549 matches
-
era un tip foarte cunoscut pentru un viciu rușinos pe care îl practica. Fusese de foarte multe ori surprins chiar în locuri publice, fusese arestat, bucureștiul în 1871 155 299. V. mai departe, pp. 200-201. dar, bineînțeles, fără urmări. Era mărunțel, slab, purta barbete negre rusești și era sașiu. Numele său era Ionescu și profesia: funcționar public. De altfel Ibric era universalmente cunoscut. De câte ori trecea pe stradă era privit cu repulsiune și aproape toată lumea îl arăta cu degetul.* viața bucureșteană Viața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dar, de asemenea, întregul București circula în zilele hotărâte. În salonul d-nei Oteteleșanu n-am intrat, pe când în salonul prințului Grigore Suțu veneam în vizită de două ori pe an, la onomastice. Protocolul era cunoscut. Prințul Grigore Suțu, un om mărunțel cu mustăți lungi și arnăuțești, acum încărunțite, cu tipul clasic al grecului din caricatură, întotdeauna elegant, primea în picioare în cel dintâi salon, aproape la ușa holului, pe toți vizitatorii. Și în zilele de recepție vizitatorii erau gloată. În al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
avea un caracter special și era una din curiozitățile bucureștene. Aproape în toate zilele când era vremea frumoasă, domnul și doamna Grigore Suțu ieșeau la Șosea în echipajul lor sui-generis. Într-o trăsură-victoria, prințesa stătea drept, maiestuoasă, iar prințul Grigore, mărunțel, ghemuit între perne, de unde d-abia îl vedeai; iar un câine pudel de o talie mare, întotdeauna bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. Pe capră, arnăutul în fustanelă, cu fesul de ciucure lung, cu sabie și cu pistoale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de pămînt și să-ți faci cruce cu el, ca să-ți meargă bine vînzarea. Bani de aramă de vei visa, vei plînge de cine știe ce; bani de argint visînd, sînt vorbe ce vei auzi. Se crede că acel ce visează bani mărunței va fi vorbit de cineva. De vrei să horești cînd ești în doliu, pune în pantof un ban de aramă. (Gh.F.C.) Cînd fulgeră dintîi într-un an, ciocănește-ți fruntea cu un ban de argint. (Gh.F.C.) De Sf. Petru [29
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ușor peste tot anul. în ziua de Paști, mănîncă mai întîi pește, ca să fii iute ca peștele toată vara. Vinerea cine mănîncă pește, îi curge sînge din nas vara. Cînd sar peștii după musculițe, are să fie cald. Cînd visezi pește mărunțel, ai să ai noroc; iar de visezi prinzînd pește mare, ai să ai o scîrbă mare. Peteală Dacă se încîlcește peteala miresei, în casa ei n-are să fie Doamne-ajută. Dacă vreo dușmancă fură din peteala miresei nu-i a bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în același timp scenarist, regizor, specialist în cadraj și lumini și evident realizatorul montajului final. Persoana de contact care-mi vorbea realiza doar proiecția în spațiul interpersonal, atentă la expresia generată de faciesul spectatorului la vizualizarea scenei horror în care mărunțica victimă fugea din calea improvizatului proiectil servind de obicei la colectarea mucurilor de țigară. În acel moment, figura mea nu exprima probabil nimic interesant pentru relatare epistolară întrucât judecam produsul narațional după regulile elementare ale genului. Scenariului îi lipseau elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lui Aurel Băeșu și Gheorghe Balan. Mi-a fost dascăl la liceul amintit. 416 La casa înconjurată de „Grădina liniștii”, pe Ulița Rădășenilor, cumpărată de la farmacistul Vorel. 332 Băeșu era o fire duioasă, plăpând, generos și modest, de statură mică, mărunțel, ochii căprii, sprincene mari, nasul mic, acvilin. Mereu gânditor și medita, dornic de-a cunoaște locuri și chipuri, spunând ce lucrări preconizează să realizeze. Îi plăcea viața retrasă și nu-l atrăgea strada. Când lucra, nu vorbea și nu vedea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
demult, în trecerile lui peste granițe, apoi Dr. Victor Biriș, apoi Boian cu Horia Sima și acum Horia Sima cu Petrașcu. Era un om sigur, dar foarte prudent în tot ce făcea sau vorbea, ceea ce nu era rău, un om mărunțel, brunet și cu ochii vioi luminați de o inteligență nativă, care te impresiona prin întrebări sau răspunsuri scurte și foarte lămuritoare. Știa absolut tot ce se întâmplase în România, auzise de eliberarea legionarulor din lagăre, i-au povestit și ei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sufletul și corpul. Multe întâmplări de pe teren sunt adesea bulversante. Nu o dată am fost martorul unor scene pe care, oricât am încercat ulterior, nu am reușit să le explic rațional. Cum aș putea să redau momentul în care o femeie mărunțică, de nici 45 de kilograme, intrând în „zona de sacru” a unei racle, a dat dovadă de o forță herculeană și a aruncat în lături ca pe niște surcele doi jandarmi voinici ? În tot acest timp, scotea niște sunete care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de circa 60 de ani, îmbrăcată simplu, cu basma pe cap, sigur provine din mediul rural. Mă întreabă timid, dar fără teamă sau reținere în glas dacă o pot ajuta și pe ea să scrie un acatist pentru „părintele cel mărunțel”. Accept imediat, apoi îi cer permisiunea de a o însoți, dornic să-l cunosc și eu pe „părintele”. Este vorba de un bărbat tânăr și foarte slab, maximum 35 de ani. Poartă peste mijloc un pulover lung, mănăstiresc, pantaloni și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
timpul în alertă, pentru a nu fi remarcat de călugării mănăstirii sau de forțele de ordine din jur. Fără nicio îndoială, este un „hrămar”, unul dintre obișnuiții pelerinajelor, un amestec de nebun întru Hristos, impostură și spirit întreprinzător. „Părintele cel mărunțel” o atinge pe femeie pe cap, într-un gest de binecuvântare, apoi deschide o geantă mare, din piele, mai degrabă un geamantan, de unde scoate o sticlă cu un ulei parfumat. Femeile din jur spun că „este bun rugător, are har
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la muncă în Italia de doi ani. „Fluxul pelerin” se dispersează în curtea mănăstirii, oamenii au înscrisă pe față acea expresie de calm și mulțumire profundă pe care am surprins-o de atâtea ori în astfel de ocazii. O femeie mărunțică împarte dintr-o cutie de carton colăcei unși cu miere și nucă, o alta distribuie flori, multe flori, din cele depuse pe raclă. Revin la scena observată anterior, și anume utilizarea telefonului mobil. Acest instru ment de comunicare, echipat cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
modifica/schimba comportamentul celor cu care voi intra în contact în prezența unui copil. Prima scenă pe care o observ : un grup de pelerini de autocar, cam 12-14 persoane, conduși de „Doamna Doctor” (așa o strigă cu toții, respectuos), o femeie mărunțică, în jur de 60-65 de ani. Merge hotărât, are o autoritate naturală în voce („Acum toată lumea merge să vizităm muzeul mănăstirii, apoi ne regrupăm frumos la intrare” - spune accentuând voit consoanele). Doamna Doctor poartă un keffieh palestinian, negru cu alb
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ansamblu însă, sunt vizibil mai puțini pelerini în biserică decât anul trecut, la aceeași dată și oră. Jandarmii se cam plictisesc la orele acestea mici din noapte, așa că profit pentru a mă apropia de un grup condus de un căpitan mărunțel și iute în mișcări. Beau cu toții cafea din pahare de plastic, așteptând să treacă mai repede timpul. Ofițerul îmi spune că „la Iași este presiune mare pe jandarmi. Aici este liniște, este bine, nu avem probleme deosebite”. Confirmă estimarea mea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și în condiții de noapte. Pe lângă mine urcă voinicește un bărbat cu un rucsac imens în spate, un rucsac verde, solid, cum erau cele pe care le purtau pe vremuri pădurarii și oamenii de la munte. Este însoțit de o femeie mărunțică, încărcată și ea de bagaje, mai au cu ei și un copil de șase-șapte ani, pe care aflu că se numește Toderuț, după cum era chemat autoritar de tată atunci când acesta era atras irezistibil de culorile și aromele tarabelor din jur
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
costă destul de scump și asta ne afectează destul de serios veniturile noastre, care și așa nu sunt din cale-afară de mari. În cazurile în care nu vrea nici valută, nici cine știe ce aparatură tehnică, atunci cu toată modestia se mulțumește cu obiecte mărunțele, de preferință de aur de cea mai bună calitate, sau chiar pietre prețioase. Atunci când nu e vorba de artiști care călătoresc în țările vestice, ci numai de oameni care vor să devină artiști de circ, A. Iosefini se mulțumește și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
frison. Plouă cu excomunicări fratricide - Viorel Padina nu mai este un poet excepțional, căci, cam slobod la gură, s-a pus rău cu „centrul”. Opera nu prea mai contează. Dacă nu ești declarat postmodernist, ai pus-o de mămăliga. Așadar, „mărunței” ca Philippide, Emil Botta, Stamatu, Doinaș, Stelaru, Caraion s-au chinuit degeaba. Înainte de a se căuta de talent, unii se duc la notarul de postmodernism și la felcerul de zecism. Cu patalamalele la mână, preiau frâiele armăsarului literar. După ce unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o adevărată corvoadă să le însoțesc la cumpărături. Credeți, cumva, că Ana mai era bolnavă când ne lăsam antrenați în jocul periculos al achizițiilor prin vadurile comerciale indiene? Aș! Era cea mai sănătoasă și energică femeie din lume! Din fericire! Mărunțică și plinuță cum era ea, bolnavă - cum mai știam eu - era de o agilitate de neînchipuit! Nimic nu trăda cumplitul diagnostic! Teama mea de a fi nevoit să intervin cu mijloace excepționale în condiții excepționale, nu avea niciun suport! Ana
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
locuitor, din care chilienii, mâncători de carne de vită în special, nu consumau decât 15 kg, restul făcându-l făină de pește, folosită ca adaos în hrana pentru vite, păsări etc. Atașatul comercial era un tip de 35 de ani, mărunțel, 1,65 m și 55 kg, deci categoria "pană". Mare fumător și "degustător" de tării, căsătorit cu o blondă (a dat divorț de el la întoarcerea în țară și bine a făcut), având un copil, o fetiță drăguță. Ca "pile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
izolat, cât de alungat și al nimănui - nu-ți spune nimeni. Azi nu-ți scriu! Scrisoarea 80 Am să-ți povestesc despre celebra minestra. Este un fel de supă. În apă se pune puțin Delikat, apoi o mână de paste mărunțele și se servește cu un fir de ulei deasupra. E minestra moșilor, a băbuțelor, acea hrană ușoară de care au ei nevoie. În seara asta am vorbit cu o vecină de-a mea care lucrează în zona Torino la un
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă, Anca și nu mai știu cum de obicei, o fată mărunțică, înțeleaptă, care părea din această cauză mai în vârstă, fără să fie însă, citea din notițele ei, iar noi, ceilalți, căutam să băgăm la cap. Ne dezvoltam astfel memoria auditivă, băieții mai ales, mai leneși din fire. Uneia din fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au închinat: Iară s-au sculat, Cu securi au dat, Jos m-au doborât, M-au pus la pământ. Și ei că m-au luat, Tot din munți în munți, Prin brădui mărunți; Tot din văi în văi, Pri brazi mărunței. Dar ei nu m-au luat Ca pe alte lemne; Și ei m-au luat Tot din vale-n vale, Cu cetina-n cale Să le fiu de jale; Cu poale lăsate, A jale de moarte. Eu dacă știam, Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
va muri și feciorul lui cel mare: povestind, până pe patul de moarte, despre pitorescul lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu pulpele și talia Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din mai știu eu ce antice predispoziții de un gust sau de o esență aticistă. Așa mi-a ieșit Înainte Într-un ajun de Crăciun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sturdza-Vițel de la capul Podului Mogoșoaiei, urcioare din care beam pe vremuri, În tovărășia neuitată a prietenilor și camarazilor, astăzi dispăruți, de la revista noastră Ideea Europeană, tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]