284 matches
-
metru jumătate și apoi îl strica. Cerea consultații și iar strica. Mă rog, nu știu de ce mă bag eu în treaba lor, în fond fiecare cu felul lui de a fi. Rotaru avea doi copii, un băiețel și o fetiță mărișoară. Mergeau la școala franceză și erau delicioși, inteligenți și frumoși, lucru mai rar întîlnit printre pistruiații lor colegi. Duminica mergeam la plajele de la Les Andaluses, unde o mare de vis scălda un țărm făcut special pentru turiști. Nisipul mășcat, apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveau nevoie să bată la ușă. Era placa, înseamnă că s-a plătit asigurarea. Simplu, nu? Pe o cărare urcă doi tineri olandezi. Ambii cu cîte un plodișor în cîrcă. Ea îl are pe cel mic, el pe cel mai mărișor. Ochișorii lor par să confirme că voiajul este plăcut. Se opresc la izvor, dau "bagajul" jos. Beau apă, se spală pe față și zîmbesc. Cînd v-ați pornit din sat? De două ore. Au gura pînă la urechi, dau ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am mîncat cam mult. Cînd omul are necazuri, mănîncă fără să țină cont cît și mai ales ce mănîncă. Adormisem și... am avut un vis ciudat. Merită să fie povestit. Parcă eram un cîine (ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu era nimeni, dar pe străduțele laterale vedeam ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cade, face tărăboi și altele, asigurau paza prețiosului obiect. Dar eu sînt convins că dacă a sosit ceasul rău, atunci gata, s-au dus pe apa sîmbetei toate precauțiile. Héctor simțea că este spionat de negri mai mici sau mai mărișori, simțea că i se coace ceva. Moartea tatălui său a căzut ca o bombă. Tocmai la Holguin, departe, în zările spre est. Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și cu toată îndoială din suflet.... toți erau pomeniți creștinește, cu dangăte prelungi de clopote și cu prohodirea unui mormânt gol de erou într-un colț de țintirim lângă alți eroi căzuți pe câmpurile de luptă... Unii dintre noi, măi mărișori, înțelegeam că ai noștri s-au dus și nu vor mai veni, rămânând casele goale, iar mamele, soțiile, bunicile și surorile, cernite, nu conteneau să-și plângă și să-și pomenească feciorii că brazii, căzuți la datorie, pana hat departe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
de nimic. Ești un părinte nenorocit adevărat. Dar ești nenorocit mai mult pentru că vrei ca fiecare să trăiască și să-și măsoare pașii după cum vrei d-ta60. Mama, ocupată mai tot timpul cu îngrijirea ultimului născut, le ținea partea celor mai mărișori și-i lăsa, complice, să zburde. Mihai simțea și se folosea din plin de timpul acesta, care nu se va mai întoarce niciodată. În 1862, tot în mai, copilul fuge iarăși de la Cernăuți; de data acesta, din motive de prigonire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au dat casă la bloc, și-a mobilat frumos toată locuința, i-a trântit lui fiul meu un băiețel frumos - pe Florin - și biata Stela s-a învățat și să suporte hachițele lui Nicu, iar când a crescut Florin mai mărișor au încetat și neplăcerile în casă, acum au vreo 46-47 ani de căsătorie, au pensii amândoi, cu familia ei m-am cunoscut foarte puțin, le- am dat tot ce am putut și eu, dar ei ar fi vrut totul, însă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
croșetăm, să cârpim frumos cămășuțe și izmănuțe la frați, - și apoi, trebuie să știți, părinții se iubeau tare mult - , așa că anul și copilul era tradiția satului, că am ajuns să fim opt copii, șase băieți și două fete. Am crescut mărișori, ne-au dat la școală. Am fost toți la școală, afară de surioara mea care a rămas tare supărată că n-au dat-o și pe ea la școală. Eu eram mai mare cu un an ca frățiorul meu Grigore. El
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noastră, nu le-a dat posibilitatea să meargă mai departe cu școala... Și anii au trecut repede, fratele cel mai mic avea trei anișori, eu 12 - și nu eram unul sau doi, ci șapte, care mai de care mici și mărișori, când măicuța s-a așezat pe un pat și ne-a spus că se simte rău, a zăcut două săptămâni în capăt. Soarele era spre asfințit, mie cu câteva zile înainte mi-a spus să nu mă las, să fac
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tata ori careva dintre noi, copiii. Începuseră greutățile, iar lacrimile nu se mai opreau. În zadar viața și-a urmat cursul, dar noi pe mama n-am mai întâlnit-o decât în amintirile noastre. Mare binefacere amintirea trecutului... Cei mai mărișori dintre noi, la 18- 19 ani, s-au căsătorit și norocul lor a fost că au găsit fete bune, au mai plecat în București, ca și mine, au mai învățat și toți au ajuns și pensionari. Cei micuți au rămas
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la mine! Le arăt eu, cu Ursu meu!... Fiindcă, ce nu v-am spus de la început? Tata avea multe oi. Și, pe lângă oile lui, mai strângea și de pe la rude și prieteni. Făcea stână, în fiecare an. Iar eu, de când ajunsesem mărișor, prin clasele a IV-a ori a V-a, prinsesem a umbla cu oile, de când se lua omătul, primăvara și până prin noiembrie, toamna târziu, când cădeau primii fulgi. Umblam cu oile, cât era ziulica de lungă. Colindam toată țarina din jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
eu toate acestea, m-am tot frământat și, împreună cu alți colocatari din bloc ne-am implicat, atât cât a fost posibil, încât am elaborat și afișat un "program de joacă" pentru copiii din zonă, am fixat și doi "responsabili" mai mărișori, pe care i-am cointeresat să ne ajute și, pentru moment, lucrurile s-au mai îndreptat. Faptul l-a bucurat. M-a oprit, mi-a zâmbit și m-a asigurat că "oricum, diavolii iștia s-au mai potolit". Și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de prezență. A îmbătrânit, nu mai poate, chiar nu mai poate duce în spate povara multor ore de tren. Suferă foarte mult, „femeia s-o dus acum trei ani de zile. Am șepte feciori, domnule, așa ca dumneata și mai mărișori, au luat cu toții calea pribegiei, toți șepte. Italia doi, Spania cinci. Mi-au rămas fânețele nelucrate, animalele nu mai are cine le griji, peste tot numai jale și pustiu ! Ne piere țara, domnule !”. Începe să plângă, din ochii săi frumoși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un soldat SS, că a Început să mă lovească cu patul puștii. M-a lovit la tibia piciorului drept. Am căzut, dar, spre norocul meu, osul nu s-a rupt. În paranteză fie zis, acolo s-a produs o rană mărișoară, ce nu s-a vindecat decât peste luni de zile după eliberare. A ridicat din nou arma, dar n-a mai apucat să mă lovească, deoarece Lagerältester Otto deja a fost lângă mine, m-a ridicat și m-a bătut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat seama că o fiară își căuta adăpost de ploaie. Nu a mai avut timp să iasă și s-a retras în fundul peșterii și cu arma în mână (un ZB). La lumina unui fulger a văzut doi pui de urs mărișori, urmați de mama lor. A tras; cei doi pui au căzut unul după altul în fața ursoaicei. Ursoaica s-a ridicat în două labe încercând să se prăbușească asupra lui. Glonțul a lovit-o drept în inimă. Fiara s-a prăbușit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ei conduceau. Noi am fost 8 copii în familie, și eram în casa bătrânească în care am crescut. Atunci au venit echipele ca să te oblige să treci la colectiv, și toată lumea a sărit. Am ieșit și eu că eram mai mărișor, eram printre primii la părinți, și atunci s-a întâmplat necazul... Trebuia să treci forțat la colectiv, să dai cal, să dai căruța, să dai pamântul... Zi de zi eram încordați că vin echipele de colectivizare pe la școli, pe la cămine
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
amestecă bine și foarte repede ca să nu se facă cocoloși. Când compoziția este călduță se pun pe rând 4 ouă întregi mestecând mereu. Această compoziție iese ca o cremă groasă. Punem apoi o parte din compoziție întrun cornet cu orificiu mărișor și punem pe tava de aragaz grămăjoare potrivit de mari la distanță una de alta, tava nu se unge cu nimic. Se pun la copt la foc, dar înainte încălzim neapărat cuptorul 10-15 minute. Când sunt ușor aurii le scoatem
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
pieptiș, inuman; * treisprezece, careva, dezamăgit, Cluj-Napoca, chirurgie, al patrulea, tace chitic, Prâslea cel Voinic, încetinel, de pe la; * cărticică, PC, cineva, hard-disk, medicinist, inspector-adjunct, se ține scai, antecameră, atotștiutor, de pe lângă; * înaripat, SRL, niciodată, revenire, matematician, vice-președinte, a cârmi, a binevoi, milanez, înăltuț; * mărișor, descrețit, oricine, brădet, ex-președinte, ineluș, conform planului, a binecuvânta, SC, Ion Marin; * sensibilitate, dis-de-dimineață, orice, TV, nucet, a cincea, inimioară, a țărmuri, moldovean, osos; * nouăzeci, spectaculos, BT, înjumătățit, după-amiază, o dată, un ,,o", anorganic, căpităneasă, făget; * binișor, ajutor!, nediferențiat, galben-pai, așadar
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
bani și pentru cartea lui Călinescu. Evident, mi-am închipuit că o asemenea carte nu poate fi decât o mare prostie, de vreme ce se vinde cu forța, la pachet cu zahăr, ulei, banane sau gaz. Când m-am făcut ceva mai mărișor, am citit-o cu foarte mare plăcere. Am descoperit acolo - și încet-încet, în scrierile lui Eminescu - un om viu, total diferit de cel din nesfârșitele tirade ale profesorilor de română din școală despre „templul culturii române“, despre „mântuitorul neamului românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
căni de apă și lăsăm să fiarbă la foc domol timp de o oră. Adăugăm mirodeniile, pastă tomată, merele tăiate felii subțiri, zahărul, cimbrul, usturoiul tocat și lăsăm să mai fiarbă puțin. Dăm deoparte, scoatem peștele într-un vas mai mărișor, sosul se pasează în alt vas, dăm gust de sare, piper și dacă mai trebuie, pastă tomată. Punem vasul la fiert și, când clocotește, adăugăm o lingură de făină dizolvată în apă rece, mai dăm câteva clocote. Turnăm sosul peste
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
300 ml de apă. Separat într-o cratiță fierbem o cremă dintr-un litru de lapte, trei linguri de amidon și o esență de lămâie. Lăsăm crema să dea două - trei clocote și dăm deoparte. Într-un vas yena mai mărișor punem jumătate din compoziția de pesmet înmuiat, peste pesmet turnăm jumătate din crema albă, peste cremă punem restul de pesmet, iar deasupra turnăm restul de cremă albă. Peste cremă turnăm un sirop fiert, făcut dintr-o cană de apă, 200
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
-i mănînce muștele și nu numai boierilor le făcea această strîmbătate, ci și jupîneselor asemenea. Și nu era nici o închisoare pe toate orașele să nu fie plină de bărbați, de muieri carele la acele închisori născeau prunci și îi cresceau mărișori copiii și fără închisoare altă casă nu știau". 243 Ioan C. Filitti, "Vechiul drept penal românesc", în Revista de Drept Penal și Știință Penitenciară, București, 1934. 244 Ștefan Berechet, Judecata la Români, apud Octav Gorescu, Văcăreștii Mînăsire. Văcăreștii Penitenciar, București
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să te bagi în rolul ăsta păcătos?" " A, anul ăsta am debutat în nouă opere!" "Fii atent, că ești tânăr și ai talent. Te vor stoarce ca o lămâie, apoi te vor arunca. Ai grijă, că sunt un pic mai mărișoară" și s-a ținut tare și mereu în formă. — V-ați întâlnit la Scala, tot în Don Carlo, în stagiunea bicentenară... — Mamă, Doamne, cum a fost atunci! știi că, pentru Don Carlo, am citit ca nebuna cărțoaie întregi despre Inchiziție
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cum aveau și cadrele de comandă și profesorii. Eu, nu avusesem un astfel de program nici când eram copil acasă la părinți. Dacă nu trebuia să merg la școală, mă trimiteau cu mieii la păscut,iar după ce am crescut mai mărișor, aveam treabă tot înainte, că ținea tata,fie iertat, câte un cârd de vite pe lângă casă de care trebuia să grijesc.Pe vremea aia nu erau societăți din astea neguvernamentale plătite de stat cu mii de dolari sau euro,destinate
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil adeseori, al celor astfel atacați și spre necazul părinților mei, care nu izbuteau să-și disciplineze impertinenta odraslă nici cu vorba bună, nici prin metoda contondentă. Mai mărișor ceva, am învățat și să-mi programez „naivitățile“. Eram elev de școală primară deja, când - strecurându-mă nebăgat în seamă printre invitații noștri (de obicei, îmi era interzis accesul) - am pus tam-nesam întrebarea: „Tată, ce-i aia adulter?“ A urmat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]