2,058 matches
-
care-o să ne mai rămână o să fie lupta dintre Coca-Cola și Pepsi, zice Stridie. Dăm peste cap lumea întreagă cu fiecare greșeală prostească pe care o facem. Privind pe geam, Stridie scoate o brichetă de plastic din săculețul de mărgele. Scutură bricheta, lovind-o în palmă. O pană roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același miros. Răsucind pana între degete, îl întreb pe Stridie, care vorbește acum la telefon - a sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru copii. Am căutat în rafturile de știință. În rafturile de religie. În rafturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
grijă, zice Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în bătaia vântului. Niște piese sclipitoare se rostogolesc pe podea. Totul se balansează înainte și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să-l faci praf! Apoi ajunge lângă mine, levitând dincolo de o perdea scânteietoare de mărgele de cristal. Își mișcă buzele, rostind cuvinte tăcute. Helen dă la o parte mărgelele cu unghiile ei roz și-mi zâmbește, zicându-mi: Hai să te așezăm în capul oaselor. Cartea a dispărut; ține cristalurile într-o parte și înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și-napoi, cu mine cu tot. Și Helen zice: — Stai pe loc! O să-l faci praf! Apoi ajunge lângă mine, levitând dincolo de o perdea scânteietoare de mărgele de cristal. Își mișcă buzele, rostind cuvinte tăcute. Helen dă la o parte mărgelele cu unghiile ei roz și-mi zâmbește, zicându-mi: Hai să te așezăm în capul oaselor. Cartea a dispărut; ține cristalurile într-o parte și înoată mai aproape. Mă agăț cu amândouă mâinile de o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care arăta de parcă și-ar fi îndesat o pernă sub marginea topului stretch. La fel de izbitoare era și coafura etno a femeii. Șuvițele groase și negre fuseseră adunate într-o singură coadă prinsă în vârful capului și împodobită cu șiraguri de mărgele din imitație de chihlimbar. Figura îi era cel puțin ștearsă, iar pieptănătura neglijentă n-o făcea nici ea mai memorabilă. — Bună, sunt Geena, spusese ea, chiar înainte ca Dave 2 să apuce s-o prezinte. Tâmpitul ăsta mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
planetară care bântuie America. Dar ce contează ce spune un român, prea bătrân ca să fie adoptat de americani și transformat de mic într-un demn apărător al „valorilor USA”, un „aliat” NATO bun de plată, cu belciug în nas și mărgele la gât, de pe undeva din Est, la urma urmei tot un fel de irakian... Chirurgie buco-facialtc "Chirurgie buco-facial\" Am încercat, pentru o clipă, să îmi închipui ad absurdum că m-aș afla într-o emisiune televizată cu C.V. Tudor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nici nu-l numea și despre care unchiul nostru, Didi, spunea ăla - încerca să-i amăgească pe frații Florian, să le slăbească vigilența în propria lor cazarmă, apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam singur cu mama cât timp eram acasă și cât nu ne copleșea somnul. Prin urmare, ne blocam toți în bucătărie, unde era frig, grozav de frig, doar eram implicați într-un război rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trecu peste acoperiș, m-au convins că vom muri într-un accident de mașină. Vaughan nici măcar n-a oprit. L-am privit cum accelerează mai departe, cu fața plină de cicatrice aproape lipită de parbrizul spart, înlăturându-și cu furie mărgelele de sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite. Și privirile lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească, căznindu-se să zică porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care nu și-au făcut niciodată din bani o prioritate. O să râdeți, dar într-o zi te-ntâlnești cu o fată care ți-a fost colegă la cursul de masaj. Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu le mai era frică, Își dăduseră seama că nu era poliția. Prin fața mașinii lor au trecut câteva mișcându-și șoldurile și scuturându-și pletele lucioase. Aveau pantofi cu tocuri Înalte, pulpe musculoase și Își legănau pe umăr gentuțele cu mărgele. Hei, băieți, au strigat, mișto mașină! Hai, băieți, să vă arate mămica ce are pentru voi! Hai, a zis Johan și a ieșit din mașină. Pe dracu’, nici vorbă! Surioară, oprește-l! Băiatu’ ăsta-i dili mache rău! Johan, vino
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adoarmă. Ce nebunie, și-a zis, așa ceva n-avea cum să fie un imbold matern! Nu era decât un adolescent indonezian pe care, de fapt, nici nu-l cunoștea. Ceva mai Înainte Îi observase ochii, cu irisu rile ca niște mărgele negre lucitoare, cu albul ochilor tulburător de intens, fără gălbeneala atâtor copii de localnici. Abilitatea ei analitică o părăsise și nu știa deloc ce-ar fi trebuit să facă. — E foarte târziu, a spus ea În cele din urmă. Trebuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un voal albicios și Încețoșa chipurile. și-a mijit ochii ca să poată desluși ceva, dar nu i-a fost de mare folos. I s-a părut că recunoaște pe cineva, ba profilul, ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o poșetă pe care parcă o mai văzuse undeva. Sau poate că nu. Johan, așteaptă, nu fi așa grăbit, i-a șoptit Farah. Îi strângea mâna și se ținea aproape lipită, Încât el i-a simțit căldura incertă a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fum, ondulându-și șoldurile, fără să țină seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci nu mai urcaseră pe scenă și nu prea știau ce ar fi fost de făcut. N aveau pe ele decât un fel de chiloți ornamentați cu mărgele aurite care atârnau la capătul unor firișoare și sclipeau la orice mișcare printre vălătucii de fum. Corpurile lor pudrate cu alb erau acoperite de o peliculă ca sudoarea, Însă parcă vâscoasă. Johan ar fi zis că e rece și rezistentă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr!” sugerează zborul puilor, iar ,,haț!”, trântirea căciulii și ,,piu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
puful păpădiilor; regina mândră în culoare vine în caleașcă aurită; vine harnică și de bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele; ultimele frunze străluceau ca niște monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește pieirii. Doar furnicile, mărgele negre semănate pe drumuri albe de lumină, aleargă să agonisească din prisosul toamnei hrana. E vremea când, privind paleta atât de variată a culorilor și a bogăției care te înconjoară, te simți fericit, dar îți pare puțin rău fără să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
văi este Recea care este străbătută de pârâul cu același nume, ce curge domolindu-și albia printre copacii seculari. Hușul de azi oferă vizitatorilor bogăția, peisajul, dragos-tea și ospitalitatea. În partea de S-E, se întind ca un șirag de mărgele fabricile orașului. Zumzetul și larma copiilor ne atenționează că ne aflăm în apropierea grădinițelor și a școlilor impunătoare din oraș. Hărnicia și ospitalitatea locuitorilor ne îmbie pentru că la Huși, nicăieri altundeva, poți bea ceva rar, mânca ceva bun și odihni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute de câteva ori În jurul gâtului. De ce s-o fi Îmbrăcat așa? Până la revelion mai erau câteva zile bune. Nu mergeau nicăieri și nu aveau invitați. Cam așa va fi și În noaptea Anului Nou. Atâta doar că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate imperturbabil plaja în lung și în lat, cu ochii încercănați, făcându-și remarcată prezența la mari distanțe, prin mugete înfiorătoare. Simte de pe acum că îl cuprinde oboseala, că zilele lui sunt numărate, că în curând va sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu piepturile albe și suave. Baloanele vor rămâne un timp umflate și pe perioada curții galante în care cei doi parteneri se angajează pe durata unui sezon întreg. Apoi, încet, își vor pierde tot mai mult din vigoare, semănând cu mărgelele roși ale curcanului, pe măsură ce cuplul se stabilizează. Le vezi zburând deasupra mărilor, dar numai acolo unde sunt și alte păsări la vânătoare. Ele sunt niște hoți ai mărilor, doar aparent păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]