540 matches
-
calul tău troian!" O patrulă alcătuită dintr-un gradat și patru soldați tăbărî pe ei. "Actele dumneavoastră, vă rugăm!" "E război?" se informă Ahile cu o voce veselă, oarecum încleiată. Hârtiile dumneavoastră, am zis!" "Ce hârtii? Nu facem decât asta, mâzgălim hârtie!" Arcadi își ridică indexul în dreptul nasului și bombăni ceva care trebuia să se refere la baza teoretică a interpelării. Actele! urlă sergentul. Se întoarseră unul spre altul și își explicară reciproc prin semne că li se cereau actele: actele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
căută cu privirea în jur, dar numai de formă: "Vă putem da un meniu, dar merge mai iute oral: varză călită, varză cu carne, varză fără carne. De altfel, suntem în postul Paștelui." "Varză cu carne, eu sunt ateu." Chelnerul mâzgălește comanda și, punându-și creionul după ureche, se întoarce pe călcâie, nu fără a da din mână familiar: "A plecat băiatul, și a și venit." Într-adevăr, în mai puțin de două minute, țuica e dinaintea lor. Ridică paharul în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Eduard îmi pomenise doar de bâlbâiala lui Bobo, nu mi-a spus însă că, pe lângă asta, arată ca un mic monstru, cu păr rar pe creștet și cu umărul drept aplecat mult față de umărul stâng. Stă cocârjat asupra unui caiet, mâzgălind de zor, și își ridică pri virea din caiet doar când suntem la doi pași de el. Are figura colțuroasă acoperită de o inexpresivitate solemnă, ca de mort, și ochii (la fel de cenușii ca ai lui Eduard) par desenați într-o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
naibii toți în pace! Probabil că tocmai dificultatea lui de a comunica l-a făcut să încerce să comunice altfel, cu o lume abstractă, pe care să o poată orândui după bunul lui plac. în nenumăratele ore de sin gurătate, mâzgălea în caiete întregi de desen, cu furie, tot ce-l impresiona într-o zi. Mai ales oameni. Le studia chipu rile pe sub pleoapele lui căzute, care păreau să îi obtureze privi rea, le studia expresiile feței, și le reda acasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
niciodată. Se opri în fața unui Moskvici răpciugos și meșteri la portiera din dreptul șoferului până reuși să o descuie. Se furișă în mașină și scotoci prin interior, înfrigurat. în cele din urmă, dădu peste ceva. Era un pix negru spart. Mâzgăli apăsat în palmă, mi jindu și ochii. Pixul avea o mină neagră. Deșurubă pixul, scoase mina neagră de doi lei, o luă între degete ca pe o țigară, aruncă pixul înapoi unde-l găsise, căzut pe jos între scaune, apoi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
furios din partea unei mașini care voia să intre În spatele lui. — Ei bine? Întrebă el, uitându-se Înspre Brunetti. — Vezi ce poți afla despre Gamberetto, iar eu o să vorbesc cu câțiva oameni de aici. — Să te sun? — Nu de la bază. Brunetti mâzgăli numărul său de acasă pe-o bucată de hârtie și i-o dădu celuilalt. — Ăsta-i numărul meu de telefon. Mă găsești la el dimineața devreme sau seara. Sună de la o cabină telefonică, cred. — Da, acceptă Ambrogiani cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite: cartea de identitate (Ruffolo avea doar douăzeci și șase de ani), permisul de conducere (nefiind venețian, avea unul), douăzeci de mii de lire și gama obișnuită de carduri din plastic și bucăți de hârtie mâzgălite cu numere de telefon. Se va uita la ele mai târziu. Purta un ceas de mână, dar nu avea mărunțiș În buzunare. Brunetti Îi strecură portmoneul Înapoi În buzunar și se Întoarse cu spatele la cadavru. Se uită În depărtare peste apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și se uită la el, apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronomie, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi, ștrengariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu nu lucrez
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Euthanasius Dezmierd un chip de copilă în felul meu... adică împlu un album cu diferitele espresii ale unui singur cap. E ciudat că ochii mei atât de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă n-o iubesc... Am văzut-o roșie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această espresie. A-ngenuncheat lângă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde ai învățat acest limbagiu. Ieronim, zise bătrânul molcom...... copilul meu... mi-ar părea râu de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dădu o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. El o deschise: Dulcele, adoratul meu copil! Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare, ci, înăbușit de sângele lui, au spus oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tătine - meu cui îi datorește rana
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
masă și se uită la el - apoi deschise-o carte bisericească și pe un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel, ce mai lucrezi ștrengarule? - Eu? Când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnând cai verzi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și se uită la el - apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comendianți... în sfârșit, viața în realitatea, ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil, {EminescuOpVII 168} Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi ștregariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu, părinte... Eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Euthanasius Dezmierd un chip de copilă în felul meu... adică împlu un album cu diferitele espresii ale unui singur cap. E ciudat că ochii mei atât de clari, pot să zic de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. Mâzgălesc păreții. Am intrat la o copilă înamorată de mine, pe care însă, n-o iubesc... Am văzut-o roșie, sfioasă, turburată... Am zugrăvit în cartea mea această espresie. A-ngenunghiat lângă mine... m-a rugat să-i sufăr iubirea... nu-ți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
175} - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălită în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara, cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare. Înăbușit de sânge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tot, cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literați și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, ministri ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula, și de aceea atâta hârtie mâzgălită fără neci un folos, de-aceea atâtea țipete bestiale care împlu atmosfera teatrului, de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de-aceea atâtea falimente. Vei afla mai lesne oameni ce pun la vot esistența lui Dumnezeu, decât suflete înamorate în limba
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unei lumi. Aveam 14 ani și o vagă idee despre Ceaușescu. Îl știam din tabloul atârnat în sala de clasă, din bancuri că n-are decât o ureche pentru că în toate pozele apărea așa, într-o ureche. Câteodată, de plictiseală, mâzgăleam pozele din cărți și apoi, de frica dirigintei, rupeam foaia cu Ceaușescu purtând coarne, cu limba scoasă sau cu urechile lungite. Eram elev în orașul unde prim-secretar era Nicu Ceaușescu, coleg cu câțiva copii de nomenclaturiști. Trăiau retrași în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein, când Înfuleca și vorbea În același timp, te făcea să simți că se petrece un fenomen biologic, că Își aprovizionează organismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erau neputincioase. Nu aveam nici un control asupra lor. Mi‑era cu neputință să țin În mână lingura de supă sau să mă iscălesc. Nu puteam mânui stiloul. Când doctorul mi‑a cerut: „Desenează‑mi un ceas” tot ce am putut mâzgăli a fost un zero strâmb. Doctorul Bakst era de părere că simptomele mele proveneau dintr‑o otrăvire. Bédier din Saint Martin Îmi servise un pește toxic. Neurologul susținea că sunt victima toxinei cigua. Eram gata să cred ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să mâzgălească. "Scria" de zor, plimbându-și privirea încruntată când spre George, când spre coala de hârtie. Mara urmărea liniile pe care le trasa colega ei de bancă apoi ridica ochii spre băiatul așezat la catedră. Colega din spate, contrariată de mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dată îi răspundea robotul și nu era genul de lucru pe care să vrea să-l explice într-un mesaj. Dar asta nu mai conta. O săptămână întreagă exersă posibile răspunsuri, iar noaptea târziu se trezea și începea să tot mâzgălească numele de Darcey Clarke de o mie de ori în caiețelul pe care îl ținea încuiat în șifonier; apoi făcea cocoloș foaia de hârtie, nu cumva să aducă ghinion să scrie numele înainte să își formuleze el cererea. Săptămâna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
afacerile pe care le închei. Sunt substanțiale. Dacă mă muți, toate astea s-ar putea schimba. — Mi se permite să îți măresc salariul ca să compensez efortul în plus pe care va trebui să îl depui la început, o asigură Neil. Mâzgăli pe o foaie de hârtie o cifră estimativă și îi întinse fițuica. Darcey făcu ochii mari. Banii nu sunt totul, spuse ea. —Dar, așa cum spuneai și tu mai demult, pot fi de folos. Nu mi-am luat slujba asta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
curtoazie. Nu că ar fi contat, își zise, dar era bine de știut. — Am să rezerv eu o masă, spuse Jason. Un restaurant drăguț pe Esplanadă. Vrei să vin să te iau de la hotel? Clătină din cap. Ne vedem acolo. Mâzgăli ceva pe o carte de vizită. —Uite adresa. Nu e departe, dar te sfătuiesc să iei un taxi. Darcey dădu din cap. Prima zi aici, se gândi ea. Patru întâlniri de afaceri și o invitație la cină. Sunt bună, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poate nu-i nimic grav, Sabina s-o fi speriat degeaba, Natașa e în ziua ei liberă, mă informează un băiat de la bar, cheamă pe un altul de undeva din spate care se pare că-i știe adresa, mi-o mâzgălește pe un șervețel având inscripționat caligrafic monograma cafenelei și-mi explică vag pe unde vine, băiatul ăsta e și el rus, nu poate sta prea mult cu mine, e nevoie de el înăuntru, Îi mulțumesc și fără să iau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o studentă care vine să facă cu ei franceză, dar ori de câte ori rămân singuri se întorc la limba lor, nu-mi dau seama cum se înțeleg, Nicolae n-o știe, l-am întrebat, la picioarele mele un bloc răvășit de desen, mâzgălit cu culorile vii ale cariocilor, îl ridic de jos, îl răsfoiesc până dau de o foaie albă și cum un capăt de creion am tot timpul în haina de piele, mă apuc să desenez, capul împanglicat al doamnei Angela, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ci cel din spatele lui, care Îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva Într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat În acea noapte, după incident, ca să nu fie recunoscut. Nu e chiar atât de nebun cum scrie În actele medicale. Se pare că e schizofrenic și a mai atacat până
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]