care-au murit. —Dacă asta e cumva o glumă... — Nu e glumă! Toți ceilalți știau despre FVE. Un murmur de voci a zis: —E o idee bună, Anna. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Tessie trebuie să fi fluierat ca să-i alunge când mi-a dat drumul să intru, dar acum că „plecasem“, reveniseră să-și facă rondul prin grădină. Urăsc tot pe lumea asta, dar pe câini mai mult ca orice altceva. Au mârâit încet și, de îndată, am mârâit și eu. Așa! Nu se așteptau la asta, animale proaste și împuțite. Voi sunteți câini, am zis, dar eu am o armă. Uite-o. Încât am scos arma din teacă să le-o arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i alunge când mi-a dat drumul să intru, dar acum că „plecasem“, reveniseră să-și facă rondul prin grădină. Urăsc tot pe lumea asta, dar pe câini mai mult ca orice altceva. Au mârâit încet și, de îndată, am mârâit și eu. Așa! Nu se așteptau la asta, animale proaste și împuțite. Voi sunteți câini, am zis, dar eu am o armă. Uite-o. Încât am scos arma din teacă să le-o arăt de aproape. —O armă, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am răspuns cu convingere, doar lumina însăși e nelimitată. Puterea ta se oprește unde începe infinitul arborelui universal. Acesta-i adevărul. Și i-am băgat lanterna în ochi. Atunci, s-a întors cu spatele și a sărit departe în tufe, mârâind și țipând: Vom mai vedea cine o să câștige în lumea asta și cine o să decidă asupra evoluției spiritelor! Încă nu s-a terminat lupta! Să-i spui arborelui aceluia universal că nu voi renunța nicidecum!... Și a dispărut undeva în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
unei familii? Noi vorbim acum despre niște copii. Niște copii mici. Dar destul de mari ca să înțeleagă. O chestie din asta le poate distruge viețile. Amanda a privit-o cu dispreț. — Ce e cu obsesia asta a voastră cu copiii? a mârâit ea. Ce naiba sunteți voi? Un nenorocit de Sindicat al Mamelor? — Eu nu fac decât să-ți atrag atenția, a spus Alice calmă, că tu scrii despre niște copii vulnerabili. Judecătorilor nu le va plăcea treaba asta. Ce-mi pasă mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
al Mamelor? — Eu nu fac decât să-ți atrag atenția, a spus Alice calmă, că tu scrii despre niște copii vulnerabili. Judecătorilor nu le va plăcea treaba asta. Ce-mi pasă mie de niște scârbe de copii de celebrități? a mârâit Amanda. Sau, de fapt, de orice fel de copii? Copii, puradei! Oricine are așa ceva, merită tot ce primește. Alice s-a uitat la ea la fel de calmă. Iată personificarea curvei carieriste, care urăște copiii, și-a spus singură. Păcat că Sherry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se scutura violent în clipele când emoțiile erau pe punctul s-o copleșească. Alice așteptase cu nerăbdare să-l vadă pe Bo, controversatul mire. Dar, contrar așteptărilor, acesta nu stătea în fața bisericii, jucându-se agitat cu verigheta. —E ridicol, a mârâit peste umăr mătușa Frances către mama lui —Alice. Mireasa e cea care ar trebui să întârzie. Privește partea pozitivă a situației, i-a șoptit mama lui Alice. Poate că s-a răzgândit. Pălăria a încetat să mai tremure. Mătușa Frances
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dat faldurile rochiei la o parte, pentru a demonstra că nu avea nici cea mai vagă urmă de chiloți, Hugo a simțit că începe să i se învârtă capul pe umeri. —Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, a mârâit el. Una dintre bretelele rochiei a căzut pe un umăr mătăsos. În timp ce degetul arătător descria cercuri în jurul sfârcului expus, Amanda și-a întins buzele roșii și strălucitoare într-un zâmbet leneș. Și mie mi-a fost dor de tine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și am primit tricoul semnat Stella McCartney. —Ăă? a zis Hugo. — Lasă, a răspuns Amanda, lăsându-și capul în jos. Vreau să spun că acum vreau mai mult. Hugo voia și el mai mult. M-am distrat la maximum, a mârâit Amanda coborându-se asupra lui cu aceeași mișcare de fustă cu care un matador își flutură eșarfa. Hugo a deschis ochii indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an de zile. Cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâna subțire a lui Alice, care se odihnea deja în palma lui. — Abia așteptăm să-i urăm bine ai venit pe planetă micuțului nostru. Oricât de îngrozitor de exploatată și de abuzată este planeta în acest moment. —Mulțumesc foarte mult, a mârâit Amanda către Hugo în secunda în care au ieșit afară. M-ai făcut de râs în fața întregii clase. —Uite ce e! Îmi pare rău, bine? a spus Hugo îndreptându-se spre Toyota și apăsând pe butonul de deschidere automată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Doamnă, sunt nevoită să vă rog să vă amintiți că emoțiile extreme nu sunt indicate în cazul femeilor gravide, a spus recepționista pe același ton fără culoare sau emoție. Ele pot grăbi nașterea. Păi, acum e deja cam târziu, a mârâit Amanda, gândindu-se cu jind la fotografiile din broșura de lux care înfățișau apartamentele private ale spitalului; la paturile cu baldachin, ale căror draperii din damasc și magnifice paneluri sculptate ascundeau saltele ajustabile prin simpla apăsare a unui buton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un cot Amandei. Amanda a scotocit într-o ureche scoțându-și unul dintre dopurile jegoase cu care Hugo începuse să se obișnuiască, deși era dezgustat când le găsea aruncate pe podeaua dormitorului sau prin pat. — Ce s-a întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce mama dracului, i-a sărit muștarul Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
costat așa de mult; de când o cunoștea el, Amanda nu plătise niciodată pentru nici un produs cosmetic. Nu cu bună știință. „Numai oamenii mici plătesc“, o auzise Hugo de nenumărate ori spunând. „Oamenilor ca mine li se dau lucruri.“ —Ăsta, a mârâit Amanda continuând să agite tubul, e un tratament special de piele. Îndepărtează ridurile și dă strălucire feței. —Ei, dacă te consolează, a ripostat Hugo, fundulețul lui Theo arată foarte strălucitor. —Nu ești bun de nimic, a explodat Amanda. Râde ciob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea patruzeci și patru, era parțial acoperit cu o glugă din plastic de un albastru electric. Hugo era în continuare încălțat cu galoșii de la creșă. — Mulțumesc că mi-ai spus, a mârâit el către Shauna când a trecut prin fața biroului ei, după ce ieșise în goană din biroul lui Neil. Shauna a aruncat o privire spre picioarele lui. A, a fost o greșeală? Nu mi-am dat seama. Poate din cauza aerului de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
câine cu înfățișare feroce, pus pe mâncat oameni, ca ăsta! Hugo i-a zâmbit animalului cu inima strânsă. — Ce câine cuminte, a zis el încercând să îmbuneze bestia. Câinele l-a privit cu ochii lui mici și răi și a mârâit din nou, de data asta mai gros și mai sonor decât prima oară. —Ce câine minunat, i-a comunicat Hugo cu voce tremurândă tocmai când clopoțelul de la intrare a început să sune. Grăbindu-se pe hol, Hugo și-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla? E doar unul dintre animalele de casă ale proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe treptele de jos ale scării. Elsie e fată bună, s-a milogit el când ochii criminali ai câinelui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo să apuce să protesteze, au dispărut. Când sunetul ușii trântite a reverberat în holul pustiu, Hugo, aflat încă la jumătatea scărilor, s-a uitat la câine cu ură. —Ticălosule, i-a spus el. Câinele și-a dezvelit colții, a mârâit și a mai urcat încă trei trepte. Hugo și-a dat seama că, din încleștarea asta, o singură ființă avea să iasă câștigătoare. Făcându-și socoteala că elementul surpriză era singura lui armă, Hugo a așteptat ca animalul să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
S-a corectat însă rapid. — Vreau să spun: vai de mine! Laura s-a dus la fereastra bucătăriei și s-a uitat afară supărată. Dacă n-aș sta să-i cresc nenorocitul lui de copil, aș câștiga o avere, a mârâit ea. Înainte asta făceam. Să știi că, odată, am avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
i-a replicat Laura. Și eu sunt o femeie măritată. —Eu sunt tată, a adăugat Hugo. —Și eu mamă, a contracarat ea. Hugo a făcut un pas înapoi. —Laura, chiar nu cred că e o idee bună. —De ce nu? a mârâit ea, apropiindu-se de el cum se apropie leoaica de pradă. Părul nețesălat îi căzuse peste față, iar sânii grei i se bălăngăneau dintr-o parte în alta a trupului. —Nu te excit? Ai zis că sunt atrăgătoare. —Ești atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât borcane de gem - folosite pe post de sfeșnice, umplute cu pământ și folosite ca piedică de ușă, așezate pe șemineu pe post de pușculițe sau pline cu dopuri și bucățele de hârtie. —Al, îți pierzi timpul cu el! a mârâit Jake. Dintr-odată, bărbatul s-a repezit să-i înșface telefonul. Furioasă, Alice i-a dat o palmă și l-a îndepărtat. Nu m-ai auzit? a mimat ea cu buzele. Copilul e bolnav. Jake s-a uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai e ceva, sună-mă. Hugo i-a făcut cu mâna până când stopurile taxiului au dispărut după colț. Apoi, s-a întors în casă, a luat câinele și l-a dus direct la pubela din spate. —Te-am terminat, a mârâit el către câine, trântind capacul pubelei deasupra. Cu toate astea, câinele avea alte idei. Pe tot parcursul nopții, Hugo a fost trezit, în mod intermitent, de un lătrat feroce, acompaniat de un ecou metalic. De fiecare dată când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta vrea să facă un material despre mine și despre Theo. Despre viața mea epuizantă, dar plină de satisfacții, în calitate de editor la o revistă glossy, dar și în calitate de mamă ocupată. Dar tu nu ai o viață în calitate de mamă ocupată, a mârâit Hugo. Pe asta mi-ai pasat-o mie. Nu începe să-mi ataci munca! a țipat Amanda. Știi cum este să-ți lași copilul în urmă, pentru perioade lungi de timp, numai ca să poți să muncești? —La ce te referi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]