1,739 matches
-
zăpada, pași-s în derută, Lumea de poveste, fulgul îl sărută Sania mă poartă către un copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mult Scârțâie zăpada, pași-s în derută,Lumea de poveste, fulgul îl sărutăSania mă poartă către un copil,Amintirea asta vine iar tiptil...Brazii s-au gătit în straie albiteVor să primenească zilele cernite,Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de steleArd de-atâtea ori nopțile prin ele...Casele și-au pus pe ascus căciulă,Câte-un viscol trist vine și le-o furăDezgolite-n noapte se tot tânguiescîngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toțiCâinii
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Poezia, „Sărut-mâna”, p.36). Și în același registru, „STATORNICIE”, p. 160, dar acuzator, cu averizare și bucuria victoriei românești: De ce-mi stai, maică, în genunchi? De ce-ți plâng, azi, bătrănii și copiii? De ce-și adună, ei, minciunile mănunchi să-ți parafeze soarta, iar, cu sângele pierii? Pământ udat cu lacrimă de mamă și odor, purtat în suflet, pe mâini și pe picioare, de cei copii, ce rar, își duc pașii-n pridvor, e-n suferință neamul românesc și
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
multe vorbe decât cele conținute de salut, mereu același, de fiecare dată, cu înțelesul... vezi, n-ai greșit când m-ai ajutat, sunt florăreasă ca tot neamul meu! Nici nu se dezmetici bine din amintiri, că și avea în brațe mănunchiul uriaș atât de plăcut mirositor. Plăti cât i se ceru, zorind spre blocul Mirei-Mici. O zări fumând în balcon și fluturând brațele a nerăbdare. Tot infantilă a rămas vară-mea! gândi cu glas Mira, observându-și ceasul. Nu era în
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
nenorociților de la poarta mea!... Dispăreți cu cetele voastre de îngeri mincinoși!... Lăsați-mi încornorații în pace!... Părintele, în fruntea alaiului, rostește rugăciuni de alungare a necuratului. Cu o mână ține în față crucea de argint, iar în cealaltă are un mănunchi mare de busuioc pe care-l înmoaie în agheasma dintr-o căldare purtată de doi voinici și stropește din belșug ulița satului, gardurile, casele și curțile oamenilor. Din când în când lasă buchetul de busuioc în găleată și din spate
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
stând la fereastră Cu sufletu în mâini strâns a speranță Că vei ajunge la timp și vei reală Tu înger blând visat într-o seară Poarta inimii îmi va ramane deschisă Să intri când vrei să rămâi necuprinsă De nici un mănunchi de gânduri ascunse Să fim doar noi vise din ceruri trimise Când vorbele mele se vor usca în cerneală Și pe ogor cositul se va sfărșit Noi vom ști că iubirea ne a fost o comoară Și-o vom lăsa
VINO de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384008_a_385337]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VISE DESTRĂMATE Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Strâns-am, un mănunchi de vise, Le-am trimis pe aripi de vânt, Dar au fost curând ucise De ignoranță, de aprig cuvânt! Șters-am o lacrimă din fila vieții, Din negura trecutului ce moare, Că nu vom da nicicând identității Un nume care
VISE DESTRĂMATE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384039_a_385368]
-
și chin, Să transforme în mascaradă istoria, Uitând de-al nostru dacic destin... Adevărul trebuie să fie scos la iveală, Nu trebuie ascuns în legi antiromâne Ce creează comfuzii, falsuri, amețeală, Sfidând mulțimea, ce în curaj rămâne. Strâns-am un mănunchi de vise Ce s-au topit ca frunza-n vânt, Ca ieri, azi teama ne cuprinse Cu legi, ca să ne culce la pământ... Referință Bibliografică: VISE DESTRĂMATE / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie
VISE DESTRĂMATE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384039_a_385368]
-
fiindcă tot roșu l-am reținut numai pentru îndrăgostire am mai plutit ceva timp printre alte gânduri dar le-am văzut pe ale tale care erau când negre când colorate și-am oprit barca la poarta ta venețiană bătând cu mănunchiuri de flori de câmp și cântându-ți cântecul verii tu erai obosită și palidă dar m-ai întrebat ce culoare are iubirea mi-ai dat senzație sunet atingere și multă culoare din care am luat numai pe-aceea a iubirii
CULORI PENTRU PORTRETUL TĂU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384125_a_385454]
-
școala primară din localitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul "Central" din București. În anul 1943 a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din București, obținând diploma de Bacalaureat.iar în anul 1935, minor fiind, a devenit membru al organizației "Mănunchiul de prieteni", organizație legionară a tineretului școlar, pentru ca din anul 1936 să fie încadrat în "Frăția de Cruce", organizație superioară celei dintâi. "Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal și altul de fond: în ianuarie 1941
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
de expresiv, românește, de la Profesorul Tohăneanu încoace. Mă uit la studenți, atunci când Maestrul recită. Sunt fascinați. Mă uit la studenți, atunci când Maestrul vorbește despre antologie. Sunt curioși. Mă uit la studenți, atunci când Maestrul se referă la mine. Sunt mândri. Un mănunchi de suflete curate. Au văzut un Poet” (pagina 144). Mirela-Ioana a dorit să transmită cititorului plenitudinea vieții. Cum Dumnezeu este departe pentru unii, cum omul este poemul ieșit din cuvintele Creatorului, ea ne prezintă poetul. Este substitutul miracolului. Ioan Mureșan
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
trebuie să facem alegeri pe baza încrederii noastre în ceilalți. Dar sunt unele situații de cumpănă , în care dăm girul încrederii noastre , pur și simplu neavând alternativă. Acestea sunt cele mai dramatice ! Și pare că toate forțele universului se adună mănunchi și voința noastră se concretizează în forța pe care o insuflăm celorlalți de a acționa întru sprijinul sau protecția noastră. Acordănd necondiționat încredere, configurăm acel plus de putere care elimină barierele în acțiune și lucrurile încep să funcționeze. *** Un pahar
RUSOAICA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383396_a_384725]
-
nopții negre sfere. Alintul lor îmi surpă gândul Fantasmagoriei de păreri Împrăștiind neguri de-a rândul, Tăceri răpite de tăceri.. În centru, razele în vii culori Dansează hora și se prind de mână, Le prind în păr de-atâtea ori Mănunchi de-azur și purpurină. În asfințit săgeți de raze Se sting, se-aprind, se-nfig... Deșert sunt cu secate oaze, Mi-e sete, în pustiu mă sting. din vol ” A treia cale” foto: internet Referință Bibliografică: Lumini din necuprins / Elena
LUMINI DIN NECUPRINS de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383442_a_384771]
-
printre poteci de brazi, se-aude-n depărtare o doină: - Du-te!... du-te! Când alte voci mai cântă al disperării cânt, în urma ei morminte vor găzdui genunchi, copaci înfipți în stâncă se-apleacă la pământ, în mâini cresc lumânări ce ard: Mănunchi!...Mănunchi! Dar cui îi pasă oare de frunza ce-a căzut? Îi pasă rugăciunii ce-ngroapă-a ei plecare, ecoului din clopot... îi pasă...bate mut... dar nouă nu ne pasă? pentru că: Doare!...doare! Îi pasă cucuvelei că de o
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
poteci de brazi, se-aude-n depărtare o doină: - Du-te!... du-te! Când alte voci mai cântă al disperării cânt, în urma ei morminte vor găzdui genunchi, copaci înfipți în stâncă se-apleacă la pământ, în mâini cresc lumânări ce ard: Mănunchi!...Mănunchi! Dar cui îi pasă oare de frunza ce-a căzut? Îi pasă rugăciunii ce-ngroapă-a ei plecare, ecoului din clopot... îi pasă...bate mut... dar nouă nu ne pasă? pentru că: Doare!...doare! Îi pasă cucuvelei că de o lună
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
mai departe! Referitor la cartea sa de debut, „Drumul vieții”, Angela Pistol ne-a declarat: „Considerând că am și simțul umorului, am început să scriu și epigrame, dar poezia rămâne dragostea mea, păcat că prea târziu exprimată. Am adunat un mănunchi de poezii, în care mi se reflectă viața în diferite perioade ale ei, ale existenței mele, uneori zbuciumată, unele stări sufletești trăite pe parcursul vieții familiale, profesionale, culturale sau de altă natură. Mi-a dat Dumnezeu ca soț, un om care
Drumul vietii, carte a debut a iesencei Angela Pistol – octombrie 2016, Iasi, Romania [Corola-blog/BlogPost/93301_a_94593]
-
în vremuri de secetă spirituală, când cei mai mulți sunt robiți celor materiale, este mai mult decât necesară, este benefică și, mi-aș permite să spun, binecuvântată. Alcătuirea aceasta de poezie religioasă sau cu inserții religioase, este o mărturie concretă a unui mănunchi de autori, care-L iubesc pe Dumnezeu necondiționat și s-au gândit să-i dăruiască drept ofrandă, cuvintele lor simple, fără pretenția de a fi socotite mistice. E și acesta un soi de mulțumire pentru harul gratuit primit din mâinile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
lor. E o dovadă de cinstire și un omagiu adus martirilor brâncoveni, în vers, pentru memoria neamului românesc. Totodată constituie expresia de recunoștință, preamărire și mulțumire pentru darurile primite din mâinile lui Dumnezeu. Dan Bodea oferă în acest volum un mănunchi de Vitralii semnificative culese din rugul credinței personale, de o frumusețe aparte și cu multe imagini strălucitecare oglindesc măreția smereniei unui creștin autentic. Poemele curg ca un fluviu viu care se ramifică și se răspândește în inimile cititorilor precum sângele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
zăpada, pași-s în derută, Lumea de poveste, fulgul îl sărută Sania mă poartă către un copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
să ajute pe ortacii săi prin numeroase activități sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viața sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a realizat un mănunchi impresionant de volume și de interesante lucrări publicate, enumerate cronologic în această carte. Cu timpul însă, urmările muncii ca miner, l-au ajuns și pe fostul ortac, Mihai LEONTE. Suferea de silicoză, care-i șubrezește sănătatea. Dar ca suferința să
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
Schimbă straiele mereu Și nu știe ce e greu. În camașa de verdeață Într-o bună dimineață A îmbrăcat subit grădina Și-a negat ca ei e vina... Muguri a pus în copaci De uimire tu să taci Și-n mănunchi de viorele A prins gândurile mele... Pe alei printre castani A înflorit că niște ani Și în zbor de flutur visul... Mi-a vestit că-i paradisul! 20.05.2017 foto arhiva personala Camelia Cristea Referință Bibliografică: Primăvara / Camelia Cristea
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383240_a_384569]
-
să ajute pe ortacii săi prin numeroase activități sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viața sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a realizat un mănunchi impresionant de volume și de interesante lucrări publicate, enumerate cronologic în această carte. Cu timpul însă, urmările muncii ca miner, l-au ajuns și pe fostul ortac, Mihai LEONTE. Suferea de silicoză, care-i șubrezește sănătatea. Dar ca suferința să
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
putea oare salva de la osândă conștiința faptului că era posedat? Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care Îl apucase, respirând adânc acea mireasmă. Poate că veșmintele erau Îmbibate cu cine știe ce poțiune magică, Își zise el cu ceea ce-i mai rămăsese din conștiință. Simți cum simțurile pierdeau bătălia cu mirajul. Apoi, dintr-o dată, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un braț. Pe una era reprezentat chipul bătrânului; Însă toate schițele erau făcute de nerecunoscut printr-o serie de semne adăugate care Împiedicau deslușirea sensului global. Se lăsă păgubaș. Ca să Înțeleagă, exista un singur mod. Adună grăbit cartoanele Într-un mănunchi, căutând ceva În care să le Înfășoare pentru a le lua cu sine. Rezemată pe un taburet În deschiderea oblică a ferestrei cu două arcade, i se păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o deschise, aruncând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]