288 matches
-
6 sau 8, stradă care de la Episcopie merge la vale spre cartierul Corni sau mahalaua ungurească, locuită de o populație de rit catolic adusă, se zice, de către Ștefan cel Mare ca lucrători pricepuți la plantarea viilor. Aveam aici o cameră mărișoară cu priveliște plăcută asupra orașului și dealului de la răsărit. Era în priveliște, îndeosebi iarna, oarecare tristețe, însă noi eram tineri și viitorul înaintea noastră. Eu lucram foarte mult și faptul acesta ne crea cele mai plăcute mulțumiri sufletești. Multă lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba-n furculiță, ochii negri și roșu la față. VULT[UREANU] Bine mă, aista-s eu... INTENT [ATIONEM ] Da' cine să fie altul? VULT[UREANU] Eu să fiu un lucru rău? INTENT
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câți ani au trecut de la stelele alea cu coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța era mărișoară. Înhămau o iapă nărăvașă la sanie, o înveleau pe Stăncuța într-o blană de urs și „Hai, fata tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă doresc fir întins! - Și dumneavoastră la fel, drum bun și fir întins! Apa Dunării era cam tulbure. Mă uitam la siajul făcut de bac și mă gândeam la fericitele zile pe care le vom petrece în inima Deltei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în apă; de la 4 dimineața până la 10 trăgea bibanul, mai mic sau mai mare, până la un kil bucata, iar de la 10 dimineața până la 4 după masă, mânca bine știuca. Dimineață, pe la 4, au început să vină bibanii. Pe cei mai mărișori îi păstram pentru saramură, iar pe cei mici, cât palma, îi aruncam în apă, ziceam noi, să mai crească. De băut aveam apă minerală. Dar era o problemă cu apa pentru mâncare și spălat. Atunci, cu o lopățică, am făcut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acelea din fotografia de la pagina 8 a catalogului Lingerie Parisienne. Desdemona (costumier, scenograf și regizor, toate la un loc) Îi prinsese Victoriei părul Într-un coc, lăsând cârlionții să-i cadă pe frunte și atenționând-o să-și țină nasul mărișor În umbră. Parfumată, epilată, unsă cu creme cu dermatograf În jurul ochilor, Victoria i se Înfățișă lui Lefty. Simțea cum privirea lui o arde, Îi simți respirația accelerată, Îl auzi Încercând de două ori să Îngaime ceva - scâncete scurte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de câteva pâini de casă. La ultima deplasare la Văleni își notase toate numerele de telefon "utile" din oraș, sună la pescărie, îi răspunse domnu' Gicu, patronul, și-l rugă să-i trimită, printr-o "ocazie", 20 de păstrăvi mai mărișori. Se face, domnu' Petre, pentru dumneavoastră... Petre surâse. Începuse să fie cunoscut în zonă, se aflase de proiectele sale și acum era "cineva". Lăsă deoparte gândurile "de protocol" și se puse pe treabă. Tranșă mielul pentru ciorbă și pentru friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oameni cu grad; se zice că prietenul ei, care-o fi și tatăl copilului, a fugit peste Dunăre... Are-o fetiță de toată frumusețea. Și tot Cristina o cheamă, ca pe a ta. Și fata lui Vasile Vlădeanu de pe Vale, mărișoară de-acum, că stă noaptea pînă tîrziu cu băieții pe drum, tot Cristina frumușică foc!... Dați dracului voi, ăștia, Vlădenii... În tonul președintelui, Mihai ghicește ura pe care acesta o mai poartă tatălui său și lui nașu' Ion, că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
amestecă bine și foarte repede ca să nu se facă cocoloși. Când compoziția este călduță se pun pe rând 4 ouă întregi mestecând mereu. Această compoziție iese ca o cremă groasă. Punem apoi o parte din compoziție întrun cornet cu orificiu mărișor și punem pe tava de aragaz grămăjoare potrivit de mari la distanță una de alta, tava nu se unge cu nimic. Se pun la copt la foc, dar înainte încălzim neapărat cuptorul 10-15 minute. Când sunt ușor aurii le scoatem
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muniții era în Lunca, pe o ulicioară dosnică, în casa groparului Paul Vidor. Clădirea privea cu fața spre uliță și avea la mijloc o tindă îngustă, cu ușa veșnic deschisă, în dreapta o odaie mai mărișoară, în care se instalase cancelaria, iar în stânga, alte două odăițe: în cea din fund se strânsese groparul, și în cea dinainte, locuința comandantului coloanei. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-mi arăți unde vine locul acela, m-oi ruga să te pomenească Domnul în împărăția Lui. Vino cu mine și-mi arată și nu-ți va părea rău”. — Dar în ce voia să-l pună? - întrebă lovănuț. — Avea o canistră mărișoară la el și-o ploscă mai mică, cât să guste pe drum la întoarcere. Și dumneata ce-ai făcut? — Am ieșit cu el la drumul Pașcanilor, am tăiat de-a dreptul dealurile Bahluiului și-am tot mers așa vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luând o poziție mai sobră. Părinți n-am, fiind născută, din câte mi-am dat seama, în urma pătrunderii generalului Basta în Transilvania. Cred asta deoarece maica Ravena, care m-avea în custodie, mi-a spus când m-am făcut mai mărișoară că la trei ani, adusă la pension de un negustor, nu știam decât două cuvinte: Mamă și Vater. Negustorul mă găsise în niște tufe pe lângă Turda, plângeam și mâncam mure. Ce-ai văzut în album e la mișto. La pension
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de pulpă de potârniche îi aluneca, dusă de sos, pe gât. Când pulpa îi ajunse în pântec, un sentiment de împăcare îi pogorî în suflet: cu ce era el mai oropsit decât turcul acesta numai pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceia) mi-i dai mie! De când mă știu pe două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat să nu prind și am renunțat; o vreme. Până mai acum câteva săptămâni: scăldându-mă, am dat peste ceva; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa? În primul rând, fiindcă a plecat, au dus-o jandarmii. Au dus-o În lagăr. Acolo, În lagărul lor sunt numai bărbați. Așa-i și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș vrea o Bălană care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Balta, În Ucraina, acolo era un mare lagăr de triere. Știi că Balta a fost o vreme, după 1924, capitală de... republică! - Autonoma? Maldaviniasca? - Așa cum zici... Pe-acolo-s mulți moldoveni de-ai noștri: unul era comisar, sau ceva mai mărișor, cu lagărul - el mi-a spus În românește că sunt de drept-comun - o știam de la Sapșa al meu, dar parcă tot nu-mi venea să cred... Dau de câțiva cunoscuți - care-mi spun că am avut noroc chior: ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță și povață - și avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de ea. Ea a venit. S-a oprit; n-a mai stropit. Mi-a făcut semn să mă ridic din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
meu tramvai; cu troleu, tramvaiul. Și, de cealaltă parte a clădirii Gării, primul meu tren. A, trenul! Cum l-am văzut, cum am știut că nu-i chiar acela intrând de zor În tunela domnișoarei Tuza. Că-i ceva mai mărișor; și că-l vede toată lumea, nu ca pe celălalt, doar eu. E-he, trenul... El este, cum să spun, ceva cu totul altceva decât totul și În primul rând! În al doilea, trenul, el este miros: pe-o parte, miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căni de apă și lăsăm să fiarbă la foc domol timp de o oră. Adăugăm mirodeniile, pastă tomată, merele tăiate felii subțiri, zahărul, cimbrul, usturoiul tocat și lăsăm să mai fiarbă puțin. Dăm deoparte, scoatem peștele într-un vas mai mărișor, sosul se pasează în alt vas, dăm gust de sare, piper și dacă mai trebuie, pastă tomată. Punem vasul la fiert și, când clocotește, adăugăm o lingură de făină dizolvată în apă rece, mai dăm câteva clocote. Turnăm sosul peste
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
300 ml de apă. Separat într-o cratiță fierbem o cremă dintr-un litru de lapte, trei linguri de amidon și o esență de lămâie. Lăsăm crema să dea două trei clocote și dăm deoparte. Într-un vas yena mai mărișor punem jumătate din compoziția de pesmet înmuiat, peste pesmet turnăm jumătate din crema albă, peste cremă punem restul de pesmet, iar deasupra turnăm restul de cremă albă. Peste cremă turnăm un sirop fiert, făcut dintr-o cană de apă, 200
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
tinerii mult timp după aceea. Bune-rele, erau distracția adolescenților din vremea aceea, lipsiți de televiziune și discoteci. Toate bune, dar nimic nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva din afară, cum era Dorel Moțoc și Butnaru Leandru, cărora le plăceau fiorii aventurii. Cunoșteam toate intrările dosnice la unele cinematografe cât și la Casa Populară și devenise un titlu de glorie
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
bani și pentru cartea lui Călinescu. Evident, mi-am închipuit că o asemenea carte nu poate fi decât o mare prostie, de vreme ce se vinde cu forța, la pachet cu zahăr, ulei, banane sau gaz. Când m-am făcut ceva mai mărișor, am citit-o cu foarte mare plăcere. Am descoperit acolo - și încet-încet, în scrierile lui Eminescu - un om viu, total diferit de cel din nesfârșitele tirade ale profesorilor de română din școală despre „templul culturii române“, despre „mântuitorul neamului românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că el avea dreptatea lui, asta-i altă socoteală. Că niciun bărbat nu-și defăimează nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar nu o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]