1,017 matches
-
a rămas opt ani. Câteodată, revenirile acestor femei în țară declanșau noi „cariere” spectaculoase. După ce Radu Șerban s-a stins (era bolnav de podagră) la Viena (pe 28 februarie 1620 își făcea testamentul), văduva Elena - fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni - a pus capăt pribegiei și s-a întors acasă, prin 1633 sau 1635. A luat-o cu ea pe Ilinca, cea de-a doua fiică (Ancuța se va repatria mai târziu, prin 1640), întrucât le chemase Matei Basarab. Voievodul a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino obținu nu doar integrarea, împământenirea, ci și o avere considerabilă (Elena i-a adus ca zestre partea care îi revenise din imensa avere a lui Șerban din Coiani și moșiile, ce i se cuveneau din partea mamei, ale boierilor din Mărgineni) care îi legitima confortabil identitatea românească. Mă întrebam, într-o carte publicată acum câțiva ani, dacă această căsătorie poate fi considerată o „hipergamie” - însoțirea, adică, cu o fată superioară ca rang și avere. Răspunsul meu a fost atunci afirmativ, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
genealogie pictată de la Mănăstirea Hurez - el era nepot al Ancăi din Coiani și al lui Radu Postelnicul. Acest căpitan al lui Mihai Viteazul, putred de bogat și norocos în războaie, s-a însurat cu Elina, fiică a banului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște vistiernicul și strănepoată a vornicului Drăghici din Mărgineni. Din această însoțire s-a născut Elina, fiică a Voievodului Radu Șerban, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și al lui Radu Postelnicul. Acest căpitan al lui Mihai Viteazul, putred de bogat și norocos în războaie, s-a însurat cu Elina, fiică a banului Udriște din Mărgineni, nepoată a lui Udriște vistiernicul și strănepoată a vornicului Drăghici din Mărgineni. Din această însoțire s-a născut Elina, fiică a Voievodului Radu Șerban, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, „coborâtoare” care, privindu-și ascendenții iluștri, nu putea lăsa nepedepsită crima din 1663, nu putea admite ca ultragiul să planeze asupra familiei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrisorile sale către contele Luigi Ferdinando Marsigli, pune mai presus însemnătatea aristocrației valahe decât măreția unei presupuse coborâri din împărații Bizanțului 295). Spun „proporție covârșitoare” fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul „emblematic” - al boierilor Mărgineni și al Basarabilor-Craiovești - născut dintr-o strategie coerent definită și articulată (în care „funcția legitimatoare genealogică” a numelor 296 este vădit prelevată), cu trăsături remarcate mai târziu de un descendent - banul Mihai Cantacuzino, genealogistul 297 - de prenume, preponderent creștine, ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu lacunele respective: (trad.) „A răposat roaba lui Dumnezeu, jupâneasa Caplea marea... s-a scris în luna... în... zile, anul 7000”; mai târziu, Stoica Ludescu ne spune că Elina Cantacuzino își pregătise și ea locul de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi luase tronul în 1638592, ține de aceeași „solidaritate”. Jupâneasa Elina, văduva marelui postelnic Constantin Cantacuzino (Stoica Ludescu - am văzut - îi zice din când în când „Doamna”), a cerut cu limbă de moarte să fie îngropată lângă soțul ei, la Mărgineni (ne amintim că îl conduseseră acolo „cu mare cinste” „jupâneasa lui, Ilinca, și coconii lui: Drăghici, Șărban, Costandin, Mihai, Matei, Iordache [...] făcându-i-se pogrebaniia și pamete mare cum să cade”), în „scaunul mărginesc” al neamului unde se afla mănăstirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea, Drăghici al lui Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață în București și trebuia dusă la Mărgineni. Apărea necesitatea cortegiului funerar, care a parcurs două etape: întâia - după obligatoria slujbă „la casele jupânesei” de pe Podul Cilibiuului - prin târg și cu participanți de prin rang („Atunce Șărban vodă cu toți frații lui și cu toate surorile lui și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în marginea orașului împreună cu părintele Vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boierimea și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeești și cu mare cinste” - Letopisețul Cantacuzinesc) și cea de-a doua, de la București la Mărgineni, când ideea de „mulțime îndurerată” dispare și lasă locul doar rudelor apropiate, întovărășite de o jale autentică: „învârtejindu-se Șărban vodă iar la scaunul lui, iar pre maică-sa o duseră frații lui și surorile și tot neamul lor până la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care o adoptă în 1956 față de mișcările anticomuniste din Ungaria, e nevoit să se întoarcă în țară, iar ulterior, în 1958, se vede exclus din învățământul universitar. Va fi profesor de științe naturale și chimie mai întâi la Siretu și Mărgineni, apoi în orașul Bacău. În 1977 își ia doctoratul în filosofie la Universitatea din București, cu teza Determinare și structură în genetica modernă. La Bacău se numără printre inițiatorii revistei „Ateneu”. Aici publică proză și susține rubrica „Cronica literară”. Supus
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
Cătălin, 1977, Strategii ale dezvoltării sociale, Editura Politică, București. Zamfir Cătălin, 2004, O analiză critică a tranziției. Ce va fi „după”, Editura Polirom, Iași. Zamfir Cătălin, 2005, Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași. Zamfir, Cătălin; Chelcea, Septimiu; Mărginean, Ioan; Ștefănescu, Ștefan, 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Controverse asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere în sociologia românească Maria Larionescu Istoria sociologiei românești (1848-1948) îi oferă cititorului contemporan un portofoliu bogat de idei, concepte, teorii asupra dezvoltării
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
către tineretul liberal, Imprimeriile Independența, București. Filipescu, I., 1992, „Din contribuțiile lui H.H. Stahl la dezvoltarea sociologiei istoriei”, Sociologie Românească, III, nr. 5. Gusti, Dimitrie, 1938, „Starea de azi a satului românesc”, Sociologie Românească, nr. 10-12. Heath, A.; Evans, G.; Mărginean, I., 1994, „Clasa socială și politica în Europa de Est”, Revista de cercetări sociale, nr. 2. Hegedüs, András; Markus, Maria, 1972, „Modernization and the Alternatives of Social Progress”, International Sociological Conference of Modernization, Polish Acadmey of Sciences. Varșovia, iunie. Herseni, T., 1941
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Editura Științifică, București. Madgearu, V., 1936, Agrarianism. Capitalism. Imperialism. Contribuțiuni la studiul evoluției sociale românești, Editura Bucovina, București. Madgearu, V., 1940, Evoluția economiei românești după războiul mondial, ISSR, București. Manoilescu, M., 1942, Rostul și destinul burgheziei românești, Editura Cugetarea, București. Mărginean, I., 1989, „Modernizarea structurilor socio-ocupaționale și profesionale”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Mihăilescu, I., 1989, „Dinamica structurilor sociale din mediul rural”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ar fi ele concepute. Specificul împărțirii teritorial-administrative deja existente în România ridică întrebarea oportunității realizării unor structuri administrative suprajudețene în condițiile în care unii autori consideră că județele „pot foarte bine să primească și atribuțiile de administrare a fondurilor sociale” (Mărginean, 2003, p. 9). De asemenea, regiunile de dezvoltare, așa cum au fost concepute în România, sunt considerate ca „formațiuni hibride”, artificiale, care creează noi structuri supraordonate ce nu reușesc să reprezinte cu adevărat zonele dezavantajate. Alte critici se referă la lipsa
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în procesul de administrare/repartiție a fondurilor, la faptul că structurile regionale, nu reușesc să reprezinte interese cu adevărat regionale impactul lor rămânând mai degrabă local, precum și la faptul că „noile structuri administrative consumă o parte din rezervele destinate dezvoltării” (Mărginean, 2003). Soluțiile propuse sunt, de asemenea, opuse. Pe de o parte, susținătorii ideii regionale vorbesc despre întărirea rolului instituțiilor regionale, argumentând faptul că lipsa lor de eficiență este cauzată tocmai de lipsa de libertăți administrative și financiare: „Diferitele modele de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
gradul mare de autonomie sau chiar de independența de care dispun” (Ghinea, Moraru, p. 9). Pe de altă pare, scepticii ideii vorbesc despre menținerea județului ca principal actor administrativ: „Este de susținut ca județul să fie regiunea de dezvoltare administrativ-teritorială” (Mărginean, 2003, p. 8), iar regiunile să păstreze numai caracterul de „regiune statistică”, în scop comparativ cu alte țări. Dincolo de toate aceste controverse, adevăratele provocări pentru politica regională rămâne procesul de descentralizare și modalitățile în care acesta poate influența dezvoltarea locală
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
România, București. Marcou, Gérard, 2000, La régionalisation en Europe - Situation, évolution et perspectives dans les États membres de l’Union Européenne et dans les États candidats d’Europe centrale et orientale, Parlement Européen, REGI 108 FR 04-2000/rév. 1, Luxemburg. Mărginean, Ioan, 2003, „Coordonare deschisă a politicilor sociale în Uniunea Europeană. Puncte de reper pentru România”, Calitatea Vieții, XIV, nr. 2. Nica, N.A., 2002, Politica de dezvoltare regională între necesitatea internă și cerința externă sau Filosofia sprijinului european pentru dezvoltare regională”, în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în cadrul problemelor sociale grave, cu dezvoltarea unor direcții precise de acțiune. Deși implementarea Planului a fost parțială, ea a contribuit la cristalizarea unei noi culturi a intervenției și acțiunii sociale. Bibliografie Bădescu, Ilie; Mihăilescu, Ioan; Zamfir, Elena; Sava, Nicu Ionel;, Mărginean, Ioan; Abraham, Pavel; Dungaciu, Sandra; Dungaciu, Dan; Degeratu, Claudiu; Baltasiu, Radu; Cotoi, Călin; Cristea, Darie, 2002, Geopolitica integrării europene, Editura Universității din București, București. Zamfir, C.; Zamfir E., 1994, Romania ’89-’93: Dynamics of Welfare and Social Protection, Editura Alternative
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
beneficiar nu poate acoperi decât o mică parte din costuri. În 2004 au fost sprijinite 69 de ONG-uri cu aproape 1 000 000 de euro, valoare care a acoperit doar pentru aceste organizații aproximativ 10% din bugetul anual (Lambru, Mărginean, 2004). De asemenea, prevederile Codului fiscal (1% pentru 2004 și 2% pentru 2005) nu au fost suficient promovate și susținute de instituțiile publice și este de așteptat ca pentru 2004 mecanismul de redirecționare a sumelor către sectorul nonguvernamental să se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în cele două județe-pilot pentru dezvoltarea unor servicii sociale; acordarea de asistență tehnică în elaborarea legislației secundare necesare continuării procesului de reformă în asistență socială. Bibliografie FDSC, 2001, Distribuția geografică a ONG-urilor în România, studiu FDSC, aprilie. Lambru, Mihaela; Mărginean, Ioan (coord.), 2004, Parteneriatul public-privat în furnizarea de servicii sociale, Editura Ziua, București. Loza, Zane; Aadne, Aasland, 2002, From a local perspective: Social assistance and social work in Latvia, Fafo Institute for Applied Social Science, MMSSF, Glosar de termeni folosiți
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accesibilitate scăzută la servicii medicale a populației defavorizate social și economic s-a manifestat (conform unui studiu realizat de ICCV și Facultatea de Sociologie, Polarizarea serviciilor de sănătate și de educație ca sursă a sărăcirii în viitor, coordonat de Ioan Mărginean, 2003-2005) pe următoarele paliere: un segment din populație neasigurat din cauza neplății contribuției la asigurările de sănătate sau cu acces limitat din cauza veniturilor insuficiente pentru costurile colaterale ale actului medical; un segment din populație asigurat, dar care accesează insuficient serviciile medicale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mult în asistența primară rurală, așa cum și-a propus reformarea sistemului la începutului anului 1996, odată cu trecerea la asigurări. De asemenea, trebuie regândite și alte dimensiuni ale sistemului pentru a crește calitatea actului medical și accesul populației la el. Bibliografie Mărginean, Ioan (coord.); Doboș, Cristina; Stanciu, Mariana; Stoica, Laura; Neagu, Gabriela, Vlădescu, Cristian; Manea, Livius; Stănescu, Alin, 2005, Polarizarea serviciilor de sănătate și de educație ca sursă a sărăcirii în viitor, raport nepublicat. Mincă, Dan; Marcu, Mihail, 2004, Sănătate publică și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asupra dezvoltării sociale consideră că aceasta este rezultatul competiției între state, efectul conjugat al interacțiunilor internaționale, al evoluției sistemului mondial, nu consecința politicilor naționale (Wallerstein, 1996). Indicatorii sociali, în ansamblul lor, sunt definiți ca indicatori care devin elemente ale acțiunii (Mărginean, 2002), reflectând anumite trăsături ale fenomenelor și proceselor sociale, măsurând atât starea obiectivă a sistemelor sociale - structura (alcătuirea, relațiile) și dinamica (funcționalitatea și performanța) -, cât și starea subiectivă (satisfacția, insatisfacția - Zamfir, 1976). Ceea ce particularizează indicatorii sociali reprezintă caracterul pragmatic al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și performanța) -, cât și starea subiectivă (satisfacția, insatisfacția - Zamfir, 1976). Ceea ce particularizează indicatorii sociali reprezintă caracterul pragmatic al demersului de procurare a informației pentru a ști dacă lucrurile merg bine sau rău din punct de vedere social (Bauer, 1966, apud Mărginean, 2002). Indicatorii sociali sunt rezultatul integrării cerințelor de informare, planificare, dezvoltare și conducere existente la un anumit nivel de organizare (comunitar/local, regional, național, internațional). Un indicator social îndeplinește o serie de funcții, între care (Mărginean, 2002, p. 34): mijloc
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
social (Bauer, 1966, apud Mărginean, 2002). Indicatorii sociali sunt rezultatul integrării cerințelor de informare, planificare, dezvoltare și conducere existente la un anumit nivel de organizare (comunitar/local, regional, național, internațional). Un indicator social îndeplinește o serie de funcții, între care (Mărginean, 2002, p. 34): mijloc de informare privind starea unui domeniu social, mijloc de diagnoză socială; mijloc de analiză, evaluare și interpretare a diferitelor fenomene, relații, procese sociale și acțiuni sociale; mijloc de cercetare a obiectivelor de dezvoltare într-un domeniu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]