327 matches
-
început, apoi mai repede, pînă cînd îi văzu fața rînjind în gol retrăgîndu-se și micșorîndu-se în direcția cafenelei. Se întoarse și o luă la fugă. începu să alerge orbește pînă cînd piciorul îi lunecă și căzu pe trotuarul plin de mîzgă, învinețindu-și șoldul și umărul și udîndu-și pantalonii. Cînd se ridică în picioare, disperarea luă locul panicii. Simțea o dorință puternică și definitivă de a pleca din oraș, egalată doar de convingerea că străzile, clădirile și oamenii bolnavi se prelungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
își puse gura pe a ei. Peste o clipă, ea lunecă spunîndu-i: — Noapte bună, Duncan. — Noapte bună... O să te văd mîinie, da? Da, mîine. Noapte bună. Se duse spre casă cufundat în gînduri, pentru că ultimul tramvai trecuse deja. Frigul întărise mîzga de pe trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
loc foarte bine și peste zece ani. Altele sunt lucrurile care mă neliniștesc pe mine. Mai întîi că nu mă simt cu nimic mai bun decât nemernicii ăia din Abație. Ba chiar într-un fel parc-aș fi murdar de mâzga unei perversități. - Ei manipulau conștiințele clonelor pentru a obține muncitori, iar noi încercăm să le convingem ca fără voia lor să fie un fel de judecător suprem. Nu e mare diferență, iar noi, ca să fim sinceri, avem și dezavantajul de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adâncuri, ți-au promis ceva pe la Protecția Muncii, Însă o spaimă de nedescris Îți vâră În oase aceste adâncuri negre În care mergi ore În șir ca să ajungi la un punct de lucru. Praful negru ți se pune ca o mâzgă pe față, e cald și e frig, apa curge Încontinuu din tavanul galeriei, munca acestor oameni e o muncă de ocnași, sunt niște diavoli negri cu lumină În frunte, zgomotul este infernal, și chiar Întoarcerea la suprafață e un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-o Balzac, Dostoievski, Tolstoi sau Kafka, nu mai poți scrie „romane“ ca și cum n-ai ști despre ce e vorba și ce dimensiune a conștiinței se pune aici în joc. Or, astăzi, când mizeria zilelor noastre apare atât de încărcată de mâzgă, se poate face (confecționa) un roman din orice (cântăreți, ziariști, prezentatori și chiar romancieri își povestesc viața și impresiile ca pe un „roman“). Romanul are o demnitate care nu se poate acomoda cu „orice“. O demnitate câștigată cu prețul unei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
avea un asemenea gând. Doar mirarea mai stăruie în ea în timp ce se mișcă prin hall cu pași nerăbdători. Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om - și vede săculețul alb, pătat de vin și de mâzgă neagră, și degetele ei lungi, uscate așezându-l mai bine în sicriașul de oseminte... Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om și urma mâinii lui să o ai atât de vie sub ochi, ca și când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simțind gustul amar al iluziei destrămate. La lumina zgîrcită a becurilor cocoțate în înaltul cerului, femeia din fața lui i se pare un cenușiu monolit de tăcere și răceală, asemeni serii acesteia, cu șfichiuiri de vînt aspru și strat gros de mîzgă pe trotuare. "De ce-am fost idiot și-am forțat lucrurile?! Trebuia să fi lăsat totul așa, un mugure gata să crape, a cărui existență, odată fixată în conștiință, mă putea purta, vreme îndelungată, cu închipuirea, prin cele mai înflorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se străduie să fie cît mai degajat. "Ce de-a timp irosit! Pe puțin trei-patru zile. Puteam începe scenariul radiofonic; am promis celor de la Radio că-i gata în februarie, dar..." Din cauză că strada n-a mai fost măturată de mult, mîzga e de-a dreptul noroi și, după aspectul sordid al caselor, Mihai are impresia că se îndreaptă spre marginea orașului. Am ales drumul ăsta pentru că-i mai de-a dreptul, spune Liliana. Uite, asta-i statuia Unirii, un grup statuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o mînă corectă: degete fine, prelungi, unghii îngrijite, dar nu lăcuite și-atît." Aș vrea să plec. E tîrziu... Da, desigur! tresare Mihai, rupt din șirul gîndurilor. Să te conduc. Nu. Iau mașina sau un taxi... Măcar pînă la stație. Afară, mîzga a început să înghețe. Un vînt rece, usturător, vine de departe, dinspre Apuseni. Mihai vrea să ofere Lilianei brațul, sau, măcar, să-i atingă mîna, dar reacția ei e aceeași: "nu, nu trebuie!", exprimată prin gesturi. Pînă în centru, străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rost de chei, avem voie să intrăm cum putem. E o treabă murdară, nici pe departe atît de palpitantă pe cît pare; camerele sînt făcute praf, covoarele distruse, oglinzile, cioburi. Probabil că din cauza conductelor, apa curge și transformă funinginea În mîzgă. Luna trecută am intrat În diverse case și am găsit lucrurile Înghețate: canapele, fețe de masă, chestii dintr-astea. Sau lucrurile iau foc. Aterizează o bombă incendiară pe un acoperiș - poate arde totul destul de precis, de la un etaj la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
faptul că nu s-au plantat arbori pentru a face umbră, astfel că în timpul zilei căldura este năucitoare, iar în zilele în care bate vântul, aduce tot nisipul pe podelele caselor, depunându-l prin colțuri, așezându-l ca pe o mâzgă pe suprafața băuturii celor ce vin la club. Membrii clubului sunt o adunătură aspră, neînduplecată, care-i tratează pe nouveniți cu un amestec respingător de gelozie și dispreț. Disprețul este unul de tip universal, indus primilor bărbați care au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l muștruluiască pe arendaș, și poate chiar să-l dea afară. A fost găsit cu gura deschisă și nasul zdrobit într-o ceață groasă de început de aprilie datorată aici ploilor care biciuiesc atunci cerul și transformă pământul într-o mâzgă cleioasă. Se întorsese până la urmă de unde venise. Bucla se închisese. Banii nu-l ajutaseră prea mult. Murise ca un băiat de fermă oarecare. Iar fiul rămase atunci cu adevărat singur. Singur în casa cea mare. Dacă își păstrase obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orice, afirmarea unei obsesii dar și, fără tăgadă, continuarea unui proiect personal. Un proiect care, inițial, m-a lăsat mască: adică de ce tu, un scriitor polonez de primă mână, cu world rights vândute la Suhrkamp, ai vrea, odată ieșit din mâzga asta numită Europa de Est (mai corect ar fi Europa Centrală în cazul de față, nu?), să te afunzi în același areal simbolic? Să fie o treabă trendy? Într-adevăr, Europa de Est a început să vândă... Au început să vândă și românii, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
la casă, înconjurată de teancuri de reviste siropoase. Avea, descoperise mai demult, un gust infailibil și cunoștințe solide despre filme. — Ce vârstă? — Paisprezece ani. — Cu cât mai înspăimântătoare, cu-atât mai bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale. Rugați-l pe fiul dumneavoastră să vină să vă învelească dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i casa lui Marin, trebuia să mă gândesc mai de mult. Acu ce puteam să fac, dacă ploua? Să mă duc până la el și să-l întreb ce facem! Trecui prin mâna stângă frâul calului și pornii, încet, lunecând prin mâzga malului, spre căsuța vânătorului. În juru-mi, negura groasă a nopții slăbea. Ajunsei. Nu părea departe de la foc - dar mersei o bună bucată de vreme. O căsuță joasă, acoperită cu stuf, care de-abia se deslușea prin întuneric. Lumina ieșea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă banul morților. Iar drumul spre fundul mahalalelor acestora e totdeauna plin de mâzgă și anevoie te scoate în câmpul acoperit de ciulini, unde, într-o pustietate întristătoare, se arată heigheșul, fără o floare, fără un arbor, cu lespezile albe de piatră deasupra lăcașurilor veșniciei. Spre șabăs, deodată toată viața aceasta se oprește. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nor de ploaie Întunecă soarele și o lumină cenușie se lăsă peste stadion. Uitîndu-se la cromurile ruginite, Jim Își dădu seama că aceste mașini americane fuseseră parcate acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi de la cei din Națiunile Aliate. Jim cercetă cu privirea băncile peluzelor din nordul și sudul stadionului. De pe platformele de ciment fuseseră smulse scaunele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Începuseră să cadă și Sammler fugise. Mai fuseseră alți doi supraviețuitori. Unul făcuse pe mortul. Celălalt, ca și Sammler, găsise o deschidere, și fugise pe acolo. Ascuns În mlaștină, Sammler se Întinsese sub un trunchi de copac, În mâl, sub mâzga apei. Noaptea părăsise pădurea. Riscase cu Cieslakiewicz a doua zi. (Fusese doar o zi? Poate fusese mai mult.) Petrecuse acele săptămâni de vară În cimitir. Apoi apăruse În Zamoșt, chiar În oraș, sălbatic, sleit, putred, ochiul mort holbat - ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nimerit era gestul lui Wallace de a inunda podul casei. Era practic o metaforă pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil decât pânza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile deveneau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se go leau și se scufundau În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, terenurile de sport și maidanele care separă droaia de lumini ale locuințelor se pierdeau În beznă, astfel Încât, În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se uita la luminile semafoarelor. Nu ținea niciodată seama de celelalte mașini, nu ținea seama de nimic. În orașul acesta tânăr și grăbit, n-avea chef să stea locului și nici să se culce. Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu are aer. Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei vorbesc în aer. Vorbesc aproape mai mult decât ochii. Se sufocă undeva, între tencuială și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit de expertiza genetic determinată în arta instalațiilor supurânde, niciodată sub control, niciodată corect diagnosticate. O lume abject muzeală, de vizitat numai cu cizme de cauciuc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de făcut și te apucai să sufli În perdele sau să dai cu mâna pe luciul mobilei. Atunci praful se răzbuna, pojghița de jeg care-l proteja se spărgea ca o coajă de ou, ca o ciupercă, și toată această mâzgă uscată se ridica În aer, răspândindu-se asemenea unui abur scos de o locomotivă prin toate ungherele casei. Se răzbuna atunci și praful de pe covor, și praful Îmbibat În fotolii, și cel pitit ca un motan sub canapea, și praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]