1,063 matches
-
copac. La ce-o fi privind doamna? Neli se uită lung la stăpână. Ce-o fi văzut? Pe mine, până acuma, nu m-a speriat cu nimicuța, ce nimicire cu poveștile ei, despre ce vorbea doamna mea? Cățeaua latră ușor, mârâie ciudat, e tot la picioarele Loredanei, culcat!, comandă iarăși, taci din gură, Tara!, amândouă, femeie și cățel, formează un tablou care își așteaptă asasinul, adică pictorul, că după ce le treci dincolo, pe pânză, toate obiectele mor, ele nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere verzi. E un pleonasm, corectează ea din nou. Haide!, mârâie el, bine, nu a mere, e mirosul pielii tale, recunosc, să știi că molecula pe care o degajă un parfum nu depinde numai de parfumul ăla, depinde de pielea pe care e dat. Iar pielea ta miroase a mere, punctează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am să fiu infirm, am să fiu unul!!! Dar maică-sa era fermă: nu cu el!, și-i zicea că numai ea o iubește, că are o iubire aplicată, era teribilă pentru fiica ei, o leoaică... Nu râde, ce tot mârâi acolo? E lucru rar să ai o mamă care să te iubească nespus și care să știe cum trebuie educată o fată, să o învețe pe fata ei de toate: de la curățenie la îmbrăcăminte, de la muzică la cărți, de la dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să mă mai vezi niciodată... M-a înnebunit cu metaforele ei! E nervos. Maestrul ar vrea să mai citească o dată, dar nu poate. Ceva s-a blocat pe creier. Plângeți-l pe-acel ce n-are viața și Moldova lui, mârâie încet, deși nu-l aude nimeni, cum era poezia aia a mea, din liceu, ce ziceam?, am trădat totul, ca valul care întoarce capul, apoi altceva, nu mai știu bine, continuam altfel, ceva de genul, sunt un poem cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
găsit să mori pe scările mele!, se apleacă greu, sunt ca o femeie bătrână, cât m-a stors povestea asta!, stinge țigara de pielea păsării, împinge printre pene, pielea sfârâie, miroase urât. Acum, doar Tara latră fericită, o caută, aleargă mârâind pe lângă gardul care desparte casa de livadă... Își îndreaptă spatele pe cât poate, privește pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o! Sau mai bine nu. De ce lucrurile excitante sunt atât de incomode. Chestii ca bătaia, explorările sau schiatul În Canada? Apropo, o să urcăm pe Harper’s Hill. Cred că e punctul de la ora cinci din program. - Drăcușor ce ești, a mîrÎit Amory. Ai să mă ții treaz toată seara, ca să dorm mâine pe tren ziua-ntreagă, ca un imigrant, când mă Întorc la New York. - Psst! Se apropie cineva pe drum. Hai să mergem! Iuhuu-huu! Și, cu un țipăt care probabil i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se nască fără tată. Și când o să crească, o să afle că poliția a stat cu mâinile în sân. Atunci să vă văd! - Doamnă, noi facem tot ce putem. Excelentă cafeaua! O să ne ajute și Mișu, acum are multă influență. - Da, mârâi doamna Popa. Ea, care o compătimise pe Mariana, și uite fufa ce bine se descurcase. - Ați văzut articolul despre Mișu? Gabrielescu puse cu grijă cafeaua pe măsuță. De pe prima pagină, Mișu îi zâmbea arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceea ce-și dorea, cu toate că suferea așa de mult. Știa bine că acel penis nu-i aparținea, așa că n-avea nici un motiv să urască pe nimeni. — Dacă-ți dai drumul pe ascuns, Îți jur că mi-o scot imediat!, Îi mârâia el În ureche, În timp ce-și mișca și mai abitir șoldurile. Eu și Reiko ne cutremuram de râs. — Abține-te și nu-ți da drumul! Rabdă cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul cu tristețe: — Nu, domnule, mă tem că nu. Nu ne prea interesează să ne ocupăm de segmentul de sadici al pieței. Lăsăm altora loviturile cu biciul și bestialitatea. — Ba pe dracu’ le lăsați, mârâi Becker. Am încercat dulapul pentru dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred. Deschide-l. Zău, domnule, nu e nimic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu e atât de proastă încât să nu vrea să facă exact ce-i spun eu să facă. Dacă îi spun eu să-i facă o felație judecătorului în văzul Curții, o s-o facă. Pricepi? Atunci, să vă ia dracu’, mârâi el. Adică, dacă tot aveți de gând să-mi faceți o cușcă pe mărimea mea, nu văd de ce aveți nevoie de mine să fac cheia. De ce dracu’ v-aș răspunde la întrebări? — Cum vrei. Pentru mine nu e nici o grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am spus. Martin se ridică și merse spre fișier. Râzând încetișor, scoase un dosar care era la fel de gros ca o cutie de pantofi și îl aduse pe birou: — Teoretic, nu există nimic ce să nu știu despre nenorocitul ăsta, mârâi el. Gărzile lui SS sunt oamenii mei. Telefonul lui este ascultat și am dispozitive de ascultare în toate casele lui. Am chiar și fotografi, mereu la pândă, într-un magazin vizavi de camera în care se vede din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tu. — Nu există un afurisit de brevet pe ea, Gunther. Trase lung din țigara stinsă și își micșoră ochii injectați. — Mă acuzați că l-am aranjat? — Pot să-ți văd arma, inspectore Deubel? Preț de câteva secunde, Deubel mă privi mârâind înainte de a-și duce mâna la tocul armei. În spatele lui, Korsch își ducea încet mâna la propria-i armă și își ținu mâna pe trăgaci până când Deubel își puse pistolul Walter PPK pe biroul meu. L-am ridicat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreo sută aici. — Cel puțin, râse ghidul nostru. — Păi, atunci, am face bine să începem, nu? am zis eu. Ce anume căutați? Ceva de desfăcut sticle... zise Becker. Și acum fii băiat de treabă și fugi de aici, bine? Omul mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce ești. — Dar este inadmisibil. N-am scris niciodată nici o scrisoare nimănui. Și nu sunt homosexual. Nu ești homosexual, îl îngână Becker, mârâind. Iar eu nu mă piș cu puța. Din buzunarul de la haină scoase cele două scrisori pe care i le dădusem eu și le agită prin fața lui Lange: — Să presupun că pe astea i le-ai scris Zânei Măseluță? Lange vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui Heydrich nu ar fi venit la timp: Pentru asta pot să garantez, zise el. Poate că, date fiind împrejurările, ar fi mai bine dacă lucrările acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le, ce vorbești? Nu vezi c-afară e liniștit? Păi da, tovarășe comandant, căci taifunul ăsta nu e vizibil, nu e cu ploaie și vânt, e pe bază de unde electromagnetice. Comandantul se uită chiorâș la pilot: — Pe toate le știi - mârâi el -, da’ să oprești rabla asta nu poți. Câteva clipe rămaseră în tăcere. Viteza crescuse considerabil, nava începu să trepideze ușor. Și-acum ce stăm așa? făcu furios Aciobăniței. Să facem ceva, să apăsăm pe ceva! Ce-i cu butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
înfăptuirea e mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală. În indigența noastră exclusivă, umbrele de idei pamfletare, fobiile sale, dar mai ales acel surd mârâit la săgeata Ideei, au fost îmbrățișate de mai slabi decât dânsul. Între victimele arghezismului nu cunosc alta mai semnificativă ca domnul Maniu, și toți aceia cari, în lipsa unor certitudini atent și calm recunoscute, împrumută câteva partipris-uri artistice pictorilor neinteligenți. Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Femeia mea are pasul ușor, De o strâng în palme se preface în fum, Lasă în urmă doar miros de parfum Și se-adună toată într-un nor. Nu mușcă, nu latră, nu zgârâie De-ncerci să-i pui zgardă, mârâie, S-o-nfurii să nu te pună ispita Se preface-n scânteie dând cu copita. Femeia mea miroase a vară, În fiece zi în alt fel înflorește, Ba chiar într-o zi eu cred c-am zărit Femeia mea prefăcută
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
îi răspunde glasul lucios al unui cetățean cu un piept nemaipomenit de lat, în timp ce căuta ceva pe un telefon mobil - Zece lei. Dacă luați mai multe ca număr, scădem din preț... - Aș dori să iau un autor nu prea cunoscut...- mârâi cu timiditate nejustificată Solomon, de parcă l-ar fi durut o măsea. - Infiderent, domnule...- răspunse omul întorcându-se cu spatele, după ce terminase de aranjat diverse obiecte pe-o poliță de pe masă- Infiderent. Pentru mine e egal ce cumpărați, deși ar trebui
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon, scuipând des printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea nimic... - Auzi cu cine să se pune el? - reluă pițigăiatul firul - Să
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
apropia mereu de mine, de fiecare dată de fapt. Numai el venea la mine, mi se ridica pe picioare, încerca să mă muște - așa, în glumă. Îl luam în brațe, mă jucam cu el, îl rostogoleam prin țărână. Se enerva, mârâia la mine. Era o adevărată jucărie. I-am spus mamei că îl iau acasă, la fel și lui tanti Gheorghița. Fără nicio opoziție, acest lucru s-a și realizat. Sunt circa cinci decenii de atunci, amănuntele s-au mai pierdut
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
Toate Articolele Autorului Așa gândeam când Silvica a sărit ca arsă.A alergat la bucătărie și apoi în dormitor cu un platou plin de sanvișuri și o cană cu lapte.Domnul Gigi era în exercițiul funcțiunii, călărind programele cu telecomanda. Mârâia și scâșnea din măsele:așa,așa,bine le-a făcut,că nu se mai satură!Silvica a înțepenit cu tava-n mâini,stupefiată: -Ce este,dragă,cine te-a supărat? -Ăștia! Că nu se mai satură! Iar noi...cât să
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
pe seama lui s-au făcut nenumărate bancuri, care atestă capacitatea de pliere a unui popor pe calapodul evenimentelor. Mii de generații, dacă ne gîndim bine, își începuse Thomas discursul (și, Doamne! nici măcar nu-și băuse cafeaua!) - au avut ceva de mîrîit la adresa moravurilor de pe timpul lor. Bă, se ambalase Thomas, voi știți ce rai aș face eu pe pămîntul ăsta? Matriarhat, patriarhat, monogamie, poligamie, poliandria pomenită de Caezar în “De bello Gallico” ... le-aș șterge cu buretele ... Lilith a fost dintotdeauna
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
de la masa pe care îmi scriam romanele, ca să urc scările pînă la etaj. Din ziua aia nu m-am mai gîndit niciodată la modul cum mi-a pătruns Thomas în viață. Venea, stătea cît stătea, mi se uita prin manuscrise, mîrîia ceva, apoi dispărea cîteva luni, pentru ca să apară iar ... de aceea m-a surprins ultima lui venire, cînd l-am văzut intrînd pe poartă cu Licurișca de mînă. Cînd s-a întîmplat acest lucru? Ieri, alaltăieri, acum o oră, mîine?! Timpul
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]