545 matches
-
tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea lui M. cu teatrul a însemnat o nefericită, chiar penibilă experiență. „Drama modernă” Chip
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
care la rîndu-le, stau, toate, în iad - cum adică? A, nu mă mir că m-a privit cu atîta dispreț! Lumea zice că-mi vin uneori niște idei năstrușnice, dar zău că numai din întîmplare. Vasăzică, un omuleț bătrîn și mărunțel ca mine n-ar trebui niciodată să se încumete să treacă prin ape adînci împreună c-un căpitan lung ca un cocostîrc! Cînd ești mic, apa îți gîdilă repede bărbia și, atunci, începi să strigi „ajutor“, cerînd o barcă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oleacă pe cuptor și, după ceam ațipit, parcă îmi trece prin gând să mă duc la grâul din bahnă, că parcă era vară. Mă duc eu și numai ce văd pe zonă unul cu șapcă și cu halat alb. Călca mărunțel pe cărare. I-am dat bonjur și odată el mă întreabă : „Ce mai faci tu, măi, Vică Gheorghiță ?” Eu am rămas cu gura ca crapul. „Te cunosc, zice el, n-ai luptat tu, soldat, la Cotu Donului ?” „Ba, zic, eu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vesel. Cu mustața răsfirată pe colții afumați și gura căscată, Gheorghe Corbici călca lat, cu tălpoaie de un stânjen. De departe capul lui buhos puțea ca o tabachere, deși omul era primenit în cămașă și ismene noi. în urma lui pășea mărunțel nevasta. De la casele împrăștiate pe malul gârlei, grăbea, cu chelia pestriță și întinsă pe oasele capului ca o piele nedubită, moșul Gheorghe Costan. Gândind la palavrele pe care urma să le cumpere ori să le vândă, ochii bătrânului licăreau sub
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
I-am tăiat poalele ș-am făcut scurteica de-o poartă acu el. Ardă-l focu’, lasă, mi-am scos pentru doi ani de cipici. Ce-i trebuie atâta buleandră ? Aglaia chicoti ca o fată. Iute ca o șopârlă, pășea mărunțel înainte ; din când în când se oprea, s-o ajungă și celelalte. Așa hălăduia la toate hramurile și o lume o știa că nu prea era întreagă la minte. Fura. Mințea. Plângea fără alegere toți morții la parastase și, dacă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fereală, socrul mare își turna numai pentru el coniac. Muzica bubui și tineretul prinse a dansa. Perechile mai puțin vârstnice se amestecau în joc, fiecare cu ce voia : mai popular, mai din alea noi. între aceste perechi slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-nconjoară, toți zicând că o iubesc - cât de naivă, Vei vedea că de odată ea devine pozitivă. Tu, cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre un june curtezan, Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel, Lăsând val de mirodenii și de vorbe după el, O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă, Operă croitorească și în spirit și în stofă; Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc Și-n cămara inimioarei i-aranjează
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mondenă, proprietară a magazinului The Immortals, din Union Square, adevărat punct de reper, unde se vindeau antichități asiatice. Murise În niște circumstanțe ciudate care nu au fost niciodată elucidate. Karen Lundegaard o descrisese pe Bibi Chen foarte exact: „o chinezoaică mărunțică, certăreață, Încăpățânată și extrem de amuzantă, fără voia ei“. N-o știam pe Bibi Chen decât din vedere, deci nu pot spune că am cunoscut-o personal. Ne salutam când ne Întâlneam la colectele pentru arte sau pentru comunitatea americano-asiatică. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apoi Îmi povestea Încă o dată cum mama fusese la fel de micuță ca și mine, dar nu așa de Îndesată, abia avea 40 de kg la vârsta de șaisprezece ani, când o luase tata pe post de concubină de prăsilă. „Deși era mărunțică“, spunea Mama Scumpă, „tot ceea ce făcea era excesiv. Mânca prea multe pere. Era prea emotivă. De pildă, când râdea, nu se putea controla și cădea pe podea scuturată de o criză de chicoteli, iar eu trebuia s-o plesnesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cel mai hotărât că Bibi o să fie numele meu de la școală și gata. Atunci, Mama Scumpă a zis că, dacă eram suficient de mare ca să-mi aleg numele, eram suficient de mare și ca să aflu adevăratele circumstanțe În care murise mărunțica mea mamă. —A murit din cauza excesului combinat cu nemulțumire, mi-a dezvăluit Mama Scumpă. Prea mult, dar niciodată de-ajuns. Știa că sunt prima soție a tatălui tău, cea mai respectată, favorita. Indiferent câți fii i-ar fi făcut, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
singur În camera sa de hotel, Își repeta În cap conversația avută cu Marlena. Flirtase cu el, era sigur de asta. Deci ce-ar trebui să facă el acum ca să grăbească puțin lucrurile? Și cum rămâne cu fiica ei cea mărunțică? Ce surprins fusese când aflase că Esmé avea doisprezece ani. Arăta de opt ani, o elfișoară cu tunsoarea ei băiețească, tricoul roz și blugi. Avea Încă un trup de copil, nici urmă de adolescență incipientă. Dar la doisprezece ani putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casele voastre! 15. Cu ce drept călcați voi în picioare pe poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19. cerceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
îi aveau deja pe urme. în vreme ce își făcea loc, la rândul său, prin grămadă, în căutarea unui cal, Sebastianus scruta mulțimea, căutând-o pe Lidania. O zări, în sfârșit, și observă că rămânea în spate: trăgea după ea o copilă mărunțică și cu un ten diafan, nu fără ca aceasta să-i opună rezistență; fata întorcea mereu îndărăt privirea rătăcită și părea să bâlbâie cuvinte fără șir. Văzându-l că se apropie, ochii ei se luminară: — Sebastianus! Deci trăiești! El o chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta, tată. — Da, sunt convins. Și chiar am remarcat, sincer să fiu. Oricum, este văduvă și l-a plâns destul și are nevoie de cineva ca el. Noi nu Îi putem oferi prea multă mângâiere. Eu unul nu știu ce vede la mărunțelul ăla negricios și păros. Probabil că e doar singurătatea. — Eu Îmi dau seama ce vede. Doctorul Lal este foarte distins. Știi asta. Nu te mai preface, după cum ai vorbit În bucătărie. A fost minunat. — Ei, acum. Ce să fac? Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Gruner nu merge cu trenul. Oricum, o să ajungi la New York mai repede cu Emil. Se duce la spital. — Presupun că nu o să-l aștepte pe Wallace la aeroport. Nu azi. — De ce ai zis așa despre Lal, că e doar un mărunțel negricios și păros? — Sper că nu ești personal interesată de el. — De ce nu? — Nu e deloc potrivit și nu ți-aș da niciodată consimțământul. — Nu? — Nu, nu. N-ar putea să Îți fie soț În nici un fel. — Pentru că e asiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau puternic. Necunoscutul sufla greu. —Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin pustietățile acestea.. Uite, mergem de-un ceas: n-am văzut un om... Și de-acu cine știe unde-om da peste un sat... Caporalul dispăruse. Doctorul se uita la mine râzând. Apoi ochii mari, bulbucați, deodată se opriră asupra unui soldat mărunțel, slăbit la față, care venea încovoiat din mijloc spre noi. — Ce este? —Trăiți, domnul căpitan, vătămătura... Și deodată, pe fața slăbită se arătă albul ochilor, ca de lapte. —Cum? — Vătămătura... nu mai pot merge... —Așa! Da’ drumul la Hârlău îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și se răstea la câne plecându-se din șale. — Hăi, dă-te-n colo, du-te-n cotlonul tău, că te dau la șepte draci!... După ce zvârli în Colțun c-o scurtătură și-l alungă spre cotlonul lui, moșneagul cel mărunțel se întoarse spre Niță Lepădatu și-l privi cu luare-aminte. —Așa-i... hm! zise el cu mirare; tu, măi băiete, nu ești de pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai văzut... Ce vrei?... Apoi, moșule, răspunse drumețul, așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-i chema cu scoica. Era un bărbat oacheș, cu privirea străpungătoare. Ionaș Popa, domnul de la Cluj, se nimerise a fi un uriaș blând, cu grai moale și cu ochii bulbucați mari, umbriți de gene castanii. Doctorul Micu era un mărunțel nervos, care se mișca de două ori încolo și încoace, de câte ori ceilalți făceau numai doi pași într-o parte. Găsind o săptămână liberă pentru o expediție ca aceea, tovarășii răzbătuseră cu automobilul până la Tău și de acolo se îmbarcaseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzit pe fantomele asasinilor săi, dar ei au fost. Nu m-a surprins să-l găsesc mort. Dar Page, micul Norbert adoratorul, ultimul nostru șerb, care nu voia decât să ne slujească, a fost teribil de bun cu Alexei. Așa mărunțel cum era el, bunul și nevinovatul de Page n-ar fi murit pentru un Gribb, însă faptul că un Cerkasov murise astfel l-a distrus. Atâta timp cât Cerkasov rămânea credincios ferm Legilor din K, toți Gribbii de pe pământ puteau pieri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de lungă. ― O fi, n-o fi, dar, când am făcut eu armata de „răcute”, majurul - sau tatăl companiei, cum i se spune - l-a blagoslovit pe unul exact cum v-am spus adineauri. E drept că omul era mai mărunțel, dar sub motiv că nu mai are echipament potrivit, l-a îmbrăcat ca pe o sperietoare - a precizat învățătorul. ― Și a umblat „răcutele” așa, ca un strigoi? - s-a auzit întrebarea din mulțime. ― Nuuu. Nici pomeneală, fiindcă la prima revistă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
surîs. Ipocriți, amîndoi aflasem unul despre altul mult mai multe decît lăsam să se înțeleagă. Ne-am scuturat cu putere mîinile, depărtîndu-ne în grabă. Dînsul era chemat la primărie cu treburi importante. La școală, pe mine mă reclamau altele, mai mărunțele. Directoarea, care terminase cu vînzoleala încadrărilor de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]