1,122 matches
-
Ungaria a fost profund divizată când la sfârșitul anului 1525 a devenit clar că sultanul Suleiman I a planificat s-o invadeze. La 29 august 1526, Suleiman și armata sa au spart apărarea lui Ludovic. Ludovic și întreg guuvernul au mărșăluit cu o armată mică de numai 20.000 de oameni. Bătălia de la Mohács s-a terminat în mai puțin de două ore și întreaga armată a fost anihilată. Ludovic a încercat să fugă de pe câmpul de luptă însă a alunecat
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țări cu comunități majoritare creștin-ortodoxe. În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, „patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveșmântat în straiele sacerdotale și urmat de patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, mărșăluiesc în procesiune grandioasă și solemnă, și cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt.” Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, își dă jos robele și intră singur în mormânt. „Prelații
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
a episcopilor (privilegiul nu a fost semnat de Henric și de Vladislav al IIIl-ea, însă au fost respectate prevederile stabilite acolo). Mieszko nu a fost prezent în Borzykowa; cu sprijinul familiei Gryfici, el a decis să conducă aramata și să mărșăluiască împotriva Cracoviei, unde confuzia între cetățeni i-au lăsat controlul total asupra capitalei, fără să fie nevoit să lupte. Acesta a fost apogeul carierei lui Mieszko: a murit la aproape un an mai târziu, la 16 mai 1211 și, potrivit lui
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul Laodiceea) și începe a-și croi propriul său fief vizând întregul Emirat de Tripoli, stat vasal Fatimizilor, țintă propusă încă din 1096 când mărșăluia spre Ierusalim. În august 1101 face prima încercare de a cuceri teritoriu. Lângă orașul Merzifun trupele sale, însetate și epuizate de lungul marș, sunt masacrate de Kilij Arslan. Raymond nu abandonează ideea și în aprilie anul următor ajunge în apropiere
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
cu recompense crecute pentru cei care rămân și pedepse pentru dezertare, ceea ce ridică sensibil numărul trupelor disponibile pentru următoarele bătălii. Forțe britanice înfrâng trupele lui Washington în bătălia de la Brandywine la 11 septembrie 1777. Howe îl păcălește pe Washingon și mărșăluiește practic nestingherit în Philadelphia în 26 septembrie. Armata lui Washington atacă fără succes garizoana britanică din Germantown la începutul lui octombrie. Între timp, Burgoyne, izolat, îndepărtat de Howe, este prins în capcană și forțat să se predea cu întreaga lui
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
pe scară largă ca Rebeliunea Whiskey-ului. Armata federală era prea mică să poată fi folosită, așa că Washington invocă Militia Act din 1792 pentru a chema milițiile din Pennsylvania, Virginia și alte câteva state. Guvernatorii trimit trupe și Washington ia comanda, mărșăluind în districtele răsculate. Nu au vut loc lupte, dar acțiunea în forță a lui Washington a dovedit că guvernul se poate apăra singur. A fost de asemenea una din cele două ocazii când un președinte în funcție comandă militar pe
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
să întreprindă un marș forțat tocmai de la Viena și să se unească cu oamenii generalului Legrand, care păzeau flancul extrem sudic ce va suporta cea mai mare parte a atacului aliaților. Soldații lui Davout aveau 48 de ore pentru a mărșălui 110 km (70 de mile). Sosirea lor va fi crucială în determinarea succesului sau eșecului planului francezilor. Garda Imperială și Corpul I al lui Bernadotte au fost ținute în rezervă în timp ce Corpul al V-lea sub comanda lui Lannes păzea
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
să înceapă, prințul Andrei Bolkonski, unul dintre personajele principale, crede că "ziua care se apropie va fi Toulonul sau Arcole-ul său", aluzii la victoriile anterioare ale lui Napoleon. Andrei se gândește la glorie, chiar spunându-și în gând că "voi mărșălui înainte și voi mătura tot ce îmi stă în cale". Cu toate acestea, în timpul bătăliei, Andrei este capturat de inamic și chiar își întâlnește eroul, pe Napoleon. Dar entuziasmul inițial fusese sfărâmat; acum crede că: "atât de mic apărea eroul
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
al ambarcațiunilor de patrulă pe Dunăre. Ei aveau și armament superior, inclusiv puști noi de fabricație britanică și americană și artilerie germană. Comandamentul militar otoman din Constantinopol a evaluat greșit intențiile rușilor. A presupus că rușii nu vor voi să mărșăluiască de-a lungul Dunării și să o traverseze departe de deltă, și că vor prefera calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre, ignorând faptul că acea zonă avea cele mai întărite și mai bine aprovizionate fortărețe turcești. Mai în amonte, exista o
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
5000 de oameni și cauzând 2000 de victime rușilor. A doua zi, Osman s-a predat, lăsându-i garnizoana și sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez. El a fost tratat onorabil, dar mulți dintre soldații săi au murit ca prizonieri mărșăluind prin zăpadă. Cei mai grav răniți au rămas în urmă în spitalele de campanie, dar mulți au fost uciși de bulgari. În acest moment, Serbia, primind ajutor financiar din partea Rusiei, a declarat din nou război Imperiului Otoman. De această dată
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
de Kilij Arslan. În timpul bătăliei de la Dorylaeum de pe 1 iulie, Godfrey a spart liniile turcești, și, cu ajutorul trupelor conduse de legatul Adhemar, i-a înfrânt pe turci și le-a jefuit tabăra. Kilij Arslan s-a retras, iar cruciații au mărșăluit aproape fără a întâmpina rezistență prin Asia Mică către Antiohia, cu excepția unei bătălii în septembrie, în care din nou i-au înfrânt pe turci. Marșul prin Anatolia a fost unul plin de greuțăți. Deplasarea s-a făcut în mijlocul verii, iar
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit noul monarh, creând Comitatul Edessei, primul stat cruciat. Între timp, armatele cruciate au mărșăluit spre Antiohia, care se afla cam la jumătatea distanței dintre Constantinopol și Ierusalim. Creștinii au ajuns aici în octombrie 1097 și au asediat orașul aproape opt luni. În timpul asediului cruciații au reușit să respingă două încercări de despresurare ale musulmanilor
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
apărat. Ajutoare nu mai puteau primi, dat fiindcă ultimul elicopter Chinook era suprasolicitat. Soldații se puteau deplasa, dar echipamentul și proviziile, extrem de grele, nu puteau fi transportate decât pe mare. S-a plănuit ca jumătate din trupele Welsh Guards să mărșăluiască în noaptea de 2 iunie, în timp ce trupele Scots Guard, împreună cu cealaltă jumătate a trupelor Welsh Guards să fie transportate pe mare, folosind o navă de debarcare (LSL - Landing Ship Logistics), LSL "Sir Tristram", și un doc de transport amfibiu (LPD
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Ei le-au explicat comandanților trupelor ce trebuiau debarcate că în timpul unei astfel de operații, navele erau extrem de vulnerabile la atacurile aviației argentiniene. Debarcarea folosind LCU și plute Mexeflote putea lua 20 de minute. Nu aveau altă alternativă decât să mărșăluiască 11 km până la Bluff Cove, sau să aștepte lăsarea întunericului pentru a naviga direct acolo. S-a decis să se aștepte lăsarea întunericului, urmând ca navele să navigheze direct la Bluff Cove, ofițerii comandanți ai trupelor de debarcare refuzând să
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
orașul Sf. Pavel din Insulele Pribilof avea 100 de case și 283 de locuitori. Americanii au ales pentru noul teritoriu numele aleut „Alaska”. Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka la 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au mărșăluit prin fața casei guvernatorului; drapelul rus a fost coborât și a fost înlocuit cu cel american în salve de artilerie. Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus: „Domnule general Rousseau, prin autoritatea Majestății Sale, Împăratul Rusiei, transfer Statelor Unite teritoriul Alaska.” Generalul Lovell Rousseau
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
Niagara, tăind frontiera de forturi ale francezilor spre vest și sud. Victoria a fost completă în 1760, când , în ciuda pierderii Quebec în Bătălia de la Sainte-Foy, britanicii au fost capabili să prevină sosirea corăbiilor franceze în Bătălia de la Restighouche când armatele mărșăluiau în Montreal din trei părți. În septembrie 1760, Guvernatorul Vaudreuil a negociat capitularea cu generalul Amherst. Amherst a respectat cererea ca fiecare resident francez care alege să rămână în colonie să fie liber și să continuă să-și mențină tradiția
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
valoare de 5.4 milioane euro (prețuri de catalog) pentru apariții în ziarele românești în decursul ultimilor trei ani, și cheltuieli de aproximativ 550 000 euro pentru reclame TV, anul trecut. Pe data de 7 Septembrie, mii de persoane au mărșăluit înspre sediul TVR pentru a protesta împotriva cenzurii TVR asupra subiectului, dar nici acest protest nu a fost pezentat în cadrul buletinelor de știri ale canalului. Cu exceptia canalului național de televiziune Digi 24, prima săptămână de proteste nu a fost acoperită
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
aruncat la zece metri distanță. Totul părea pierdut pentru piemontezi, iar Ducele de Orléans se pregătea să dea lovitura de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o armată de 20000 de soldați. La sfârșitul lunii august, armata imperială a sosit în Piemont, iar Eugen de Savoia a plecat să se întâlnească cu Victor Amadeus. Pe 2 septembrie, cei doi Savoia au urcate pe
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
care protestează împotriva exploatării de pumnii unora care îi vor reînviați pe legionari. Deși ne-ați văzut mergând pașnic în toate demonstrațiile de până acum, a devenit mai clar poate în acest moment: nu noi suntem cei care va amenință. Mărșăluim alături de voi de la începutul protestelor pentru că suntem împotriva dezastrelor ecologice pe care le vor crea exploatarea de la Roșia Montană și extragerea gazelor de șist prin fracturate. Mărșăluim alături de voi cu lozinci anticapitalise pentru a arăta că dezastrele ecologice din România
Comunicat în urma evenimentelor de duminică: Niște anticapitaliști din stânga pieței () [Corola-website/Science/295689_a_297018]
-
mai clar poate în acest moment: nu noi suntem cei care va amenință. Mărșăluim alături de voi de la începutul protestelor pentru că suntem împotriva dezastrelor ecologice pe care le vor crea exploatarea de la Roșia Montană și extragerea gazelor de șist prin fracturate. Mărșăluim alături de voi cu lozinci anticapitalise pentru a arăta că dezastrele ecologice din România vor deveni parte a unui sufocant lanț global pe care il generează un sistem economic mondial aflat în criză profundă. Avem steaguri negre pentru a va reaminti
Comunicat în urma evenimentelor de duminică: Niște anticapitaliști din stânga pieței () [Corola-website/Science/295689_a_297018]
-
împotriva Poloniei!»". Scopul declarat al Armatei Roșii nu era acela de a cuceri Europa în mod direct, ci acela de a provoca schimbări sociale și revoluții. Generalul Tuhacevski proclama: "Spre vest! Drumul către conflagrația universală trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!". Sovieticii nu s-au așteptat nicodată la o rezistență semnificativă din partea polonezilor. Deși primele încăierări au avut loc în februarie 1919, va lua cam un an ambelor părți până când iși vor da seama că sunt angrenate
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
se scufunda în haos. Pe 18 noiembrie 1918, Lenin a dat ordine Armatei Roșii să înceapă marșul către vest, care ar fi trebuit să urmărească trupele germane din Oberkommando Ostfront (Ober-Ost) aflate în retragere. Ținta principală a operațiunii era să mărșăluiască prin toată Europa Răsăriteană și Centrală, să instituie guverne sovietice în statele care abia își câștigaseră independența și să sprijine revoluțiile comuniste din Germania și Austro-Ungaria. La începutul anului 1919, au izbucnit lupte aproape accidental și fără nici un ordin din partea
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
era obligată să facă față atacurilor contrarevoluționarilor albi și se retrăgea continuu de-a lungul întregii frontiere vestice, din Letonia în nord până în Ucraina în sud. La începutul verii anului 1919, albii au preluat inițiativa, forțele comandate de Anton Denikin mărșăluind spre Moscova. Piłsudski era conștient în acel moment că nu venise sfârșitul conflictului cu Rusia. Deși considera că ofensiva bolșevicilor spre vest este o problemă reală, Piłsudski considera că poate să negocieze mai bine cu Lenin decât cu adversarii acestuia
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
general al contraofensivei poloneze, a fost cucerit la primul atac al Armatei sovietice a XVI-a. Frontul sovietic de sud-vest îi scoseseră pe polonezi din Ucraina. Înaltul Comandament Sovietic, la insistențele lui Tuhacevski, a ordonat Armatei de cavalerie I să mărșăluiască către Varșovia din direcția sud. Semion Budionnîi nu s-a supus acestui ordin datorită ranchiunei existente între comandanții Frontului de Sud-vest, generalii Tuhacevski și Alexandr Egorov. În plus, jocurile politice ale lui Stalin, care era în acea vreme comisar politic
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Nikolai Buharin scria în Pravda că speră ca sovieticii să aibă resursele pentru continuarea campaniei dincolo de Varșovia, „până la Londra și Paris”. Ordinul generalului Tuhacevski de pe 2 iulie 1920 îndemna: „Spre vest! Drumul către conflagrația mondială trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!” și „înainte spre Berlin peste cadravul Poloniei!” Perspectiva victoriei, care părea tot mai aproape, a dus însă și la creșterea intrigilor politice între comandanții sovietici. Lipsa totală de cooperare între cei mai importanți lideri militari sovietici
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]