391 matches
-
slujitoare. Luxul, mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini extatice către Drăgănescu, profitând, firește, cât mai mult de buna dispoziție a cumnatului, măgulit în idolatria lui neclintită. Elena, conform programului fixat, nu-și amintea prezența fetei decât atunci când avea să-i dea vreun ordin personal, când avea să-i facă un dar sau când vreo împrejurare nouă cerea să ia vreo decizie de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nerăbdare. Modestia doamnei Drăgănescu, a cărei reputație de mândrie îl speria, îneîntase pe Marcian. Se putea deci devota lui Bach, fără neplăceri. Prima vizită, pentru care și Elena și Marcian aveau temeri, se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită în pasiunea ei, Elena nu pusese nici o rezervă în primirea făcută artistului. Mândria și răceala ei abdicase. Ca și la telefon, fusese simplă și emoționată. Găsindu-se în atmosferă prielnică și obicinuită, Marcian luase și el atitudinea iui obicinuită: predominase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care le făcea de mâncare și le cumpăra rachiu. De pe urma lor ea se alegea cu grâul pentru un an întreg. La primărie femeia venise pentru o aprobare. Înțelegând că Neculai are trecere pe acolo, zâmbitoare, ea îi înmânase o hârtie. Măgulit de încrederea asta, ca din întâmplare, activistul trecu pe la Ioana cu hârtia aprobată. A fost poftit în casă. Fără să se mute la ea, tânărul trăgea din când în când la femeie, mai cu seamă după ce se transferă. Legătura lor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe teribilul e o artă. Iar el stăpânește bine această artă. Poate că da... De fapt, dacă-mi aduc bine aminte, îi plăcea încă din liceu să iasă-n relief, să știe că toată lumea are privirile ațintite asupra lui. Îl măgulea lucrul acesta peste măsură. “Cum, adică, adevărul nu există? Nu e adevăr că ești inginer, că ești cercetător, că lucrezi într-un mare combinat? E neadevărat faptul că ai publicat în mai toate revistele literare din țară, că ai publicat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Zaharia” “Noroc, dragă. Da’ eu nu mai sunt de multișor profesor, nu știai? Acum sunt un amărât de pensionar.” “Ei, de ce spuneți asta? Pentru noi veți rămâne mereu profesor, un dascăl luminat și cu suflet mare...” “Ce vorbe frumoase! Mă măgulești, nu altceva” “Deloc, spun doar adevărul” “Ei, lasă, lasă...” “Ce mai faceți?” “Păi, am ieșit de câteva zile din spital și, iată, am venit la această adunare” “Conștiincios ca-ntotdeauna” “Ce vrei? Asta știu, asta fac” “ Și acum, cum vă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
urma să devină trecătoare ca multe altele. Uitasem deja că o prinsesem furându-mi date din calculator și îmclin acum să cred că era mai intereseată de virilitatea mea decât de secretele mele. Nu mă consideram un satir, dar eram măgulit de complimentele ei și trebuie să recunosc că, din punct de vedere sexual, măcar eram foarte bine dotat, capabil să satisfac oricând și orișiunde orice femeie. Nu eram surprins că ori de câte ori plecam într-o altă țară, venea câte una după
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pur și simplu să se obișnuiască și să accepte sindromul. Avusese încredere în el, iar el nu oferise decât filosofie. Și totuși, respectându-și promisiunea față de ea însăși, nu-l înfruntase niciodată. Până în momentul în care le întorsese spatele, îi măgulise reputația, convinsă că, dacă va fi destul de politicoasă, specialistul ăsta bărbos și curtenitor, cu părul grizonant, va învinge Capgrasul și îi va salva atât pe fratele ei, cât și pe ea. Daniel ceruse de mai multe ori să-l întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
l-a sărutat pe amândoi obrajii, devenind din ziua aceea prieteni la cataramă. De la Domnul Andrei am aflat apoi că Mopsul se interesase în mod special dacă nu mă supărase cu ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. "Asta-i partea neplăcută a gloriei" a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să nu se găsească cineva care să-și asume o asemenea sarcină? Omul e o dată om și de două ori copil, cu deosebirea esențială că în prima fază de copilărie este luat în brațe de toți cei din familie și măgulit cu alese cuvinte de alint. Cât privește cea de a doua copilărie, lucrurile se schimbă esențial. Nu mai e alintat și ținut în brațe de cei apropiați, ci este lăsat să se descurce cum poate și acest descurcat ajunge la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Corespondența dumneavoastră (primită trimisă) este de-o rară frumusețe și decență. O adevărată artă a comunicării prin scris. Felicitări tuturor realizatorilor! întinsa și migăloasa analiză a broșurii mele și a cărții privitoare la adolescența celor care îmbrățișează cariera armelor mă măgulește și obligă în egală măsură. Asta cu atât mai mult că este provenită din partea unui OM ca Domnia Voastră. Alese mulțumiri! Primiți din partea noastră, cu ocazia Anului Nou 2011, un frumos și înmiresmat BUCHET DE URĂRI TRADIȚIONALE, binemeritat. Sfânta Treime să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mari circulă devreme“. Fraza asta pe care o spusesem trezindu-mă Îl entuziasmase pe tata: „Ăsta ar fi un titlu grozav! Camioanele mari circulă devreme! Ah! O să-mi amintesc de el! E o găselniță!“. Cinstit vorbind, orgoliul meu a fost măgulit. Tata mă admira și avea dreptate, gîndeam eu: Camioanele mari circulă devreme făcea cît La umbra fetelor În floare. O altă idee a mea i-a plăcut enorm: la Întoarcerea de la Salzburg, Îi spusesem că am putea pune la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
l-a sărutat pe amândoi obrajii, devenind din ziua aceea prieteni la cataramă. De la Domnul Andrei am aflat apoi că Mopsul se interesase în mod special dacă nu mă supărase cu ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. „Asta-i partea neplăcută a gloriei” a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a supraviețuit celor două războaie mondiale și multor confruntări locale, a fost aruncat În aer. Vă veți fi Întrebînd de ce am adus un scriitor poetic de relatări de călătorie să vă vorbească astă seară. Răspunsul s-ar putea să-l măgulească - sau nu - pe domnul Wakefield. Pur și simplu nu ne-am putut imagina pe cineva mai potrivit, care să vadă expoziția după-amiază, să pună În legătură ceea ce vede aici cu ceea ce am văzut la televizor În cursul săptămînii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mult decît o făcuse vreo femeie tînără și frumoasă, de vreme Îndelungată. Se Întîmplase cînd eram În Franța. Firește, Înainte de accident. Existase o serie de comentarii sugestive făcute de Lisa, pe care Michael Încercase să le ignore, dar care Îl măguliseră Împotriva voinței sale. Dumnezeule, oare cum de ne scăpaseră aceste lucruri? Cum de n-a băgat Linda de seamă? Căci, oricît de bănuitoare fusese la adresa Lisei, nu-și Închipuise că ținta avea să fie Michael. Mi-a explicat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dacă voiam să-mi redobândesc privilegiile și să scap teafăr și nevătămat din acele locuri acoperite de păduri, trebuia să-l îmbunez cât mai curând, ca să nu mă trimită urgent înapoi. Privindu-l drept în ochi, am căutat să-l măgulesc. - Crezi că ți s-ar fi trimis un om de nimic? Ție, cel cu adevărat menit să conducă acest popor? Aici nu este un loc de desfătare, căci, trimițându-mă aici, au vrut să mă pedepsească pentru păcatele mele. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe episcopul tricapitolin. Convertirea lui neașteptată nu ni se pare credibilă. M-am gândit că biserica din Concordia nu stătea deloc bine dacă ajunsese să se consulte tocmai cu mine pentru alegerea unui episcop. Totodată însă recunosc că m-a măgulit importanța ce mi se dădea. Prin urmare, vanitatea m-a făcut să mă implic. - După ce m-am întors de la Ravenna, am zis, Arioald m-a asigurat că puteam să mă adresez lui pentru orice problemă mai serioasă. Părinte Giovanni, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o ajute să devină ceea ce visa ea să fie, ba chiar avea s-o Împiedice. Și toate Întrebările acelea vulgare, bănuielile murdare, supravegherea asiduă și aspră, acuzațiile chinuitoare de infidelitate și trădare, care la Început o răneau, dar o și măguleau, sfârșiră prin a o copleși. În acea vară, solistul plecă Într-un turneu. Avea nevoie de o coristă pentru refrenele create invariabil pe repetarea cuvântului iubire. Cântărețul nu-și plasase nici o melodie În topuri de vreo zece ani, iar casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aproape că uitase cu totul de Ghighina și de promisiunea lui din ziua de Joimari. Pentru ea însă, viața se făcuse de nesuportat. În noaptea aceea se închisese în cameră, înfricoșată de posibilitatea ca Zogru să vină, după cum promisese. Era măgulită de dorințele lui, îi plăcuse atingerea și îi mai simțea încă mirosul, care semăna cu al crengilor rupte în pragul primăverii. Totuși, nu se punea problema să intre în camera ei, s-o iubească, să-i strice viitorul. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Universul. Și, cum se lipise în coasta lui, omul îl prezentase în treacăt, dumnealui e Achile Vintilescu de la Adevărul. Iar Elvira exclamase zâmbind: A, domnul Achile! Care scrie ce se mai întâmplă prin târg! Nici nu știți cât sunt de măgulit că mă citesc niște ochi atât de frumoși, spusese Achile și tot continuase să vorbească, se mira și el că are atâta forță, și pentru că nu putea să-i spună direct cât de mult și-ar fi dorit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai puțin nudul feminin cu ecou antic din fața intrării. Deși, dacă am fi negociat serios vreo astfel de opțiune probabil că s-ar fi putut aranja. — Domnul vine din Franța și este scriitor, am mai spus, mai mult ca să-l măgulesc pe paznicul Casei monteoru. Iar eu mi-am petrecut acolo înăuntru, unde era restaurantul, și dincolo, pe terasa din spate, sute și sute de ore din viața mea. Individul păru să aprecieze această confesiune. în definitiv îl tratam ca pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sau Giurgiuveanu. În seara următoare, Felix se întorcea cam posomorât de la Universitate. Trecuse cu niște colegi pe Calea Victoriei, și acolo fusese prins deodată de Aurelia, care mergea la braț cu Titi. Era o nouă invenție a ei, spre a se măguli că iese cu un bărbat. Titi consimțea să se abată de la sedentaritatea lui obișnuită, fiind din nou în criză erotică și sperând o altă Ană, mai izbutită. Felix trebui să sufere, cu destulă repulsie, brațul domnișoarei, care își continuă mândră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu totdeauna urâte, dar îți închipui că fetele frumoaseca dumneata nu se duc să muncească atâția ani, ca să-și facă o carieră. Acest stângaci compliment încîntă totuși pe Georgeta. - Crezi că sunt frumoasă? întrebă ea fără afectare. - Foarte frumoasă! - Sunt măgulită de ce-mi spui! Și dumneata ești simpatic. Când Stănică reveni, însoțit de un bărbat gras în smoching și de chelner, rămase mirat de convorbirea pașnică și nevinovată dintre cei doi. Se așteptase la altceva. - Eu plec, zise el, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă, îți mărturisesc, îmi place luxul. Acesta-i și motivul dezorientării mele. Oh, am și eu mica mea dramă. Dar poate te plictisesc. - Nu, nu, zise Felix, sinceritatea dumitale mă face să testimez și să te iubesc. Aceste vorbe stângace măguliră mult pe Georgeta, care strânse obrajii lui Felix în palmele ei de o netezime ce înfioră pe tânăr. - Ești drăguț de tot! J'en suis émue! 1 Felix lăsă capul în jos, combătut de sentimente contrare. Apropierea Georgetei îi procura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să aibă un cămin și să fie stimată. Chiar dacă nu era decât o fată ușuratică, nu se cădea să fugă în chipul acela laș din patul în care ea îl primise cu atâta vădită sfială, cu un respect care-l măgulise. Ea îl iubea, fără îndoială, și-l socotea mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut examenele, să facă unele lecturi de documentare mai generală în domeniul vieții și să se scruteze mereu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atras de reputația dumneavoastră de... de învățat... de... Simion se opri din mers și sorbi vorbele lui Weissmann, privindu-l, deși la drept vorbind pupilele, în neputință de a se concentra, erau risipite în gol. Cuvântul "profesor", respectul studentului îl măguleau. Însă Weissmann folosise titulatura la întîmplare, neștiind de fapt ce profesiune avea Simion. - A auzit lumea de învățăturile mele? întrebă serios Simion. - Dacă a auzit, mă-ntrebi? Dar cine nu cunoaște pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cunoștea numele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]