534 matches
-
momentul în care Ioana a venit în școală). Clasa a VII-a D nu are un renume prea bun în școală, lucru pe care Ioana l-a observat din primele momente când a intrat în clasă: băncile erau murdare și mâzgălite cu tot felul de inscripții, pereții clasei nevăruiți de mult și cu pete, elevii ostili unii față de alții și față de profesor. După două săptămâni, în care situația în acea clasă nu s-a ameliorat deloc, Ioana a citit într-o
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Alex Mucchielli (2002): pe podul Brooklyn, într-o dimineață de primăvară, un orb cerșește având pe genunchi un carton pe care scrie: „Orb din naștere”. Mulțimea trece indiferentă până în momentul în care un necunoscut se oprește, ia cartonul, îl întoarce, mâzgălește câteva cuvinte pe el și pleacă. Imediat după aceea, miracol. Fiecare trecător întoarce capul și mulți, înduioșați, se opresc și aruncă un bănuț în cutie. Cele câteva cuvinte spun foarte simplu: „Este primăvară și eu nu pot să o văd
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deranjează cel mai mult atunci când cineva îți predă un subiect? a. Să asculți o expunere neînsoțită de materiale vizuale. b. Să fii nevoit să citești în tăcere, fără explicații verbale sau discuții. c. Să nu ți se permită să desenezi, mâzgălești, sau să faci însemnări, chiar dacă nu le vei reciti niciodată. d. Să fii nevoit să privești și să asculți,fără a te putea clinti. 14. Rememorează o amintire fericită din viață. Petrece câteva secunde căutând sâ îți amintești cât mai
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
civil. Chipul militarului era șters atent cu cerneală. Tocmai fusese declarat „dușman al poporului“. În toată țara, se gândea Nikolai, în mii și mii de școli, milioane de elevi puneau mâna pe toc și, după o scurtă explicație a profesorului, mâzgăleau ochii aceia, fruntea, mustața aceea în furculiță... În astfel de momente, avea chef să-i povestească fiului despre lumea de dinainte, despre tinerețea sa dinainte de război, dinainte de revoluție. Trebuia pur și simplu să facă o scădere, se gândea el, să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
minte. Și ea dărâmată, dar cu o tenacitate vindicativă: cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii unei femei, mari și îndurerați, o privire venind dintr-o frescă înnegrită de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
granit. Apelați la micile ritualuri însoțitoare scrisului: pregătirea cafelei, o scurtă plimbare în care să vă puneți ordine în idei, mutarea privirii de la foia de hârtie spre fereastră, spre un loc imprecis din perete. Nu intrați în capcana paginii albe. Mâzgăliți ceva, scrieți primele cuvinte care vă trec prin minte. Albul paginii sporește teama de a greși, de a macula inutil perfecțiunea foii. Jose De Broucker sugerează că o soluție în depășirea crizei ar fi ca, mai întâi, să povestim altuia
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
surprins plângând și l-am întrebat: -Ce ai pățit Ovidiu?... niște băieți mai mari m-au prins și mau aruncat în container, povestea între lacrimi. -Dar ce le-ai făcut Ovidiu? -Am strigat după ei niște prostii, a recunoscut supărat, mâzgălind fața cu măna murdară. Zilnic se urca în mărul nostru, și de mai multe ori pe zi, poate ori de câte ori îi era foame, decât să meargă acasă... se urca și cu brațul pus în ghips, de acolo dirija grupul de copii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mei nu l-au mai văzut. ― Probabil că a luat ceva de pe vapor, a spus Desdemona. Sau avea ochii roșii de la atâta plâns. Între timp, creta continua să-și facă treaba de jur Împrejurul lor. Scrise Gr pe burta unei femei gravide. Mâzgăli un I peste inima obosită a unui bătrân. Puse diagnosticul C pentru conjunctivită, F pentru favus, T pentru trahomă. Dar, oricât de iscusiți ar fi fost, ochii medicilor nu puteau observa o mutație recesivă care se ascundea pe al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
distanță egală de cele două maluri. Cerul Îi acoperă ca o cupolă neagră, imensă, găurită de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai puțin decât Milton, făceau adesea greșeli și tundeau vorbe de alint, x-uri și o-uri. În ciuda găurilor (sintactice și fizice) din misivele lui Milton, bunica mea percepea pericolul situației În care se afla el. În sigmele și deltele mâzgălite cu greu deslușea tremuratul mâinii și neliniștea crescândă a fiului ei. În greșelile gramaticale detecta nota de spaimă din glasul lui. Până și hârtia de scris o speria, pentru că arăta de parcă explodase deja. Totuși marinarul Stephanides făcea tot ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa de Îmbâcsit cum numai aerul din școală poate fi. Și În spatele profesoarei noastre, stând În bănci, zburăm În timp. Treizeci de copii În șase rânduri ordonate, purtați Înainte cu o viteză pe care nu o percepem. În timp ce domnișoara Grotowski mâzgălește ecuații pe tablă, colegii mei de clasă Încep să se schimbe. Coapsele lui Jane Blunt, de exemplu, par să se alungească puțin În fiecare săptămână. Bluza i se umflă În față. Apoi, Într-o zi Beverly Maas, care stă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezaprobare, nici interes. Își Însemnă ceva În caiet, dând scurt din cap. ― Și ți-a plăcut? Aici Îi puteam spune adevărul. ― M-a durut, am zis. Plus că mi-era teamă să nu rămân Însărcinată. Luce zâmbi În sinea lui, mâzgălind În caietul de notițe. ― Nu-ți face griji, spuse. Așa mergea treaba. În fiecare zi, timp de o oră, stăteam În cabinetul lui Luce și vorbeam despre viața mea, despre sentimentele mele, despre ce-mi plăcea și ce nu. Luce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pulația Romei și extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din nou spre el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea... Secretarul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se luminează când mă privește. ― Sigur că aș vrea! spun eu râzând, pentru că voiam al naibii de tare să-l ajut încă de când am citit primele rânduri. Scot un stilou din geantă, întorc foaia de hârtie pe cealaltă parte și încep să mâzgălesc pe spate. ― „Poate că sănătatea și frumusețea nu sunt punctele mele forte“, scriu eu, citind cu voce tare pentru Ben, „deși am în dulapul de la baie numai apă de colonie (toate chestiile primite gratis au ajuns la mine, de la colegele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când râd cu Lauren, și Lauren sare în sus de bucurie, tot nu reușesc să mi-o scot din minte pe Jenny, și nici nu prea-mi dau seama de ce. ― Deci te aștept pe la mine diseară pe la șapte, bine? Îi mâzgălesc adresa mea pe ceva. ― La naiba, spune Lauren, când ia bucata de hârtie și se uită la ceas. E ora patru! Când naiba a trecut toată după-amiaza? ― Cui îi pasă? râd eu și-o sărut pe obraz. Bine că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sărutându-mă pe frunte. ― Ne putem scrie, spun eu în disperare. Sau putem vorbi la telefon. ― Cu siguranță, dă el din cap. Îmi scrii, te rog, adresa și numărul tău? Mă depărtez de el fără tragere de inimă și-i mâzgălesc pe ceva adresa și numărul lui Lauren. Chiar când i-l dau, apare Simon din nou, și-i spune morocănos: ― Ben, trebuie să mergem. Ne îmbrățișăm, ne sărutăm și apoi Ben se îndepărtează. Chiar înainte să ajungă la ușă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă întind și să plutesc în nimicnicie, numai să termin odată cu asta. Lui Ben Williams nu-i vine să creadă că a fost atât de prost. Nu-i vine să creadă că bucata de hârtie pe care Jemima i-a mâzgălit numărul de telefon și adresa sa nu mai e. Nu-i vine să creadă că n-are cum să ia legătură cu ea. A lăsat nu știu câte mesaje la Brad, dar are impresia că nu i-au fost transmise, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ocazie cu care ea Își dăduse jos toate hainele până la ultima ațișoară și le aruncase În Pacific. După două luni de delir, Moff fusese nevoit să rupă relația pe motiv de „mari diferențe la nivel de așteptări“. Ea Îi răspunsese mâzgălindu-i motocicleta cu un spray cu vopsea roz. Harry fusese mai afectat decât Moff de acest episod. Fir-ar al dracu’! Moff o transformase Într-un Cerber dezlănțuit care nu-și dorea decât să atace și să ucidă orice ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rapidă și țeapănă, ca În filme, când cineva Îl imploră pe rege să nu-l decapiteze. „Slugarnic“ este cuvântul care-mi vine În minte. Proprietarul Încropi o listă cu mâncăruri făcute din ingrediente ieftine, udate cu bere chinezească din abundență. Mâzgăli prețul pe o bucată de hârtie pe care i-o vârî lui Bennie sub nas. M-am uitat și eu, desigur. Mâncarea era cumva din aur sau sculptată În jad? Bennie execută din nou plecăciunea ciudată care cerea Îndurare. —Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să repete femeia birmaneză. Și mai multe materiale fură desfăcute, iar Roxanne, care stătea lângă Vera, pipăi o pânză de bumbac țesută la război, albastru Închis cu irizări. —O mie? spuse ea citind de pe bucata de hârtie pe care vânzătoarea mâzgălise prețul. Se Întoarse și zise: —Dwight, dragule, cât Înseamnă o mie de kyat? —Mai puțin de trei dolari. Dwight stătea la vreo doi metri mai departe, În spatele femeilor aplecate să inspecteze marfa. Zău, pentru un metru de material ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umplută, n-o s-ajungă. * În anume fel e bine Că dorim capitalism, În anume mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu gura larg deschisă, cu pleoapele strâmbe, închise pe jumătate, ce lăsau să se întrevadă albul ochilor dați peste cap, nu putea fi cel al Flaviei... Acum, însă, barbarul înainta spre ea, cu totul nepăsător față la sângele ce-l mâzgălise peste tot și i se scurgea pe trupul gol și lucind de sudoare. în câteva clipe avea să ajungă lângă ea și ar fi pângărit-o definitiv. într-o fracțiune de secundă, Hippolita înțelese că dacă s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, în interiorul ei, își găsește cusut propriul nume.) Din acea dimineață, Seymour a rămas permanent prins în mreje. Pe când avea paisprezece ani, vreo doi din familia noastră îi scotoceau mereu buzunarele jachetelor și canadienelor în căutarea a ceva valoros ce mâzgălise poate în timpul unei perioade mai relaxate la școală sau al unei așteptări la dentist. (A trecut o zi de când am scris această ultimă frază și, între timp, i-am telefonat, de la birou, surorii mele Boo Boo, în Tuckahoe, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite pe ferestrele magazinelor condamnate la demolare. Toți firește erau Înspăimântați de viitor. Nu de moarte. Nu de acel viitor. Un alt viitor În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei eterne. Domnul Sammler credea asta. Iar Între timp exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile de strictă necesitate nu se putea spune aproape nimic. Și totuși, se puteau face semne, era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]