258 matches
-
ai da foc lumii pentru un joc de cuvinte, ai distruge vieți pentru un calambur (căci "o, inimă, 273 ce-nseamnă mări de sînge..."). Poeții mai bătrâni - cei de peste treizeci de ani sânt Matusalemi pentru tine - ți se par niște mârțoage demodate, bune de trimis la grajd, jcăci ai venit tu, cel mai recent și prin urmare cel mai bun. Indiferent cum scrii atunci, genial sau imbecil (căci din păcate tinerețea îți dă automat enorme avantaje, dar nu și talent), trebuie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
miel de lapte“. cal și iapă Și perechea cal-iapă face parte din seria numelor de animale domestice moștenite din latină. Cal < lat. caballus este panromanic. Istoria lui este interesantă dacă ne gândim la faptul că, la început, lat. caballus însemna „mârțoagă“, cal folosit pentru transport, iar equus era „cal de călărie“, aflat în proprietatea nobililor. Încă de la începutul erei creștine însă, caballus a câștigat lupta cu vechiul său sinonim parțial, pentru că era mai expresiv. Într-o inscripție din acea epocă, găsită
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din română (a. 1921) și despre gepizi (1922), de elemente „numaidecât gepide” care însă după Philippide „ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut, strugure, tureatcă, a se uita, vorbă, a zburda, a zgudui. El citează ademenitoarea afirmație a lui Diculescu cum că „numărul elementelor vechi germane din limba română, în afară de numele proprii, este de cel puțin 300
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Literatura, 1963. Caragiale, I. L., Momente, schițe, amintiri, vol. II, ediția a VII-a, Editura Cartea Românească, București, 1943. Caragiale, Mateiu I., Opere, Ediție, studiu introductiv și note de Barbu Cioculescu, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1994. Ciprian, G., Omul cu Mîrțoaga, ESPLA, București, 1957. Cocea, N. D. , Teatru, Editura Cartea Românească, București. Cocea, N. D. , Pamflete, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1956. Crăciun, Gheorghe, Frumoasa fără corp, Editura Cartea Românească, București, 1993. Eliade, Mircea, Dubla existență a lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Noi nu vă dăm calmante și nici ampicilină, Noi oferim iubire și ce implică ea. 30 iunie 2011 Ce vine din mine Vor trece toate ca o amintire A unui cataclism anticipat, Iar eu, născut dintr-o nedumerire, Voi da mârțoaga pentru un regat. Din mine se înalță cruci diverse, Înfipte ca un simbol în ce-a fost, Prin neputința rugilor perverse Eu scriu un vers și fac un adăpost. Nu voi tăia, precum macedoneanul, Un nod pe care nu pot
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a alunecat în jos, gâfâie sub pântecele meu. Nu sunt obișnuit s-o văd atât de supusă. Mă simt vinovat, ca și cum, din cauza mea, ar consimți să se depraveze. Vreau să plec, să fug din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
învârtește manivela până când i se azvârle un ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a lui Anton Pann de Sergiu Dan și Romulus Dianu, nuvele, povestiri, însemnări de călătorie trimise de Sărmanul Klopștock, Lucreția Petrescu, Mircea Damian, F. Aderca, Anton Holban, Tudor Mușatescu, Aureliu Cornea, George Scrioșteanu. Mai apar fragmente din piesele Omul cu mârțoaga de G. Ciprian, Sminteala cuconului de Mihail Sorbul, Mitică Popescu de Camil Petrescu, Acord de Vintilă Russu-Șirianu, Greva încornoraților de Mircea Ștefănescu, Papagalii de Const. Rîuleț, o scenetă de Valeriu Mardare. După ce, la începutul lunii februarie 1929, Camil Petrescu și
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
timp să guste farmecul unei astfel de călătorii. Ieri, prin munții Ozark, am mers cam repede. De azi voi merge mai încet. Înaintașul meu, Ionescu de la Brad, a mers mult pe jos și cu căruța. Cu o căruță și o mârțoagă a mers de la Varna la Silistra, apoi prin Ostrov, Pecineaga, Tulcea, apoi Babadag, Constanța și Mangalia. A avut la început un ajutor, un băiat, dar care l-a umplut de păduchi și a trebuit să-i dea drumul. Iată un
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un pământ ca piatra a fost bătută tare cu o bâtă: urmele se vedeau și acum. Aproape jumătate din iarna aceea geroasă, calul a stat numai în grajd, slăbise mult, de fân nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu se mai atingea. În zori, țăranul hotărî să-l alerge prin curte, altfel animalul putea să moară în câteva zile sau mai repede. La început nu-l mâna tare să nu-i pună sângele în mișcare iute și deodată. Mârțoaga alerga hărțuită în toate părțile și nu-i plăcea deloc, de parcă găsea fără rost efortul ei. Atunci stăpânul îi arse o biciușcă usturătoare pe spinare, încât calul săltă în două picioare, necheză puternic, se îndreptă în galop spre un colț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și chip, o luă la goană. Țăranul alerga neîncetat, dar aproape să-l prindă de grumaz, calul se smucea și gonea mai departe atras de cine știe ce... În drum, țăranul rugă oamenii pe care îi întâlnea să-l ajute să prindă mârțoaga și unii încercară zadarnic. De cum ieșiră din sat și intrară în câmpia nesfârșită, viscolul se înteți, îi șfichiuia drept în față, înaintau tot mai greu pe zăpada înghețată. Omul simți deodată o căldură apăsătoare în tot corpul, calul necheză a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
După ce-și reveni, fața-i crispată încă i se înveseli ca de-o durere plăcută, de îndată ce-și văzu copiii și nevasta stăpâniți de bucuria reîntoarcerii lui... Le povesti întrerupt, cu voce scăzută, cât de departe îl purtase mârțoaga și cum, rătăcind pe întinderea ogoarelor albe, în apropierea unui sat necunoscut, lângă un drum înzăpezit, calul se împotmoli într-un troian uriaș ce apăruse deodată în fața lor. Obosit de sforțările inutile de a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de a scăpa, îl lăsă atunci pe stăpân să-i pună căpăstru, apoi împreună cu mai mulți oameni binevoitori, chemați în ajutor calul fu scos îndată din "capcana" în care nimerise singur... A doua zi, dimineața, după călătoria lungă și neașteptată, mârțoaga costelivă liniștită și ascultătoare, ca și când ar fi fost înhămată la căruță sau plug rumega fân de parcă nu se mai putea sătura. Țăranul simți curând o bucurie ciudată și uită repede necazul ce se abătuse asupra lui tocmai în ziua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Alți tătari au fost nimiciți, fiind așteptați de localnici, la trecerea prin strâmtorile munților. Telebuga, însuși, scăpând cu mare primejdie pentru viața sa, după ce și-a pierdut toți caii, abia a ajuns în Moldova pe jos, ducând de căpăstru o mârțoagă, pe care călărea soția sa. Faptul este menționat și de Cronica Ipatievscaia, care notează sub anul 6793 (1285) că din tătarii lui Nogai și Telebuga, „duși de mânia lui Dumnezeu, o mare mulțime au pierit. Telebuga Hanul s-a înapoiat
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să îl suie încă o dată pe dl Constantinescu într-o șa de ciulini, să-i pună în dreapta o ciuvică drept lance și în stânga un gogoșar drept scut. Apoi, îi trage peste chip viziera de carton și, aprinzând cu bricheta coada mârțoagei de paie, strigă din toți rărunchii: „Pă ei, Milucă, fă-i praf!”. De cine se alege încă o dată praful nu mai contează, atâta vreme cât dna Petre are pe cine da vina pentru „mlaștina de indulgență” în care băltește azi țărișoara. „Profundă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
timp să guste farmecul unei astfel de călătorii. Ieri, prin munții Ozark, am mers cam repede. De azi voi merge mai Încet. Înaintașul meu, Ionescu de la Brad, a mers mult pe jos și cu căruța. Cu o căruță și o mârțoagă a mers de la Varna la Silistra, apoi prin Ostrov, Pecineaga, Tulcea, apoi Babadag, Constanța și Mangalia. A avut la Început un ajutor, un băiat, dar care l-a umplut de păduchi și a trebuit să-i dea drumul. Iată un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
demola toate clișeele și tabuurile -, mi-am rezervat destul timp să cunosc orașul, să merg la spectacole de teatru, între care celebrul Yunona i Avosi de la Teatrul Lenkom. Am văzut atunci și spectacolul „disident” după o piesă de Ion Druță, Mârțoaga, montat la Teatrul de Satiră. Biletul la spectacol l-am obținut cu ajutorul lui Ion Druță, care a avut amabilitatea să sune la casele teatrului... Urma chiar să ne întâlnim și să discutăm după vizionarea spectacolului, dar Ion Panteleevici a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un trecător. Nu. Vreo doi chilometri..." Suntem, veseli de această știre dar mergem două ceasuri suind și coborând și vedem că spre Hârlău nu numai că nu coborâm, dar nici măcar nu-l vedem. Întrebăm pe altul, un călăreț pe-o mârțoagă deșelată. "Mult mai este până la Hârlău? Nu. Ca la vreo patru chilometri! Vra să zică ne depărtăm, suspină resemnat doctorul." Și atunci ia el pe dinainte pe al treilea drumeț pe care-l întâlnim. "Mult avem până la Hârlău. Avem așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
descurcăm. De la rechiziție, în Folticeni. D-l G. mare proprietar, fost la putere pe vremea când s-au făcut tabelele de recensământ, deși este un om cuprins, a presintat comisiei, cu o uimitoare dezinvoltură și împăcare de suflet, o singură mârțoagă pe care membrii au fost nevoiți s-o refuze. În schimb ce minunat s-au purtat țăranii! Unul, c-un cal de toată frumusețea, care a fost prețuit 800 de lei, grăește oftând: L-am hrănit de mic și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
babă sărmană a venit c-o iapă singurul ei ajutor, cu care-și ținea casa și-și hrănea nepoții. A dat-o fără să spue o vorbă și și-a plecat în piept capul, pe când d-l G. cel cu mârțoaga râdea mai la o parte, înveselit de-o amintire nostimă ori de-o vorbă de duh. 26 Iunie Evreii. Sâmbătă, în ajunul zilei decretate pentru mobilizare, grămădeală la cazarmă. Evreii meseriași erau concentrați pentru lucru. Lupu Iancu făcea o gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e om lipsit de inteligență și mai ales de judecată. Între prost și judecată un ocean și o Himalaie. Prostul are privilegiul să se socoată totdeauna învățat și priceput. Un prost care spune ceva de spirit produce uimire ca o mârțoagă care deodată ar porni-o la galop. Cel mai trist lucru e că prostul nu poate fi bun. Caragiale: P. dacă n-ar fi fudul n-ar avea haz. Întâi și întâi P. devorează pe Dumnezeu. Dintre toți oamenii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domol și încet, parcă s-ar plictisi el însuși de ceea ce spune. Domnul-Dumnezeu a făcut pe boieri și pe ciocoi la urmă din niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare. *1 Nu pot spune nimic de damele din bal, căci nu mă pricep în vopsitorie. *1 Dobitoacele ar fi având noțiuni despre bine și rău. Se vede c-au mâncat din fânul oprit. Voiture
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]