267 matches
-
de arhitect pentru mături și pentru femeia de serviciu... După aproape un an de zile, a coborît definitiv într-o dimineață la rugămintea femeii să nu mai calce vreodată pe acolo. Era, într-adevăr, un altul, nu inorog, dar nici mîrțoagă de moldomocofan, cum urcase, "armăsar tînăr și sălbatic, pe care ei abia așteaptă să pună frîul"... Cum să scrie un roman fără să rupă ceva din aceste două femei pe care vrea să le uite cu obstinație?! Știe că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a aruncat-o spre cer... Mihai se întoarce la masă, își toarnă singur încă un pahar și-l aruncă pe gît. Uneori, spune în șoaptă, aș vrea s-o găsesc și eu să-i sărut mîinile. Fără ea, rămîneam o mîrțoagă, cel mult un cal sălbatic... Da' ia spune: ce-ți zise Violeta? schimbă Lie tonul, să împrăștie aerul trist din încăpere. Nimic. Ne-am comportat ca doi străini, că... Mda, surîde trist Liută. N-avu curajul să-ți spună. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a rugat să nu mai treacă pe la ea... Dar frica a rămas în el vie. N-a povestit nimănui, niciodată, nici chiar Doamnei Ana, care l-a ghicit că-i speriat, că încă mai tresărea noaptea prin somn; "dacă rămîi mîrțoagă, Mihaiță, lupii abia așteaptă să te înhame la căruța lor..." Acum, coborît un altul de la mansarda Doamnei Ana, nu-l mai copleșește gîndul că va intra în competiție cu marii fizicieni ai lumii; îl fascinează coala albă, imaculată, pe colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
știu c-ai scris și romane, dar... Simona se oprește. Mihai are impresia că-i din nou la mansardă, unde înțelege că el poate avea o misiune mai mare decît aceea de-a se îngropa în formule, "eventual să devii mîrțoaga lor, că ei a arătat brațul femeii în direcția centrului orașului vor să-și subjuge și știința". Acum stă în fața unui om de știință, respectat de toți ca atare. Parcă nici nu-i vine să creadă că-i una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
timp să guste farmecul unei astfel de călătorii. Ieri, prin munții Ozark, am mers cam repede. De azi voi merge mai încet. Înaintașul meu, Ionescu de la Brad, a mers mult pe jos și cu căruța. Cu o căruță și o mârțoagă a mers de la Varna la Silistra, apoi prin Ostrov, Pecineaga, Tulcea, apoi Babadag, Constanța și Mangalia. A avut la început un ajutor, un băiat, dar care l-a umplut de păduchi și a trebuit să-i dea drumul. Iată un
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum de război făcut de soldați, păzit pe la cotituri cu cruci albe, întrebătoare. Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, lătăreață, acoperită cu pădure rară ca perii în barba unui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învârtește manivela până când i se azvârle un ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii bătrâni fac tup-tup... Cred că ăsta-i unicul lucru prin care ne deosebim de ceasornice și de mârțoagele bătrâne. Ființele omenești nu pot face tup-tup-tup fără să Înnebunească. Briza s-a Înăsprit. Eleanor s-a Învelit mai strâns În pelerină, dârdâind. - Ți-e foarte frig? a Întrebat-o Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el de coada sapei cu care George l-a altoit În cap pe Ion. Asta ca să nu mai vorbim de Cervantes care, inventînd risipa de drumuri de-a lungul și de-a latul Spaniei, nu Încăpea cu Don Quijote pe aceeași mîrțoagă și nici cu Sancho pe același măgar. O lumină fosilă În internatul unei școli pentru orbi, dispariția brumei de vedere a cîte unui copil ține mai curînd de banalitatea supărătoare, de sîcÎielile previzibilului: — Ați auzit? A orbit Mircea de la C
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Tipărea bani și timbre cu portretul lui. Avea serbări și piese organizate În cinstea lui. Existau ceremonii la care el purta veșmânt regal și mergea peste tot Într-o caleașcă stricată din secolul trecut, foarte ornamentată, aurită, trasă de o mârțoagă albă pe moarte. Într-o singură ocazie a dat dovadă de curaj, protestând Împotriva arestării și deportării, În cuvinte mai limpezi, a asasinării consiliului său. Pentru aceasta a fost bătut și aruncat În stradă. Dar a fost o teroare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rămîi acasă și să-ți pui inteligența la frigider. S-ar putea altera pe căldura asta. Vivat! Și porni iar fluierînd. Virgil rămase cîte va clipe rezemat de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis brama cu oiștea pentru a te lăsa în bătătură, la auzul și la îndemâna cumetrei. Aista cal odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la teleagă, i-a pus în față opalca plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu-mi clintiți Regina Mab Să nu se surpe trupu-i slab Și dați vin galben la miloage Nu din păhar, din scob de doage. Oh, pentru Ea găsiți un dric, Un dric mai mic ca un ibric Și potriviți două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Fiecare cu Budapesta lui Duminică *** - Dacă vrei să știi, sa răstit mârțoaga din mijlocul camerei mele, făcând un pas mai în față, dezvelindu-și dinții de plastic, abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai aveam nici o plăcere să merg cu bicicleta. Ajuns acasă, am aruncat-o într-o magazie și din ziua aceea cariera mea de ciclist amator s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a alunecat în jos, gâfâie sub pântecele meu. Nu sunt obișnuit s-o văd atât de supusă. Mă simt vinovat, ca și cum, din cauza mea, ar consimți să se depraveze. Vreau să plec, să fug din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
izbutea să scape de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cruci (1928) de Isaia Răcăciuni, Anno Domini (1927) de Ion Marin Sadoveanu, Lupii de aramă și Meșterul de Adrian Maniu, Sam (1928) și Grup revoluționar 8 (1930) de G.-M. Zamfirescu, Sburătorul (1923) de Felix Aderca sau populara Omul cu mîrțoaga (1927) de G. Ciprian. Majoritatea au rămas însă nejucate, doar ultima fiind reprezentată cu mare succes în țară și în străinătate (mai exact spus: la Budapesta și la Berlin). Despre o dramaturgie de avangardă nici nu poate fi vorba, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub numele Ciriviș (porecla lui din liceu), ca erou principal în piesa Capul de rățoi (1940), după ce, cu 12 ani în urmă, fusese acuzat de Arghezi pentru vina - imaginară - de a-i fi „furat” defunctului piesa de succes Omul cu mîrțoaga! În ceea ce-l privește pe Ciriviș, acesta apare ca un personaj cvasimitologic, șef al unei confrerii parodic-subversive care-și propune să reabiliteze libertatea poetică, inocentă, aparent absurdă, în fața „logicii” și a convențiilor limitative ale condiției umane reificate. Primul text despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicului printr-un mic scandal de presă, înscenat - postum - de către nașul său literar Tudor Arghezi. Acesta acuzase, într-un „medalion” din Bilete de papagal, I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
3., apud. Ionathan X. Uranus, În potriva veacului. Textele de avangardă (1926-1932), ediție îngrijită de Mariana Macri și Dorin-Liviu Bîtfoi, Ed. Compania, Buc., 2005, pp. 126-127; textul, semnat Ionathan X. Uranus, Polițist, are următorul motto: „Totog: Vax - Urmuz: omul cu mîrțoaga” și conține propoziții paradoxale de genul: „Urmuz e sufletul, e veșnicia, pe cînd Ionathan X. Uranus, adoptînd părerea dumitale, nu e decît o părticică din trupul acestuia (...) adică partea aceea care a intrat în pămînt spre descompunere și pentru hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în zilele noastre nu reușesc să priceapă, cu capul lor de lemn fasonat prea pătrățos, că după buntul din 1989, au apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma, tot ce nu ar fi putut face ei vreodată. Au fost chiar capabili de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tot timpul schimbat ceea ce cumpărasei, altfel mirosul de vechi te scotea din joc și în scenă apăreau alții. — La un moment dat, voi fi orb și voi uita astea, îi spusese Veterinarei. N-am să-l știu pe Zet ca mârțoagă, nici pe tine o femeie neînconjurată de atâția bărbați. — Ce tot spui, Homare? se mânia doctorița, însă își vedea mai departe de misterele ei, își țesea secretele migălos, precum o femelă-păianjen. Omar și-o dorea și era gelos zi de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut Cioplea și de acolo a călcat peste niște grădini de zarzavat neîngrădite, lăsând în urmă mahalalele. Nici nu dăduse de ziuă când a sosit și Gheorghe, ostenit și dămfuit, dar vesel că scăpaseră cu bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]